Alte cereri. Decizia nr. 5450/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5450/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 02-06-2014 în dosarul nr. 10010/121/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 5450/R
Ședința publică de la 02 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - C. R. M.
Judecător - L. G. T.
Judecător - G. I.
Grefier - I. S.
La ordine fiind soluționarea cererilor de recurs declarate de reclamanta M. C. cu domiciliul în G., ., ., și pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. cu sediul în G., ., jud. G., împotriva sentinței civile nr. 3472 din 6.12.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că este primul termen de judecată, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă conform art. 242 pct. 2 C.pr.civ., s-a depus la dosar de către reclamantă dovada achitării taxei judiciare de timbru, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și îl reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin actiunea inregistrata sub nr._ pe rolul Tribunalului G. reclamanta M. C. a solicitat instantei obligarea paratei Administrația Finantelor Publice G. la restituirea sumei de 6436 lei achitata cu titlu de taxa de poluare, actualizata cu dobânda legală, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea a acțiunii reclamanta a arătat că taxa pe care a fost obligată să o achite este nelegală față de prevederile art. 90 paragraful l din Tratatul privind Instituirea Comunitătii Europene.
Pârâta Administrația Finantelor Publice G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, invocând excepția inadmisibilității față de disp. Art. 205-207 cod proc. fiscală.
Pârâta a formulat și cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru mediu, solicitând obligarea acesteia la plata sumelor cu care pârâta ar putea cădea în pretenții.
Prin sentința civilă nr. 3472 din 06.12.2013 pronunțată de Tribunalul G. a fost admisă acțiunea și a fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 6436 lei încasată cu titlul de taxă pe emisiile poluante, actualizata cu dobânda legală de la data plății (8.11.2012) până la restituirea integrală si efectiva.
A fost admisă cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu și a fost obligată chemata în garanței să plătească pârâtei suma de 6436 lei actualizata cu dobânda legală de la data plății (8.11.2012) până la restituirea integrală si efectiva.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut în esență că în cauză sunt aplicabile in mod direct dispozitiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul national, concluzie care rezultă din dispozițile art. 148 din Constituția României și Jurispudența Curții de Justiție Europene:Decizia în cauza C./Enel (1964), Decizia în cauza Simmenthal (1976).
Intrucât tribunalul constată că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislatiei comunitare, taxa trebuie restituită. Faptul că reclamantul a achitat voluntar această taxă este irelevant, intrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autocamionului in România.
Pentru toate aceste motive instanta a admis acțiunea conform dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs atât reclamanta, cât și pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G..
Prin recursul formulat, pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului G. critică hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în motivare că instanța de fond a respins în mod greșit excepția inadmisibilității, având în vedere că art. 7 din Legea nr. 554/2004 menționează fără echivoc faptul că înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau printr-un act administrativ trebuie să solicite autorității publice emitente revocarea în tot sau în parte a actului. Art. 8 din același act normativ prevede că obiectul acțiunii judiciare în contencios administrativ îl constituie răspunsul la plângerea prealabilă.
În ceea ce privește fondul cauzei recurenta susține Tribunalul G. nu a ținut cont de faptul că decizia de calcul a taxei de poluare, așa cum rezultă din OUG nr. 50/2008 a fost emisă în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în limitele prevăzute de legislația comunitară precum și necesitatea de a adopta măsuri pentru asigurarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Mai mult, prin Decizia nr. 802/2009 Curtea Constituțională a decis că OUG nr. 50/2008 este constituțională.
Taxa de poluare a fost introdusă la solicitarea Comunității Europene, prin abrogarea art. 2141 – 2143 Cod fiscal care veneau în contradicție cu normele comunitare.
Recurenta a mai arătat că restituirea de sume de la buget la cerere se realizează în condițiile stabilite de art. 117 din OG nr. 92/2003privind codul de procedură fiscală, însă restituirea solicitată de reclamant nu poate fi încadrată în nici una din situațiile stabilite de art. 117 lit. a-h din acest act normativ, sumele fiind plătite în temeiul unui text prevăzut de lege (similar cu taxele percepute pentru eliberarea documentelor de identificare).
În drept, recurenta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 cod proc. civ.
Prin recursul formulat reclamanta M. C. a solicitat modificarea sentinței în sensul de a fi obligată intimata pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în cuantumul ce rezultă din actele aflate la dosarul cauzei, respectiv 1039, 30 lei.
În motivarea recursului recurenta a arătat că a solicitat obligarea intimatei inclusiv la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat și taxa de timbru, pentru toate cheltuielile depunând chitanțe care atestă efectuarea lor.
Cheltuielile de judecată admise au fost în cuantum de 39,90 lei, instanța neluând în considerare chitanța privind plata onorariului avocațial în cuantum de 1000 lei.
Invocând dispozițiile art. 274 cod proc. civ., recurenta consideră că este îndreptățită la restituirea tuturor sumelor pe care le-a cheltuit cu promovarea prezentului proces.
În drept, a invocat prevederile art. 299 și urm. cod proc. civ.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente Curtea de Apel reține următoarele:
Recursul formulat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. este nefondat.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, corect a reținut prima instanță netemeinicia acesteia, judecătorul național fiind obligat să aplice normele comunitare în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale, astfel încât prevederile tratatelor constitutive ale U.E. au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Taxa pentru emisiile poluante pe care reclamantul a fost obligat să o achite pentru a putea înmatricula autovehiculul este ilegal încasată, deoarece prevederile Legii nr. 9/2012, în forma aplicabilă până la data de 01.01.2013 ca urmare a OUG nr. 1/2012, contravin dispozițiilor Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene, care interzice statelor membre să instituie taxe vamale la import sau la export, precum și a altor taxe cu efect echivalent.
Relevant în speță este faptul că prin Hotărârea pronunțată de CJUE împotriva României (cauza T.) în data 7.04.2011, s-a statuat în sensul că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte sate membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională.
De asemenea, se reține că raportat la prevederile Legii nr. 9/2012, în forma aplicabilă până la data de 01.01.2013, prin Ordonanța dată la data de 03.02.2014 în cauzele conexate C-97/13, C-214/13 Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat în sensul că „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim de impozitare precum cel instituit, apoi circumscris de reglementarea națională în discuție în litigiile principale, prin care un stat membru aplică autovehiculelor o taxă pe poluare care este astfel stabilită încât descurajează punerea în circulație, în acest stat membru, a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
În considerentele acestei ordonanțe s-a reținut că „prin adoptarea OUG nr. 1/2012, guvernul român a menținut în vigoare o reglementare națională pe care Curtea o declarase deja incompatibilă cu articolul 110 TFUE în Hotărârea T.”.
Față de aceste considerente, constatând că în mod corect a dispus prima instanță obligarea pârâtei la restituirea taxei pentru emisiile poluante achitată de reclamant, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 cod proc. civ., recursul formulat de pârâtă urmează a fi respins ca nefondat.
Recursul formulat de reclamanta M. C. este fondat.
În acest sens Curtea reține că prin cererea introductivă de instanță reclamanta a solicitat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate, astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 274 cod proc. civ., se impunea ca pârâta, ca parte căzută în pretenții, să fie obligată la cheltuieli de judecată către reclamantă.
În cauză reclamanta a făcut dovada că a efectuat cheltuieli de judecată în cuantum de 1039,30 lei, din care suma de 39,30 lei reprezintă taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, iar suma de 1000 lei reprezintă onorariu de avocat, conform chitanței depuse la fila 29 dosar fond.
În ceea ce privește cuantumul onorariului de avocat Curtea reține că potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor sale decât în măsura în care se demonstrează realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al cuantumului lor.
Articolul 274 alin.(3) C.pr.civ. permite instanței să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, ori de câte ori constată că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită de avocat.
În aprecierea cuantumului onorariului, instanța trebuie să aibă în vedere atât valoarea pricinii, cât și proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului.
În cauza de față, Curtea, în aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, apreciază ca fiind rezonabilun cuantum al onorariului de avocat în sumă de 500 lei, în raport de valoarea obiectului pricinii și de munca îndeplinită de avocat. În acest sens Curtea notează că nu se poate reține o complexitate deosebită a cauzei, după cum nu se poate reține nici un caracter de noutate a litigiului, pe rolul instanțelor fiind înregistrate anterior o multitudine de asemenea litigii având obiect similar. De asemenea, în cauză a fost administrată doar proba cu înscrisuri, iar cauza s-a judecat la primul termen de judecată.
Toate aceste elemente se circumscriu criteriilor reglementate de art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, iar în raport de acestea Curtea apreciază ca fiind excesiv un cuantum al onorariului de avocat în sumă de 1000 lei.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1-3 cod proc. civ., raportat la art. 3041 cod proc. civ., Curtea va admite recursul reclamantei și va modifica în parte sentința atacată în sensul obligării pârâtei-intimate la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată aferente judecății în primă instanță, în sumă de 539,30 lei, iar ca o consecință a acestei dispoziții chemata în garanție va fi obligată la plata acestei sume către pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. cu sediul în G., ., jud. G., împotriva sentinței civile nr. 3472 din 6.12.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, ca nefondat.
Admite recursul declarat de reclamanta M. C. cu domiciliul în G., ., ., împotriva sentinței civile nr. 3472 din 6.12.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Modifică în parte sentința recurată și în consecință:
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 539,30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reduse conform art. 274 alin . 3 C.pr.civ.
Obligă chemata în garanție să plătească pârâtei suma de 539,30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 2.06.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. R. M. L. G. T. G. I.
Grefier
I. S.
Red.L.G.T./30.06.2014
Tehnored.I.S./30.06.2014/2ex.
Fond.M.G.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 1723/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 337/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
