Obligaţia de a face. Sentința nr. 200/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 200/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 09-10-2014 în dosarul nr. 720/44/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința numărul 200
Ședința publică de la 09 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. M. D.
Grefier A. M. S.
La ordine fiind soluționarea acțiunii formulată de reclamanta S. P. R., domiciliată în G., ., ., ., în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale, cu sediul în București, sector 5, ., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns pentru reclamanta S. P. R., avocat L. S. M. potrivit împuternicirii avocațiale pe care o depune al dosar și pentru pârâta Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale București, consilier juridic B. G. în baza delegației pe care o depune la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Curtea din oficiu excepția necompetenței materiale a Curții de Apel G..
Apărătorul reclamantei S. P. R. precizează că este de acord cu excepția invocată. Arată că partea a înțeles să depună acțiunea la Curtea de Apel G. având în considerare situația deciziei prin care s-a dispus reintegrarea acesteia în funcția avută anterior, și că această hotărâre judecătorească a fost emisă de Curtea de Apel G..
Într-adevăr apreciază că nu este competentă Curtea de Apel G. în soluționarea prezentei cauze.
Reprezentantul pârâtei Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale București solicită admiterea excepției invocate.
CURTEA
Asupra cauzei de față, reține următoarele:
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele;
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamanta S. P.-R. a chemat în judecată pe pârâta Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale București, solicitând ca prin hotărâre să se dispună:
– obligarea pârâtei la punerea în executare a Deciziei civile nr.4018/13.09.2013 pronunțată de Curtea de Apel G. – Secția C.A.F. în dosarul nr._, în sensul achitării drepturilor salariale cuvenite pentru perioada 06.02.2012 – 20.02.2014, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
- obligarea pârâtei la plata dobânzii legale de la data introducerii acțiunii: 20.02.2012 (data punerii în întârziere) și până la data achitării efective și integrale (acordarea dobânzii legale, până la data plății integrale a drepturilor stabilite prin titluri executorii, alături de actualizarea indicelui de inflație nu conduce la o dublă reparare a prejudiciului, ci asigură o reparare i8ntegrală a acestuia, în acord cu disp.art.1084 din Codul civil din anul 1864, respectiv art.1531 din Codul civil din anul 2009);
- obligarea pârâtei la recunoașterea ca vechime în muncă – perioada 06.02.2012 (data concedierii– 20.02.2014) data reintegrării în funcția deținută anterior) și la operarea cuvenitelor modificări în evidențele Casei Județene de Pensii G.;
- obligarea pârâtei la acordarea drepturilor bănești cuvenite pentru concediul de odihnă aferent anului 2011;
- obligarea pârâtei la plata de daune morale în cuantum de 110.000 lei
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de acest proces.
În fapt, prin decizia civilă nr. 4018/2013 a Curții de Apel G., decizie irevocabilă pronunțată în dosarul nr._, instanța:
-a admis recursul declarat de reclamantă împotriva sentinței nr. 582/23.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel G. - Secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, pe care a modificat-o în tot și în consecință;
- a admis acțiunea formulată de reclamantă;
-a anulat Ordinul nr. 193/27.07.2011 emis de M.A.I.- Administrația Națională a Rezervelor de Stat si Probleme Speciale;
-a dispus reintegrarea subsemnatei în funcția deținută anterior;
-a obligat pârâta Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale să-mi plătească drepturile salariale cuvenite, de la data încetării raporturilor de serviciu la data reintegrării, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective;
-a obligat pârâta să-i plătească suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Urmare a hotărârii judecătorești sus menționate, președintele Administrației Naționale a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale a emis Ordinul nr. 44/19.02.2014, pe care i l-a comunicat în copie, prin fax, Biroul Resurse Umane al Administrației Naționale a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale.
Prin Ordinul nr.44/19.02.2014 s-a dispus ca: începând cu data de 20.02.2014 să fie reîncadrată în funcția publică de execuție vacantă de consilier clasa I gradul profesional asistent (gradația 5, cls. 46, c.i.=3,04), conform anexei nr.1 la ordin, la C. Județean pentru Probleme Speciale G., Biroul zonal Pentru Probleme Speciale Bacău, poziția a 8 a din Statutul de Organizare al structurilor teritoriale pentru probleme speciale, cuantumul drepturilor salariale pentru funcția publica de execuție vacantă de consilier clasa I gradul profesional asistent fiind următorul: salariu de baza -1.486 lei; spor pentru condiții vătămătoare corespunzător timpului lucrat - 100 lei, salariul lunar -1.586 lei.
Potrivit art.2 din ordinul sus indicat: „Direcția Financiar contabilă va calcula și va plăti d-nei S. P. R. drepturile salariale cuvenite de la data 07.02.2012 până la data 20.02.2014 actualizate cu indicele de inflație la data plații efective.”
Urmare a primirii Ordinului nr. 44/19.02.2014, s-a prezentat la Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale - Birou Zonal G. și a fost reîncadrată în funcția deținută anterior concedierii.
Deși a fost asigurată telefonic de către un funcționar din cadrul Biroului de contabilitate al Administrației Naționale a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale că îi vor fi achitate integral drepturile salariale cuvenite, solicitându-i-se și transmiterea unui extras de cont bancar.
Împotriva acestei inacțiuni, de a nu i se plăti drepturile salariale așa cum s-a dispus prin hotărâre judecătorească (Decizia nr. 4018/13.09.2013 pronunțată de Curtea de Apel G.) și prin Ordinul nr. 44/19.02.2014 emis de președintele Administrației Naționale a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale, a formulat plângere prealabilă la data de 11.04.2014.
Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale prin adresa nr. 7390/17.04.2014 i-a respins plângerea prealabilă înregistrată la A.N.R.S.P.S. cu nr.7161/15.04.2014, motivând faptul că suma de bani ce urmează să-i fie achitată de către instituție în temeiul deciziei nr. 4018/13.09.2013 pronunțata de Curtea de Apel G.-Secția contencios administrativ și fiscal, se încadrează în prevederile art.55 alin.2 lit.j^1 din Legea nr.571/2003-Codul fiscal, fiind un venit considerat asimilat salariilor și a stabilit că întrucât decizia a devenit executorie în cursul anului 2013, plata drepturilor salariale câștigate să se facă eșalonat, în transe trimestriale egale, actualizate, fiecare în parte, în termen de 5 ani așa cum prevăd dispozițiile art. XI din O.U.G. nr. 92/2012, privind luarea unor măsuri în domeniul învățământului și cercetării, precum și în ceea ce privește plata sumelor prevăzute în hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada 1 ianuarie -31 decembrie 2013, potrivit art.5 din Ordinul M.A.I. nr. 4/2013 privind stabilirea procedurii de efectuarea a plății sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului Ministerului Afacerilor Interne, devenite executorii în perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2013.
Consideră că se impunea plata integrală a drepturilor salariale câștigate prin Decizia nr.4018/2013. Aceste drepturi sunt drepturi salariale, iar nu drepturi de natură salarială, a căror plată se efectuează în mod eșalonat, potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 92/2012 si Ordinului M.A.I. nr. 4/2013.
Prevederile Ordonanței nu fac diferența explicită între drepturile salariale obținute prin sentințe judecătorești definitive și executorii în cazul salariaților din instituțiile publice care au obținut o majorare sau o completare a acestor drepturi, prin care li s-au acordat anumite sporuri, prime etc. la salariul stabilit prin raport de serviciu și drepturile salariale potrivit raportului de serviciu obținute în urma concedierii nelegale și reîncadrării în funcția deținută anterior. Astfel se poate reține că întinderea aplicării acesteia, este circumscrisă la hotărâri judecătorești prin care au fost acordate drepturi de natură salarială stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar (sporuri, prime, indemnizații) și nu la hotărârile judecătorești prin care instituțiile publice sunt obligate la plata unor sume de bani în favoarea salariaților ca urmare a concedierilor efectuate în mod nelegal.
Prin urmare, una este situația în care anumite categorii de salariați au sesizat instanțele judecătorești pentru a obține aplicarea unor dispozitivi legale prin care să obcina o majorare a drepturilor salariale, majorare care le-a fost refuzata de angajator tocmai pe motivul că acele dispoziții legale nu se aplică și alta este situația în care un salariat a sesizat instanța pentru ca aceasta să constate concedierea sa nelegală și să dispună revenirea la situația anterioară, prin urmare să restabilească ordinea de drept încălcată de angajator.
Potrivit prevederilor art.106 din Legea nr.188/1999- privind Statutul funcționarului public, în cazul in care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condițiile și în termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, precum și plata de către autoritatea sau instituția publica emitenta a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate si cu celelalte drepturi de care ar beneficia funcționarul public. La solicitarea funcționarului public, instanța care a constatat nulitatea actului administrativ va dispune reintegrarea acestuia în funcția publică deținută.
Potrivit principiului de drept quod nullum est nullum producit effectum, consecințele juridice ale aplicării sancțiunii nulității constau, pe de o parte, în lipsirea actului de efectele contrare normelor de ar fi trebuit avute în vedere la încheierea sa și, pe de altă parte, în restabilirea legalității.
Or, restabilirea legalității, ca efect al nulității implică restabilirea situației anterioare. Aceasta presupune ca persoana în cauză, ca urmare a anularii concedieri să ajungă la situația de a-și recupera toate drepturile de care a fost deposedata prin actul nelegal al angajatorului respectiv să își recupereze statutul de salariat funcția sau postul, să primească salariul retroactiv cu titlul de despăgubiri și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea ca inadmisibil a capătului 1 al cererii de chemare în judecată și ca nefondate pentru capetele 2-6.
La termenul de judecată din 09.10.2014, din oficiul Curtea a invocat și pus în discuția părților excepția necompetenței materiale a Curții pentru cauza cu care a fost investită.
Asupra excepției necompetenței materiale, se rețin următoarele;
Pornind de la obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost expus, reclamanta S. P.-R. se reține că se solicită în principal obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite potrivit deciziei civile nr.4018/13.09.3013 pronunțată de Curtea de Apel G. – Secția C.A.F., în cauza personală a reclamantei, funcționar public, cu privire la care prin hotărârea menționată s-a dispus reintegrarea în funcția deținută anterior în cadrul autorității angajatoare pârâte. De asemenea, s-a solicitat și plata dobânzilor legale, recunoașterea ca vechime în muncă a perioadei 06.02.2012 – 20.02.2014, plata drepturilor bănești reprezentând concediul de odihnă pentru anul 2011, precum și obligarea pârâtei la suportarea de daune morale.
Așadar, în speță, solicitările reclamantei, funcționar public, sunt formulate relativ la drepturile salariale cuvenite în baza unui titlu executoriu, respectiv hotărârea judecătorească, în contradictoriu cu autoritatea angajatoare pârâtă, și astfel fac parte tot din raportul de serviciu al funcționarului public.
Cum potrivit art.109 din Legea nr.188/1999 p0rivind statutul funcționarului public, „cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal al tribunalului”, urmează a fi admisă excepția necompetenței materiale și a declina cauza în favoarea Tribunalului G. – Secția C.A.F., tribunal în a cărui rază teritorială își are domiciliul reclamanta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Declină competența de soluționare a cauzei privind acțiunea formulată de reclamanta S. P. R., domiciliată în G., ., ., ., în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale, cu sediul în București, sector 5, ., având ca obiect obligația de a face, în favoarea Tribunalului G., Secția contencios administrativ și fiscal.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Octombrie 2014.
Președinte, I. M. D. | ||
Grefier, A. M. S. |
Red.I.M.D./27.11.2014
Tehnored.A.M.S./ 2 ex./28.11.2014
| ← Pretentii. Decizia nr. 1826/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Anulare act emis de autorităţi publice locale. Decizia nr.... → |
|---|
