Alte cereri. Decizia nr. 5592/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5592/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 03-06-2014 în dosarul nr. 4633/121/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.5592/R
Ședința publică de la 03 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - V. P.
Judecător - A. B.
Judecător - V. V.
Grefier – E. M. T.
La ordine fiind soluționarea recursului promovat de pârâta Administrația Finanțelor Publice T., cu sediul procesual ales în T., . nr. 43, județ G., împotriva sentinței civile nr. 722 din 09.04.2014 a Tribunalului G. în contradictoriu cu intimata reclamantă L. N., domiciliată în . și cu intimatul-chemat în garanție Administrația F. pentru Mediu București, cu sediul în sector 6, .. 294, în cauza civilă având ca obiect - taxa emisie poluantă.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care arată că recursul aflat la primul termen este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru, s-a depus la dosar întâmpinare de către intimata-reclamantă, după care:
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat Curtea constată dosarul în stare de judecată și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Examinând actele șu lucrările dosarului, constată următoarele;
Prin sentința nr. 722/09.04.2014 Tribunalul G. – Secția C. Administrativ și Fiscal a respins ca nefondate excepțiile prematurității, inadmisibilității și tardivității acțiunii invocate de pârâtă, prin întâmpinare; a admis acțiunea formulată de reclamanta L. N. și a dispus anularea deciziei de calcul nr._/05.11.2012 emisă de Administrația Finanțelor Publice T. - actualmente Serviciul Fiscal Municipal T. .
A fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice T.- actualmente Serviciul Fiscal Municipal T. să restituie reclamantei suma de 2690 lei reprezentând taxa de emisii poluante pentru autovehicule .
S-a admis cererea de chemare in garanție formulată de parata Administrația Finanțelor Publice T. .
A fost obligată chemata in garanție Administrația F. pentru Mediu către pârâta Administrația Finanțelor Publice T. actualmente Serviciul Fiscal Municipal T. la plata sumei de 2690 lei reprezentând taxa de emisii poluante pentru autovehicule.
Împotriva susmenționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice T., criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
Hotărârea a fost pronunțată de instanța de fond cu aplicarea greșită a legii în sensul că a respins excepțiile inadmisibilității și prematurității acțiunii motivat de faptul că dreptul comunitar este de directă aplicare or, dreptul comunitar nu exclude respectarea procedurilor prevăzute de Codul de procedură fiscală și Legea 554/2004 în sensul că reclamanta L. N. ar fi trebuit să parcurgă procedura prealabilă, aceasta fiind o condiție specială de exercițiu a dreptului la acțiune.
Totodată, apreciază recurenta că ar fi trebuit admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului G. în temeiul art.2 alin.1 lit.f din Legea 554/2004 deoarece reclamanta nu a solicitat anularea actului administrativ fiscal și nici nu a formulat cerere de restituire la organul emitent al actului.
Pe fondul cauzei recurenta pârâtă a precizat că Legea nr. 9/2012 a restabilit acordul cu normele europene, măsurile stabilite corespund pe deplin prevederilor art.90 din Tratatul de Instituire a Comunității b Europene, taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal. De altfel în cauza Akos Nasadi si Hona N. s-a stabilit că taxa care nu este percepută pentru faptul că un autovehicul traversează frontiera unui stat membru ci pentru prima înregistrare a autoturismului pe teritoriul acelui stat membru, în vederea punerii în circulație nu constituie o taxă vamală în sensul art.25 din tratat, ci face parte din sistemul general de impozitare a bunurilor. Deciziile CJCE privitoare la taxa de emisii poluante au stabilit în mod neechivoc că această taxă face parte din sistemul general de impozitare a bunurilor și că nu se poate reține că este percepută în mod discriminatoriu, deoarece art.90 din Tratat nu este menit să împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau să schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente.
Recursul nu este fondat;
Analizând recursul de față prin prisma criticilor formulate de recurentă, cât și din oficiu, Curtea îl consideră nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Sesizarea instanței de judecată cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect restituirea taxei de poluare nu este condiționată de parcurgerea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ. În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, în recursul în interesul legii, prin decizia nr. 24/14 noiembrie 2011 că procedura de contestare a actului administrativ fiscal, prevăzută de art. 7 din Legea 554/2004 și de art. 205-207 alin. 1 Cod procedură fiscală (prealabilă sesizării instanței) nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit. a din Codul de procedură fiscală.
Taxa pe poluare instituită prin disp. O.U.G. nr. 50/2008 a fost considerată nelegală de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin pronunțarea la data de 07.04.2011 în cauza T. contra România.
Din considerentele deciziei arătate mai sus rezultă că „Dreptul Uniunii interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare, această interdicție vizând garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import…” Totodată, prin aceeași hotărâre, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a apreciat că „dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională..”
Curtea Europeană de Justiție și în cauza C./Enel a stabilit că legea care se îndepărtează de tratat – un izvor de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală, și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială.
Mai mult decât atât, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că „dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior.. în speța de față taxa pentru emisiile poluante fiind introdusă în legislația internă în anul 2012 deci ulterior ratificării Tratatului și de către România.
De asemenea, în conținutul Deciziei în cauza Simmenthal (1976), Curtea de Justiție Curtea de Justiție Europeană a stabilit că „judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora din urmă pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale..”.
Potrivit disp. art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene precum și celelalte reglementări comunitare au caracter obligatoriu și au prioritate ață de dispozițiile contrare din legile naționale.
De altfel, C.J.U.E. a statuat deja, prin ordonanța din 3.02.2014, pronunțată în cauza C. ( cauze conexate C - 97/2013, C - 214/2013) următoarele:
Este cert, pe de o parte, că, asemenea OUG nr. 50/2008, Legea nr. 9/2012 supunea vehiculele de ocazie importate taxei pe poluare.
Pe de altă parte, Legea nr. 9/2012 prezenta o diferență esențială în raport cu OUG nr. 50/2008, în măsura în care această lege prevedea, la art. 4 alin. 2, că taxa pe poluare era datorată începând din acel moment și cu ocazia primei vânzări pe piața națională a unor autovehicule deja înmatriculate în România și cărora nu li se aplicase încă această taxă.
A constatat, însă, că OUG nr. 1/2012 a privat art. 4 alin. 2 menționat de efectele sale până la 1 ianuarie 2013. Rezultă că regimul de impozitare în vigoare la data faptelor aflate la originea litigiilor principale avea, asemenea celui instituit prin OUG nr. 50/2008, un efect descurajator în ceea ce privește înmatricularea unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre decât România și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante, în timp ce vehiculele puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu erau în nici un fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
De asemenea, referitor la invocarea recurentei în sensul neîndeplinirii dispozițiilor art.117 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, Curtea constată că reglementarea națională (OUG 50/2008) a redevenit incompatibilă cu art. 110 TFUE după . O.U.G. nr.1/2012 pentru suspendarea aplicării unor dispoziții ale Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum si pentru restituirea taxei achitate in conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din lege, după ce s-a dispus suspendarea pana la data de 01.01.2013 a aplicării dispozițiilor art, 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) si a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate, ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, reglementarea națională fiind incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare.
În considerarea celor de mai sus, Curtea urmează a respinge recursul promovat de pârâta Administrația Finanțelor Publice, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul promovat de pârâta Administrația Finanțelor Publice T., cu sediul procesual ales în T., . nr. 43, județ G., împotriva sentinței civile nr. 722 din 09.04.2014 a Tribunalului G. în contradictoriu cu intimata reclamantă L. N., domiciliată în . și cu intimatul-chemat în garanție Administrația F. pentru Mediu București, cu sediul în sector 6, .. 294, ca fiind nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3.06.2014.
Președinte Judecător,Judecător, V. P. A. B. V. V.
Grefier,
E. M. T.
Red.V.P./ 12.06.2014
Tehnored.E.M.T./2 ex/12.06.2014
jud. fond-L.C.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 1500/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 1124/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
