Alte cereri. Decizia nr. 6112/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6112/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 16-06-2014 în dosarul nr. 698/121/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 6112/2014
Ședința publică din data de16 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE dr. A. Z.
Judecător V. P.
Judecător A. B.
Grefier F. N.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G., cu sediul în G., ., împotriva sentinței civile nr. 194 din data de 11.02.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la primul termen, a fost motivat, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru, după care:
Curtea verificând actele dosarului constat actele în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 194 din 11.02.2014 Tribunalul G., Secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile ca nefondate; a admis acțiunea formulată de reclamantul T. C. în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Fiscal Municipal T. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice G.; a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamant a sumei de 1789 lei reprezentând taxă de poluare, actualizată cu rata dobânzii legale, calculată de la data plății, 17.11.2011 și până la data restituirii; a admis cererea de chemare in garanție; a obligat-o pe chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu București către pârâtă la plata sumei de 1789 lei reprezentând taxa pe poluare, actualizată cu rata dobânzii legale, calculată de la data plății, 17.11.2011 si pana la data restituirii; a obligat-o pe chemata în garanție către pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 539,3 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că intimatul reclamant T. C. a achitat taxa de poluare în sumă de 1789 lei la data de 17.11.2011 și că în cauză sunt incidente dispozițiile OUG nr. 50/2008. Totodată, a reținut că această ordonanță are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre și că taxa de poluare este contrară normelor comunitare.
Împotriva acestei sentințe, pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. pentru Administrația Finanțelor Publice T., a declarat recurs, în termenul legal, criticând-o pentru următoarele motive: în mod greșit instanța de fond a respins excepția inadmisibilității și prematurității, deoarece acțiunea reclamantului trebuia să parcurgă în mod obligatoriu etapa prevăzută de art. 7 din Legea contenciosului administrativ, sub sancțiunea respingerii acțiunii ca inadmisibilă; taxa de poluare nu se face venit la bugetul de stat, ci la bugetul chematei in garanție si se gestionează de către AFM in vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protecția mediului; că a depășit atribuțiile puterii judecătorești și a creat ad-hoc o nouă lege, pe lângă cea imperativă; că normele metodologice privind taxa pe poluare sunt conforme cu normele europene.
În drept, recurenta –reclamantă și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 3041 , art. 304 pct. 4,7,8 și 9 Cod procedură civilă și următoarele din Codul de procedură civilă.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii criticate, în sensul respingerii acțiunii ca fiind inadmisibilă, iar în subsidiar, ca fiind nefondată.
Recursul nu este fondat;
Verificând sentința recurată prin prisma criticilor referitoare la soluționarea excepțiilor, Curtea constată că prima instanță în mod corect le-a respins ca nefondate.
Prin decizia nr. 24 din data de 14 noiembrie 2014, pronunțată în recursul în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus că „procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205 -218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d din același cod”.
Prin urmare, sesizarea instanței de contencios administrativ cu cerere de chemare în judecată având ca obiect restituirea taxei de timbru pentru emisiile poluante, nu este condiționată de parcurgerea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Taxa pe poluare instituită prin disp. O.U.G. nr. 50/2008 a fost considerată nelegală de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin pronunțarea la data de 07.04.2011 în cauza T. contra România.
Din considerentele deciziei menționate mai sus rezultă că „Dreptul Uniunii interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare, această interdicție vizând garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import…” Totodată, prin aceeași hotărâre, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a apreciat că „dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională.”
Curtea Europeană de Justiție și în cauza C./Enel a stabilit că legea care se îndepărtează de tratat - un izvor de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală, și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Totodată, a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că „dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior.
De asemenea, în conținutul Deciziei în cauza Simmenthal (1976), Curtea de Justiție Curtea de Justiție Europeană a stabilit că „judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora din urmă pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale..”.
Prima instanță a procedat corect înlăturând de la aplicare dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, care sunt contrare legislației comunitare. În acest sens, a statuat Constituția României în art. 148 alin. 2 că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene precum și celelalte reglementări comunitare au caracter obligatoriu și au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar alin. 4 din același text de lege menționează faptul că Parlamentul, Președintele, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării.
Referitor la excepția prematurității promovării acțiunii, în mod corect prima instanță a respins-o ca nefondată, întrucât prin decizia de calcul a taxei pe poluare nu se stabilește o obligație de plata in sarcina reclamantului, aceasta obligație derivând din lege-respectiv din OUG nr 50/2008 si reprezentând o condiție obligatorie pentru prima înmatriculare a autovehiculului in Romania. In aceste condiții, singurul rol al acestei decizii de calcul a taxei este de a determina cuantumul concret a taxei pe poluare. Totodată, in aceasta decizie de calcul nu se stabilește nici un termen de plata a taxei, nu atrage dobânzi sau penalități de întârziere si nici nu poate fi pusa in executare silita. Așadar, decizia de calcul a taxei pe poluare nu este un act administrativ fiscal si ca atare nu este aplicabila procedura contestației invocata de parate, astfel cum este reglementat de disp. art. 205 Cod procedură fiscală.
Totodată, în ceea ce privește excepția inadmisibilității promovării acțiunii invocata de pârâta Administrația Finanțelor Publice T., prin OUG nr. 50/2008 s-a stabilit o noua taxa, de data aceasta „de poluare”, taxa ce este prevăzuta . mic .Conform art. 11 din OUG 50/2008 „Taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență”. F. de aceste prevederi in continuare vechea taxa încasata apare ca fiind nelegal perceputa si discriminatorie in raport cu normele comunitare. Cele doua taxe au regim juridic diferit, iar obligarea reclamantului de a recurge la o noua procedura pentru restituirea diferenței dintre cele doua taxe echivalează cu o atingere a dreptului sau de acces la o instanța independenta, care sa statueze cu privire la legalitatea perceperii taxei de prima înmatriculare in întregul ei, precum si la dreptul sau de a beneficia de un proces cu privire la aceasta chestiune.
În plus, dreptul european este de directa aplicare, astfel ca excepțiile inadmisibilității si prematurității astfel invocate sunt nefondate.
Înalta Curte de Casație si Justiție, prin Decizia nr 24/_ a admis recursul in interesul legii, stabilind ca procedura de contestare prevăzută de art. 7 din OUG nr 50/2008 raportat la art. 205-218 din Codul de procedura fiscala nu se aplica in cazul cererilor de restituire a taxei pe poluare întemeiate pe disp. art. 117 alin. 1 lit. d) din același cod.
Recurenta pârâtă a invocat faptul că prima instanță a depășit atribuțiile puterii judecătorești (art. 304 alin. 1 pct. 4 Cod procedură civilă) însă nu a dezvoltat acest motiv și nu a precizat în ce constă încălcarea principiului separației puterilor în stat. Altfel spus, recurenta nu a detaliat cum a interferat judecătorul cauzei în activitatea puterii legislative și care este textul de lege pe care l-a creat și aplicat la soluționarea prezentei cauze.
Față de cele expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G., cu sediul în G., ., împotriva sentinței civile nr. 194 din data de 11.02.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, ca fiind nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 16 Iunie 2014.
Președinte, dr. A. Z. | Judecător, V. P. | Judecător, A. B. |
Grefier, F. N. |
Red,. V.P. . 26 Iunie 2014
Tehn. F.N. 26 Iunie 2014
Fond: D. M.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 5122/2014. Curtea de Apel... | Alte cereri. Decizia nr. 6558/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
