Alte cereri. Decizia nr. 6558/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6558/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 23-06-2014 în dosarul nr. 5169/91/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 6558/2014
Ședința publică de la 23 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. R. M.
Judecător L. G. T.
Judecător V. M. D.
Grefier Maghița D.
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul B. G., domiciliat în ., împotriva sentinței nr. 77/15.01.2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, privind pe intimata pârâtă I. P. V. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise Conducere și Înmatricularea vehiculelor, cu sediul în Focșani, jud. V., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prezenta cauză este la primul termen de judecată, recursul fiind motivat, timbrat corespunzător, iar prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, după verificare, constatând că motivele de recurs nu sunt redactate prin avocat, invocă din oficiu excepția nulității recursului și reține dosarul în pronunțare pe excepție.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 12.02.2014 la Tribunalul V. în dosarul nr._ reclamantul B. G. a formulat apel împotriva sentinței civile nr. 77 din 15 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul menționat.
În ședința publică din data de 05.05.2014 Curtea, având în vedere dispozițiile art. 457 C.pr. civ. 2010, a calificat calea de atac declarată ca fiind recurs.
În motivarea recursului recurentul a arătat că la data introducerii cererii de chemare în judecată erau în vigoare dispozițiile OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu, taxă care, în această formulă legislativă consideră că a produs efecte discriminatorii și abuzive în aceleași condiții ca și în forma aflată în vigoare anterior aplicării acesteia, prevăzute de OUG nr. 50/2008 și Legea nr. 9/2012.
A mai arătat că instanța de fond și-a întemeiat întreaga motivare în mod sumar, neexemplificând clar temeiul de drept care a stat la baza respingerii acțiunii.
În ceea ce privește caracterul nelegal al OUG nr. 9/2013 invocat în cuprinsul acțiunii introductive recurentul face referire la prevederile anterioare ale art. 2141 – 2143 cod fiscal, care au fost declarate de instanțele naționale ca fiind neconforme cu dispozițiile din Tratatul de Instituire a C.E. și ca atare acestea au fost abrogate. Mai arată recurentul că prin Hotărârea pronunțată în cauza T. contra României Curtea de Justiție a Uniunii Europene a hotărât că dreptul Uniunii Europene interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare, această interdicție vizând garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import.
Recurentul a susținut că elementul de discriminare sesizat de instanțele naționale raportat la constatările din cuprinsul Hotărârilor pronunțate de Curtea de Justiție a Uniunii și reținute în Decizia nr. 24/2011 a Înaltei Curți de casație și Justiție a rămas în continuare și produce aceleași efecte care favorizează autovehiculele deja înmatriculate pe teritoriul României față de cele care urmează să fie înmatriculate și importate.
Consideră că OUG nr. 9/2013 este în totală contradicție atât cu legislația Uniunii Europene, cât și cu legislația națională în vigoare, încălcând în mod flagrant prevederile art. 25 și art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene.
Intimata Instituția P. Județul V. - SPCRPCIV a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că această instituție poate să procedeze la înmatricularea unui vehicul doar dacă îi sunt prezentate toate actele prevăzute de lege pentru această operațiune, inclusiv chitanța de plată a sumei reprezentând timbrul de mediu, neavând competențe legale în determinarea taxei respective, ci doar să constate dacă documentele impuse de lege sunt la dosarul în cauză.
În ședința publică din data de 23.06.2014 Curtea, având în vedere calificarea căii de atac declarată ca fiind recurs, din oficiu, a ridicat excepția nulității recursului ca urmare a nerespectării disp. art. 486 alin. 1 lit. a și e raportat la art. 486 alin. 3 C.pr. civ. 2010, excepție cu privire la care recurentul nu și-a exprimat punctul de vedere, deși a fost citat cu mențiune în acest sens.
Asupra excepției nulității recursului, Curtea de apel reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 486 din Legea nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă (în continuare C.pr. civ. 2010): “(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:
a) numele și prenumele, domiciliul sau reședința părții în favoarea căreia se exercită recursul, numele, prenumele și domiciliul profesional al avocatului care formulează cererea ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, precum și numele și prenumele consilierului juridic care întocmește cererea. Prezentele dispoziții se aplică și în cazul în care recurentul locuiește în străinătate;
b) numele și prenumele, domiciliul sau reședința ori, după caz, denumirea și sediul intimatului;
c) indicarea hotărârii care se atacă;
d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat;
e) semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic.
(2) La cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, precum și împuternicirea avocațială sau, după caz, delegația consilierului juridic.
(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Dispozițiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) și ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile.”
Curtea notează că, spre deosebire de reglementarea anterioară din Codul de procedură civilă de la 1865, prin noua reglementare legiuitorul a prevăzut printre elementele obligatorii ale cererii de recurs și pe cea privind numele avocatului, respectiv consilierului juridic care întocmește cererea, precum și pe cea privind semnătura avocatului sau după caz, a consilierului juridic.
Potrivit actualei reglementări, ca regulă (cu excepțiile prevăzute de art. 13 alin. 2 C.pr. civ. 2010), în recurs părțile nu pot compărea singure, ci doar asistate sau reprezentate de avocat sau de consilierul juridic, în cazul persoanelor juridice.
Această concluzie se desprinde din prevederile legale mai sus citate, coroborate cu dispozițiile art. 83 alin. 3 și art. 84 alin. 2 C.pr. civ. 2010.
Astfel, se reține că, potrivit dispozițiilor art. 83 alin. 3 C.pr. civ. 2010, care sunt relevante în cauză, întrucât reglementează reprezentarea convențională a persoanelor fizice, “La redactarea cererii și a motivelor de recurs, precum și în exercitarea și susținerea recursului, persoanele fizice vor fi asistate și, după caz, reprezentate, sub sancțiunea nulității, numai de către un avocat, în condițiile legii, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 13 alin. (2).”
Astfel cum rezultă din dispozițiile art. 486 alin. 3 C.pr. civ. 2010 enunțate mai sus, sancțiunea pentru lipsa din cererea de recurs a elementelor constând în numele, prenumele și domiciliul profesional al avocatului care formulează cererea și semnătura avocatului este nulitatea.
Totodată, se reține că, în conformitate cu prevederile art. 176 pct. 2 C.pr. civ. 2010, în cazul încălcării dispozițiilor legale referitoare la reprezentarea procesuală, nulitatea nu este condiționată de existența unei vătămări.
În cauză, recursul recurentului – reclamant nu a fost formulat prin avocat, așa cum impun în mod imperativ dispozițiile legale, nefiind indicată în cuprinsul cererii formularea prin avocat și nefiind semnat recursul de o atare persoană.
Având în vedere considerentele de mai sus și constatând că în cauză cererea de recurs nu cuprinde elementele prevăzute la art.486 alin. (1) lit. a) și e) C.pr. civ. 2010, constând în numele, prenumele și domiciliul profesional al avocatului care formulează cererea și semnătura avocatului, Curtea urmează a constata nulitatea cererii de recurs pentru nerespectarea cerințelor legale mai sus menționate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează recursul declarat de reclamantul B. G., domiciliat în ., împotriva sentinței nr. 77/15.01.2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, în conformitate cu prevederile art. 83 alin. 3 și art. 486 alin. 1 lit. a și e NCPC.
Definitivă
Pronunțată în ședința publică de la 23 Iunie 2014.
Președinte, C. R. M. | Judecător, L. G. T. | Judecător, V. M. D. |
pt.Grefier, Maghița D. aflată în CO conf.art. 426N.C.p.c înlocuitor grefier șef D. Filuța E. |
Red.TLG/22.07.2014
Tehnored.FED/23.07.2014
Jud. fond – A. C.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 6112/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Pretentii. Decizia nr. 4333/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
