Anulare act administrativ. Decizia nr. 5122/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5122/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 21-05-2014 în dosarul nr. 5785/91/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 5122/2014
Ședința publică de la 21 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. I.
Judecător V. M. D.
Judecător E. L. P.
Grefier L. M. R.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de recurenta C. DE A. DE SANATATE V., cu sediul în Focșani, ..52 bis, împotriva sentinței civile nr.325/13.02.2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, având ca obiect anulare act administrativ
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta și intimatul M. I.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față
Prin cererea înregistrată la Tribunalul V. sub nr._ reclamantul M. I. a chemat în judecată pârâta CAS V. pentru ca prin hotărâre judecătorească să se anuleze Deciziile nr.1484/2013, nr. . 3891/2013 și 3892/2013 și să se înlăture obligațiile de plată reprezentând contribuție la FNUASS și accesorii.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în mod nelegal pârâta i-a calculat contribuție și accesorii pentru veniturile obținute din agricultură în perioada 2009-2011 în baza Declarației 205, deși în acest caz plata contribuției și impozitului trebuia făcută de persoana juridică.
În ce privește veniturile din agricultură și silvicultură, sunt supuse impozitării în baza Legii 571/2003 cele obținute din activitățile enumerate de Declarația 221.
Cum nu desfășoară o astfel de activitate, rezultă că nu datorează contribuție.
Mai mult, CAS V. a emis nelegal titluri de creanță globale, deși Legea 96/2006 nu prevede că ar avea calitatea de organ fiscal și nu există contract de asigurare.
CAS V. nu și-a îndeplinit nici obligația de informare prevăzută de art.222 din Legea 95/2006 și a calculat accesorii, deși nu a fost pus în întârziere.
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât reclamantul a obținut venituri din agricultură pentru care datorează contribuție, dar și accesorii ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor la scadență, fără a fi necesară punerea în întârziere.
Prin sentința nr. 325/13.02.2014 pronunțată de Tribunalului V. a fost admisă acțiunea, anulate Deciziile nr. 1484/2013, nr. 3891 /2013 și 3892/2013 emise de CAS V. și înlăturată obligația reclamantului de plată a contribuției la FNUASS de 153 lei și a accesoriilor în sumă de 74 lei.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că Prin Deciziile de impunere din oficiu 3891/2013 și 3892/2013 CAS V. a stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a contribuției la FNUASS, de 153 lei și a accesoriilor, de 74 lei, pentru veniturile obținute din agricultură în perioada 2009-2011.
Împotriva acestor decizii reclamantul a formulat contestație, aceasta fiind respinsă prin Decizia nr. 1484/2013.
Prin prezenta acțiune reclamantul a solicitat anularea acestor decizii și înlăturarea obligațiilor de plată.
Problema în discuție este dacă emiterea actului administrativ-fiscal s-a făcut legal și dacă reclamantul datorează contribuție.
Este adevărat că în Legea 95/206 nu se fac precizări cu privire la abilitarea caselor de sănătate de a emite titluri de creanță, dar art.35 din Ordinul 617/2007 modificat prin Ordinul 509/2008 pentru aprobarea Normelor Metodologice prevede expres că pârâta emite titluri de creanță.
Cât privește inexistența contractului de asigurare, urmează să se observe că potrivit art.211 din Legea 95/2006 sunt asigurați toți cetățenii români care au obligația de a achita contribuție în condițiile art.257 din Legea 96/2006, cu excepțiile prevăzute de art.213.
Cu privire la obligația reclamantului de a achita asigurarea, se constată următoarele:
Potrivit art.257 alin.2 lit.c din Legea 95/2006 se datorează contribuție la FNUASS pentru veniturile din agricultură supuse impozitului pe venit, pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator și nu se încadrează la venituri impozabile realizate de persoane independente.
Determinarea contribuției s-a făcut pe baza Declarației 205, situație care este recunoscută de părți.
Potrivit instrucțiunilor de completare a Declarației 205, obligația de plată a impozitului pe venit și respectiv a contribuției revenea persoanei juridice care achiziționa produse agricole.
Din declarațiile în cauză rezultă că reclamantul a vândut aceste produse către persoane juridice, persoane juridice care trebuiau să-și îndeplinească obligațiile.
Cât privește apărările în legătură cu Declarația 221 acestea nu pot fi incidente în cauză întrucât OG 8/2013 a modificat Legea 571/2013 în ce privește modul de impozitare a veniturilor din agricultură, dar noile dispoziții sunt în vigoare de la 1.02.2013.
Cum pentru perioada 2009-2011 obligația de plată a contribuției revenea persoanelor juridice care achiziționau produse agricole, urmează să se constate că pentru perioada de referință - 2009-2011 – persoanele fizice nu aveau obligația de declarare și plată a contribuției la FNUASS pentru veniturile din agricultură și ca urmare nu datorează nici accesorii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. de Asigurări de Sănătate V., criticând-o sub următoarele aspecte:
Art. 215 din Legea nr. 95/2006 stipulează că obligația virării contribuției pentru asigurările de sănătate revine persoanelor care realizează venituri din agricultură prin depunerea la C. de asigurări de sănătate a declarației privind obligațiile ce le revin față de fond.
Contestatorul nu a făcut dovada că și-ar fi îndeplinit această obligație arătată în termenul legal, astfel că nu se poate reține vreo formă de vinovăție a casei de asigurări de sănătate de a nu fi calculat trimestrial contribuția și de a nu fi C. de Asigurări de Sănătate V. nu a avut cunoștință tocmai datorită atitudinii culpabile a contestatorului care avea obligația achitării a contribuției ori calcularea acestei contribuții și comunicarea cuantumului lor era posibilă numai în condițiile în care contribuabilul comunică casei de asigurări de sănătate, periodic veniturile realizate.
Art. 257 alin. 2 lit. c din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății stipulează: (2) Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 5,5%*), care se aplică asupra:
Art. 257 din Legea nr. 95/2006 prevede:
(1)Persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 213 alin. (1).
(2)Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma:
c) veniturilor din agricultură supuse impozitului pe venit și veniturilor din silvicultură, pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator și nu se încadrează la lit. b);
Art. 119 al 1 din O.U.G. nr. 92/2003 cu modificări și completări stipulează:
(1) Pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere.
Art. 120 al 1 din O.U.G. nr. 92/2003 stipulează:
(1) Dobânzile reprezintă echivalentul prejudiciului creat titularului creanței fiscale ca urmare a neachitării de către debitor a obligațiilor de plată la scadență și se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv.
Analizând recursul formulat de C. de Asigurări de Sănătate V. prin prisma motivelor invocate, instanța constată că recursul este nefondat.
Cu titlu de principiu, trebuie amintit că este obligatorie comunicarea actelor administrativ-fiscale, deoarece numai din momentul comunicării acestea încep să producă efecte juridice.
Codul de procedură fiscală, prin art. 44, stabilește că actul administrativ-fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat, iar această comunicare se realizează după cum urmează, în ordinea stabilita de lege:
a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ-fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului;
b)prin remiterea, sub semnătura, a actului administrativ-fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătura actului;
c) prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ-fiscal și confirmarea primirii acestuia;
d)prin publicitate.
Pe fondul cauzei, potrivit art. 257 alin. 2 lit. c din Legea nr. 95/2006 se datorează contribuție la F.N.U.A.S.S. pentru veniturile din agricultură supuse impozitului pe venit, pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator și nu se încadrează la venituri impozabile realizate de persoane independente.
Potrivit art. 71 din Codul fiscal, forma anterioară modificării prin O.G. nr. 8/2013, Definirea veniturilor din activități agricole
Veniturile din activități agricole sunt venituri din următoarele activități:
a) cultivarea și valorificarea florilor, legumelor și zarzavaturilor, în sere și solarii special destinate acestor scopuri și/sau în sistem irigat;
b) cultivarea și valorificarea arbuștilor, plantelor decorative și ciupercilor;
c) exploatarea pepinierelor viticole și pomicole și altele asemenea;
d) valorificarea produselor agricole obținute după recoltare, în stare naturală, de pe terenurile agricole proprietate privată sau luate în arendă, către unități specializate pentru colectare, unități de procesare industrială sau către alte unități, pentru utilizare ca atare.
Potrivit art. 71 din Codul fiscal, forma ulterioară modificării prin O.G. nr. 8/2013, Definirea veniturilor
(1) Veniturile din activități agricole cuprind veniturile obținute individual sau într-o formă de asociere, fără personalitate juridică, din:
a) cultivarea produselor agricole vegetale;
b) exploatarea plantațiilor viticole, pomicole, arbuștilor fructiferi și altele asemenea;
c) creșterea și exploatarea animalelor, inclusiv din valorificarea produselor de origine animală, în stare naturală.
(2) Veniturile din silvicultură și piscicultură reprezintă veniturile obținute din recoltarea și valorificarea produselor specifice fondului forestier național, respectiv a produselor lemnoase și nelemnoase, precum și cele obținute din exploatarea amenajărilor piscicole.
(3) Veniturile din silvicultură și piscicultură se supun impunerii potrivit prevederilor cap. II „Venituri din activități independente”, venitul net anual fiind determinat în sistem real, pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă. Pentru aceste venituri sunt aplicabile regulile de impunere proprii veniturilor din activități independente pentru care venitul net anual se determină în sistem real.
(4) Veniturile obținute din valorificarea produselor prevăzute la alin. (1) în altă modalitate decât în stare naturală reprezintă venituri din activități independente și se supun regulilor de impunere proprii categoriei respective.
(5) Veniturile definite la alin. (1) pentru care nu au fost stabilite norme de venit sunt venituri impozabile și se supun impunerii potrivit prevederilor cap. II „Venituri din activități independente”, venitul net anual fiind determinat în sistem real, pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă. Pentru aceste venituri sunt aplicabile regulile de impunere proprii veniturilor din activități independente pentru care venitul net anual se determină în sistem real.
După cum se poate observa, abia începând cu 01.02.2013, legiuitorul a prevăzut în mod expres veniturilor obținute din exploatarea plantațiilor viticole în rândul veniturilor obținute în mod individual din activități agricole, anterior acestei date neputându-se interpreta extensiv noțiunea de venituri din agricultură în sensul dat de pârâtă, în lipsa unei mențiuni exprese a legiuitorului.
Pentru aceste motive, cu motivarea suplimentară prezentată în recurs, în conformitate cu art. 496 NCPC, se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul recursului declarat de recurenta C. DE A. DE SANATATE V., cu sediul în Focșani, ..52 bis, împotriva sentinței civile nr.325/13.02.2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
Definitivă
Pronunțată în ședința publică de la 21 Mai 2014
Președinte, G. I. | Judecător, V. M. D. | Judecător, E. L. P. |
Grefier, L. M. R. |
Red.D.V.M./6.06.2014
Dact.L.R./4 ex/10.06.2014
FOND S.G.D.
.>
| ← Alte cereri. Decizia nr. 2060/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 6112/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
