Alte cereri. Decizia nr. 6572/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6572/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 23-06-2014 în dosarul nr. 7808/121/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 6572/2014
Ședința publică de la 23 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. R. M.
Judecător L. G. T.
Judecător V. M. D.
Grefier Maghița D.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de autoritatea pârâtă Administrația Finanțelor Publice G., ., împotriva sentinței numărul 1870/04.06.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a lipsit reprezentantul recurentei Administrația Finanțelor Publice G., chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu și intimatul/a N. I. .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursul este la primul termen de judecată, motivat, timbrat, s-a cerut judecarea cauzei și în lipsă, după care;
Verificând actele dosarului, Curtea constată cauza în stare de judecată și reține dosarul pentru soluționare.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. _ la data de 02.10.2012 pe rolul Tribunalului G. –secția de contencios administrativ, reclamantul N. I. a solicitat instanței, in contradictoriu cu parata ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE GALATI obligarea acesteia la restituirea taxei pe poluare pentru autoturisme achitate, în cuantum de 1285 lei, actualizata cu rata dobânzii legale pana la data plății, fără cheltuieli de judecata.
Reclamantul și-a motivat acțiunea arătând că a achiziționat un autoturism marca OPEL ASTRA, provenit din U.E, pentru inmatricularea caruia a fost nevoit sa achite taxa pe poluare in valoare de 1285 lei pentru a putea înmatricula aceste autovehicule. Reclamantul consideră nelegală această decizie, față de prevederile art. 90 paragraful l din Tratatul privind Instituirea Comunității Europene.
Prin sentința civilă nr. 1870/04.06.2013 au fost respinse excepția inadmisibilității promovării acțiunii, și excepția prematurității promovării acțiunii, invocată de pârâta Administrația Finanțelor Publice GALATI, ca nefondată.
S-a admis acțiunea în contencios administrativ având ca obiect „anulare act administrativ” formulată de reclamantul N. I. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice G., fiind obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice Galati la plata către reclamant a sumei de 1285 lei reprezentând taxă pe poluare, actualizată cu rata dobânzii legale, calculată de la data plății, 10.09.2008 și până la data restituirii.
S-a admis cererea de chemare în garanție. Și a fost obligată chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu București către pârâta Administrația Finanțelor Publice Galati, la plata sumei de 1285 lei reprezentând taxa de poluare, actualizată cu rata dobânzii legale, calculată de la data plății, 10.09.2008 și până la data restituirii.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut în esență faptul că taxa pe poluare pe care reclamantul a fost obligat să o achite pentru a putea înmatricula autovehiculul nu mai are bază legală în dreptul intern astfel că acțiunea reclamantului fiind întemeiată a fost admisă ca atare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice G. care a arătat că hotărârea este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, Curtea de Apel apreciază că recursul este întemeiat și se impune a fi admis, având în vedere următoarele considerente:
Excepția inadmisibilității este nefondată, deoarece procedura administrativă nu este obligatoriu de urmat, potrivit dispozițiilor legale, astfel că liberul acces al părții reclamante la instanța de judecată nu poate fi îngrădit.
Curtea reține, din cuprinsul certificatului de înmatriculare și a cărții de identitate, că autovehiculul pentru care s-a achitat taxa este unul nou achiziționat. Se observă că prin contractul de comandă fermă nr. 3140/09.08.2008 este vorba de un autovehicul nou, că anul fabricației este același cu anul achiziționării și că omologarea RAR pentru circulație este una „de tip”, nu „individuală”.
În hotărârea Curții de Justiție Europene din 07.04.2011, pronunțată în cauza nr. 402/09 (T. c. României), s-a reținut că articolul 110 Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene (TFUE) interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Aceste dispoziții ale tratatului vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import. În ceea ce privește, mai precis, impozitarea autovehiculelor de ocazie, există o încălcare a articolului 110 TFUE atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național.
Curtea a observat că un sistem care instituie o taxă pe poluare care se aplică autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări pe teritoriul național, care ia în considerare, la calcularea acestei taxe, deprecierea autovehiculului prin utilizarea unor bareme forfetare, detaliate și fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elementele referitoare la vechimea și la rulajul mediu anual real ale acestui vehicul, la care se poate adăuga, la cererea contribuabilului și pe cheltuiala acestuia, realizarea unei expertize cu privire la starea generală a vehiculului menționat și a dotărilor sale, asigură că această taxă, atunci când este aplicată vehiculelor de ocazie importate, nu depășește valoarea reziduală a taxei menționate încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, aceleiași taxe și nu creează, așadar, nicio discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și acestea din urmă.
Autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente.
Curtea a arătat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le‑ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
În această privință, Curtea a apreciat că o reglementare națională care are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație pe teritoriul național a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Curtea a avut în vedere la pronunțarea hotărârii prevederile OUG 50/2008 privind taxa de poluare.
Instanța de recurs observă că instanța europeană a avut în vedere în considerentele sale numai situația în care autovehiculul este unul de ocazie, fiind înmatriculat anterior în alt stat sau în România. Curtea a constatat discriminarea dintre situația autovehiculelor second-hand cumpărate din România și cea a autovehiculelor second-hand cumpărate din celelalte state membre.
În cazul unui autovehicul nou cumpărat, hotărârea Curții nu conține dispoziții și nici nu este aplicabilă, deoarece situația nu este identică, atât autovehiculele nou-cumpărate din România, cât și cele nou-cumpărate din statele membre neîndeplinind condiția înmatriculării anterioare în România. Acestea trebuie, deci, să achite taxa de poluare.
În orice caz, instanța nu s-ar putea pronunța asupra neconformității unei astfel de situații cu dreptul comunitar, deoarece o astfel de competență o are numai Curtea de Justiție Europeană.
Cererea de restituire a taxei este, așadar, neîntemeiată, deoarece în acest caz taxa nu încalcă dreptul comunitar.
Deoarece cererea de chemare în judecată a părții reclamante este nefondată, cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă apare ca fiind rămasă fără obiect.
Recursul este calea de atac prin intermediul căreia părțile sau Ministerul Public solicită, în condițiile și pentru motivele determinate limitativ de lege, desființarea unei hotărâri judecătorești pronunțate fără drept de apel, în apel sau de un organ cu activitate jurisdicțională.
Examinând prezenta cauză prin prisma aspectelor enumerate mai sus, Curtea apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre netemeinică, care se impune a fi reformată.
Având în vedere cele expuse, Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința recurată și, în rejudecare, va respinge acțiunea ca nefondată, va respinge cererea de chemare în garanție ca rămasă fără obiect și va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate privind respingerea excepțiilor procesuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de autoritatea pârâtă Administrația Finanțelor Publice G., ., împotriva sentinței numărul 1870/04.06.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Modifică în parte sentința atacată și, în consecință:
Respinge cererea principală ca nefondată.
Respinge cererea de chemare în garanție ca rămasă fără obiect.
Menține dispoziția sentinței atacate privind respingerea excepțiilor.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 23 Iunie 2014
Președinte, C. R. M. | Judecător, L. G. T. | Judecător, V. M. D. |
Grefier, Maghița D. |
Red. CRM/29.07.2014
Tehnored. M.D. 31.07. 2014 – 2 ex.
Fond: DM
| ← Pretentii. Decizia nr. 5820/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 5793/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
