Alte cereri. Decizia nr. 6639/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6639/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 25-06-2014 în dosarul nr. 832/113/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 6639/2014
Ședința publică de la 25 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. J.
Judecător L. C.
Judecător V. M. S.
Grefier F. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de recurenta –reclamantă S. R. împotriva sentinței civile nr. 35 din 15.01.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata - pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANTELOR PUBLICE B..
Dezbaterile și susținerile orale ale cauzei au avut loc la data de 18.06.2014 și s-au consemnat în încheierea de ședință din aceea dată, care face parte integrantă din prezenta, dată la care instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei astăzi, data de mai sus.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul B. sub nr._ reclamanta S. R. a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B. pentru a se dispune obligarea acesteia la restituirea taxei speciale pentru autoturism în sumă de 3.677 lei actualizată cu rata dobânzii legale la data plății precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii formulate, reclamanta susține că în baza contractului din 28.08.2008 a dobândit dreptul de proprietate asupra autoturismului OPEL.
Pentru a putea înmatricula acest autovehicul, petenta a fost obligat să plătească o taxă specială de primă înmatriculare în cuantum de 5.590 lei din care i s-a restituit suma de 1913 lei.
Se consideră că această taxă de primă înmatriculare, pe care petenta a fost obligat să o achite pentru a înmatricula autovehiculul este ilegal încasată, deoarece art. 214/1 – 214/3 din codul Fiscal contravin disp. art. 90 din Tratatul Comunității Europene, care interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor tratatului, în speță fiind încălcat principiul nediscriminării produselor importate față de produsele interne.
Cum art. 90 din Tratat interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă, care sunt de natură similară, iar perceperea taxei de primă înmatriculare este determinată de traversarea graniței de către un autoturism dintr-o țară comunitară în România, se consideră că taxa a fost încasată în contul bugetului statului cu încălcarea art. 90 (1) al Tratatului, inclusiv a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, care prevede că, de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare înainte de aderare, sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite și prin actul de aderare.
Din expunerea anterioară rezultă că art. 90 (1) din Tratat face parte, de la data de 01 ianuarie 2007, din ordinea internă de drept a României, iar pentru plata taxei de primă înmatriculare acesta a fost încălcată.
În dovedirea susținerilor sale, reclamanta a depus adresa privind modul de calcul a taxei, chitanța privind achitarea acesteia precum și actele de proprietate ale autovehiculului.
Legal citată pârâta a formulat întâmpinare (fila 22) prin care a solicitat respingerea cererii.
Pe cale de excepție, a invocat lipsa calității procesuale pasive a Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B. motivat de faptul că potrivit disp. art. 23 alin.5 din H.G 520/24.07.2013 A.F.P constituite la nivelul municipiilor reședință de județ din subordinea D.G.F.P Județene s-au reorganizat în Administrații Județene ale Finanțelor Publice.
Față de excepția ridicată și în acord cu dispozițiile legale, s-a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâtă a noii instituții rezultată ca urmare a reorganizării intervenite.
S-a invocat de asemenea excepția netimbrării acțiunii.
Instanța a respins această excepție întrucât din actele existente la dosar s-a constata că cererea este legal timbrată.
Pe fond pârâta solicită respingerea cererii făcând referire la taxa de poluare instituită prin Legea 9/2012 deși obiectul cererii dedusă judecății privește restituirea taxei speciale de primă înmatriculare așa cum a fost reglementată de disp. art. 214/1 – 214/3 cod fiscal.
Prin sentința nr. 35/Fca/15.01.2014, Tribunalul B. –Secția a II-a Civilă de C. Administrativ și Fiscal a respins, ca fiind prescrisă, acțiunea formulată de reclamanta S. R., reținând următoarele:
Examinând întregul material probator administrat în cauză prin prisma dispozițiilor legale incidente în speță, Tribunalul B. a constatat că dreptul la acțiune al reclamantului s-a prescris.
Reclamanta este proprietara unui autoturism marca Opel Astra fabricat în 2004 și înmatriculat nr._ .
Pentru a putea înmatricula acest autoturism i s-a calculat și a plătit suma de 5590,34 lei reprezentând taxă specială pentru autoturisme instituită prin codul fiscal cu ocazia primei înmatriculări în România (f.4-5) respectiv la data de 27.09.2007.
Din această sumă ca urmare a cererii formulate i s-a restituit ulterior suma de 1913 lei la data de 19.09.2008 (f.6).
Pentru restul sumă de 3677 lei a formulat prezenta acțiune.
Reținând că plata taxei pentru prima înmatriculare a fost făcută la data de 27.09.2007 și că de la această dată curge termenul de prescripție de 3 ani înlăuntrul căreia reclamanta putea solicita restituirea sumei plătită și nedatorată, Tribunalul constată că introducerea prezentei acțiunii la data de 21.02.2013 depășește cu mult acest termen.
Chiar admițând că termenul de prescripție a fost întrerupt la data de 19.09.2008 când pârâtă recunoscând prin referatul n5r._ (f.6) că a încasat o sumă mai mare decât cea datorată, și în acest caz termenul de 3 ani pentru o nouă prescripție s-a împlinit la data de 19.09.2011.
Tribunalul a înlăturat susținerile reclamantei conform cărora în cauza dedusă judecății termenul de prescripție a dreptului de acțiune este de 5 ani întrucât niciunul din actele care au stat la baza încasării taxei speciale de primă înmatriculare nu este administrativ fiscal așa cum este definit de disp. art. 41 C.pr. fiscală care să-i confere caracterul unei creanțe bugetare.
Întrucât nu se poate asimila această taxă specială cu cele expres prevăzută de C.fiscal și cărora le sunt aplicabile dispozițiile acestuia inclusiv și ceea ce privește termenul de prescripție, Tribunalul a respins acțiunea ca fiind prescrisă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs reclamanta S. R. criticând-o pentru nelegalitate prin prisma greșitei respingeri a acțiunii ca fiind prescrisă.
Astfel, susține reclamant că instanța de fond, admițând excepția prescripției, în mod nelegal, cu ignorarea dispozițiilor prev. de art. 135 din OG nr. 92/24.12.2003, a reținut că dreptul la acțiunea în restituirea taxei speciale de primă înmatriculare se prescrie într-un termen de 3 ani, nu de 5 ani, aceasta întrucât niciunul din actele ce au stat la baza încasării taxei, respective nu este unul administrativ fiscal-așa cum este definit de art. 41 C.pr.fiscală care să-i confere caracterul unui creanțe bugetare.
Pentru aceste motive, solicită recurenta –reclamantă, admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceeași instanță, aceasta urmând a se pronunța pe fondul procesului.
Recursul declarat este fondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Potrivit art. 135 din OG nr. 92/2003, dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul lor de compensare sau restituire.
Potrivit art. 41 C.pr.fiscală, în înțelesul prezentului cod, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale.
Așadar, instanța de fond în mod eronat apreciază că actele ce au stat la baza încasării taxei speciale de primă înmatriculare nu sunt de natură administrativ fiscală pentru a le conferi caracterul unei creanțe bugetare și astfel, cu ignorarea dispozițiilor imperative ale OG nr. 92/2003, reține că dreptul la acțiune al reclamantei, față de data introducerii acesteia s-a prescris la trei ani de la data plății taxei -27.09.2007.
Curtea, în baza disp. art. 498 alin. (2) NCPC, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare, instanța de fond soluționând procesul fără a intra în judecata fondului, respectiv cu admiterea greșită a excepției prescripției dreptului la acțiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta –reclamantă S. R. împotriva sentinței civile nr. 35 din 15.01.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosar nr._ .
Casează sentința 35/Fca/15.01.2014 a Tribunalului B. și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Iunie 2014.
Președinte, R. J. | Judecător, L. C. | Judecător, V. M. S. |
Grefier, F. B. |
Red. VMS-26.06.2014
Tehnored.F.B. -5ex-27.06.2014
Fond-Tribunalul B. –jud. D.V.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 5916/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 5934/2014. Curtea de... → |
|---|
