Obligaţia de a face. Decizia nr. 2790/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2790/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 18-03-2014 în dosarul nr. 10775/121/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia numărul 2790
Ședința publică de la 18 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. B.
Judecător dr. I. A.
Judecător G. P.
Grefier A. M. S.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta T. L. domiciliată în G., . B, ., jud. G., împotriva sentinței nr. 2591/30.09.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta T. L. și intimații M. G., Instituția P. M. G..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că se solicită judecarea cauzei în lipsă, iar intimatul M. G. a depus la dosar întâmpinare, după care;
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele;
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului G. – Secția 1 civilă reclamantul M. G., prin primar, a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul T. L., să pronunțe o hotărâre prin care să oblige pârâta să restituie suma de 4784 lei, încasată necuvenit reprezentând spor calculator, condiții vătămătoare și stimulente.
În motivarea cererii, a arătat că, prin Decizia nr.41/18.11.2011 a Curții de Conturi a României – Camera de Conturi G., s-a constatat efectuarea unor plăți nelegale de personal, în anii 2008-2011.
În drept, a invocat disp. art. 992 Cod civil.
În dovedirea pretențiilor, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât drepturile bănești în discuție au fost legal acordate.
La termenul din 22.04.2013 s-a invocat excepția necompetenței funcționale a Secției I civilă, excepție care a fost admisă și s-a dispus transpunerea cauzei pe rolul Secției de C. Administrativ și Fiscal.
S-a reținut că, din actele depuse la dosar rezultă că pârâta este funcționar public, astfel încât, potrivit art.109 din Legea nr.188/1999, republicată, competența revine Secției de C. Administrativ a Tribunalului.
Prin sentința civilă nr. 2591/30 09 2013 a Tribunalului G. a fost admisă cererea și obligată pârâta să restituie suma de 4784 lei încasată necuvenit.
În fapt s-a reținut că pârâta a fost angajata reclamanților în funcția publică de referent, începând cu data de 24.12.2003 până la 09.08.2010 când a fost eliberată din funcție.
În anul 2010 Camera de Conturi G. a efectuat un control la Primăria G., finalizat prin Decizia nr.41/08.11.2011.
Prin aceasta s-a stabilit că reclamanții au acordat necuvenit angajaților săi plăți nelegale de personal reprezentând spor calculator, stimulente și spor condiții vătămătoare.
Decizia nu a fost desființată până în prezent de instanțele judecătorești.
Ca urmare reclamanții au procedat la calculul sumelor cu privire la care s-a reținut de către Camera de Conturi G. că ar fi fost nelegal acordate.
Conform art.84 lit.b din Legea nr.188/1999, răspunderea civilă a funcționarului public se angajează, printre altele, în ipoteza nerestituirii în termenul legal a sumelor acordate necuvenit.
De precizat că în acest caz de răspundere civilă legea nu prevede condiția vreunei forme de vinovăție din partea funcționarului public, astfel cum face, de exemplu, în situația prevăzută la art.84 lit.a din același act normativ.
Astfel reclamanții au făcut dovada că au acordat unele sume de bani pârâtei, în timpul cât aceasta era funcționar public, plată apreciată nelegală de Camera de Conturi printr-o decizie nedesființată de instanță.
În aceste condiții, s-a apreciat că sunt întrunite toate elementele prevăzute de lege pentru a lua naștere obligația de restituire a sumelor în discuție, acțiunea urmând a fi admisă.
De asemenea s-a reținut că Legea nr.84/2012 nu este de natură să înlăture răspunderea civilă pentru sumele încasate necuvenit în timpul raportului de muncă al funcționarului public.
Astfel, pe de o parte, sumele în discuție nu au fost încasate de pârâtă în baza vreunui acord colectiv de muncă, conform art.2 din Legea nr.84/2013, astfel că dispozițiile legale amintite nu sunt aplicabile.
Pe de altă parte, Legea nr.84/2012 are consecințe doar asupra executării deciziilor de impunere care s-ar emite dacă funcționarii publici vizați ar păstra această calitate, ceea ce în speță nu e cazul.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs parata criticând-o ca fiind nelegală conform art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, întrucât sumele au fost încasate legal in baza dispoziții primarului,act ce nu a fost anulat. Sporul pentru condiții vătămătoare in anul 2009 are la bază buletinele de noxe care atestă existenta noxelor,fiind îndreptățiți la acordarea acestor sporuri,iar pe de altă parte sunt incidente disp. Legii nr. 84/2012
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele, conform art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea constată că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale în materie și o integrală apreciere a materialului probator administrat în cauză, pronunțând o sentință legală și temeinică a cărei reformare nu se impune.
Prin Decizia nr. 41/08.11.2011 emisă de Camera de Conturi G. s-a constatat că în anul 2010 Primăria G. a acordat salariaților săi plăți nelegale de personal reprezentând spor calculator, stimulente și spor condiții vătămătoare, act ce produce efecte juridice, obligatorie pentru intimata M. G., nefiind desființată de instanțele judecătorești, așa cum a reținut și instanța de fond.
Pe de altă parte disp. Legii nr. 84/2012 „se aplică personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului ale cărui venituri de natură salarială au fost stabilite până la . Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, în baza:
a) contractelor sau acordurilor colective de muncă încheiate, înregistrate la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale sau, după caz, la inspectoratele teritoriale de muncă și necontestate la instanțele judecătorești competente;
b) hotărârilor consiliilor locale și județene;
c) contractelor de muncă/convențiilor civile încheiate în cadrul proiectelor finanțate din fonduri europene, conform Ghidului de finanțare, în care Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sau unitățile și instituțiile aflate în subordine/coordonare au calitatea de beneficiar/partener.”
În speță sumele în discuție nu au fost încasate de recurenta pârâtă în baza vreunui acord colectiv de muncă, conform art.2 din Legea nr.84/2013, astfel că dispozițiile legale amintite nu sunt aplicabile.
Fată de cele mai sus arătate, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta T. L. domiciliată în G., . B, ., jud. G., împotriva sentinței nr. 2591/30.09.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Martie 2014.
Președinte, M. B. | Judecător, dr. I. A. | Judecător, G. P. |
Grefier, A. M. S. |
Red. M.B./_
Tehnored.A.M.S./ 2 ex./_
Fond. V.D.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 5934/2014. Curtea de... | Alte cereri. Decizia nr. 8050/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
