Alte cereri. Decizia nr. 7094/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7094/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 24-09-2014 în dosarul nr. 5150/121/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 7094/2014
Ședința publică de la 24 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. A. B.
Judecător R. J.
Judecător L. C.
Grefier L. I.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de autoritatea pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. cu sediul în G., ., jud. G. împotriva sentinței civile nr. 748/10.04.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit reprezentantul recurentei Administrația Județeană a Finanțelor Publice G., intimata chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu și intimatul reclamant R. O. D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la primul termen de judecată, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
Curtea, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința nr. 748/10.04.2014, Tribunalul G., a respins excepțiile ca nefondate; a admis acțiunea în contencios administrativ privind pe reclamantul R. O. D. și pe pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G., chemata în garanție Administrația F. pentru mediu București, având ca obiect”anulare act administrativ”; a obligat-o pe pârâta Administrația Finanțelor Publice G. sa restituie reclamantului suma de 2556 lei reprezentând timbru de mediu reactualizat cu dobânda legală calculată de la data plății, 17.06.2013 si până la data restituirii ; a obligat-o pe pârâtă sa-i plătească reclamantului suma de 389,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată; a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G.; a obligat-o pe chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu către pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. la plata sumei de 2556 lei reprezentând timbru de mediu reactualizat cu dobânda legală calculată de la data de 17.03.2013 si până la data restituirii și suma de 389,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva menționatei hotărâri, în termenul legal, pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. invocând următoarele motive:în mod greșit instanța de fond a respins excepția inadmisibilității și prematurității, deoarece acțiunea reclamantului trebuia să parcurgă în mod obligatoriu etapa prevăzută de art. 7 din Legea contenciosului administrativ, sub sancțiunea respingerii acțiunii ca inadmisibilă; că a depășit atribuțiile puterii judecătorești și a creat ad-hoc o nouă lege, pe lângă cea imperativă; că normele metodologice privind taxa pe poluare sunt conforme cu normele europene.
În drept, recurenta –reclamantă și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 3041 , art. 304 pct. 4,7,8 și 9 Cod procedură civilă și următoarele din Codul de procedură civilă.
Recursul este fondat;
Prin decizia nr. 24 din 14 noiembrie 2011, pronunțată în recursul în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a dispus că „procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de urgența a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedura fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d din același cod”.
Prin urmare, sesizarea instanței de contencios administrativ cu cerere de chemare în judecată având ca obiect restituirea taxei pe poluare, nu este condiționată de parcurgerea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Recurenta pârâtă a invocat faptul că prima instanță a depășit atribuțiile puterii judecătorești (art. 304 alin. 1 pct. 4 Cod procedură civilă) însă nu a dezvoltat acest motiv și nu a precizat în ce constă încălcarea principiului separației puterilor în stat. Altfel spus, recurenta nu a detaliat cum a interferat judecătorul cauzei în activitatea puterii legislative și care este textul de lege pe care l-a creat și aplicat la soluționarea prezentei cauze.
Analizând sentința recurată prin prisma celui de-al treilea motiv de recurs, Curtea constată că prima instanță a făcut o interpretare greșită a dispozițiilor OUG 9/2013, ceea ce impune casarea în parte a acesteia.
Intimatul reclamant a achitat timbrul de mediu în sumă de 2556 lei, stabilit prin decizia nr. 2645 din 13.06.2013, cu chitanța . nr._ din_ (f.10 și 11 dosar fond).
Potrivit art.4 din O.U.G nr.9/2013 ” Obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s‐a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s‐a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule”.
Din dispozițiile legale mai sus-citate rezultă că spre deosebire de dispozițiile OUG 50/2008 și ale Legii nr. 9/2012 în forma în vigoare înainte de 01.01.2013, OUG nr. 9/2013 stabilește obligația plății timbrului‚ nu numai în cazul autovehiculelor second-hand de import, ci și în cel al autovehiculelor second-hand înmatriculate deja în România și în cel al autovehiculelor noi achiziționate, fie din România, fie de pe piața externă.
Așadar, toți cei care doresc să înmatriculeze autovehicule sunt obligați să plătească timbrul de mediu, indiferent dacă le-au dobândit din România sau din străinătate și indiferent dacă sunt noi sau second-hand.
Prima instanță a reținut corect că, în forma prevăzută de OUG nr. 9/2013, nu se mai regăsește discriminarea sau restricția reținută de CJE, deoarece atât autovehiculele second-hand din import, cât și cele din România trebuie să plătească o taxă identică și că timbrul de mediu prevăzut de OUG nr. 9/2013 nu încalcă dreptul comunitar.
Nu există o restricție cantitativă ca urmare a faptului că vehiculele deja înmatriculate în România pentru care s-a plătit taxa într-o formă anterioară și care nu a fost restituită nu datorează timbrul de mediu, deoarece, în raționamentul CEJ, taxa deja plătită se include în prețul de vânzare și îl mărește, întocmai ca atunci când vehiculul este adus în România. Nu ar exista, deci, nici un motiv pentru care să se poată considera că actul normativ orientează cererea pe piață spre autovehiculele second-hand din România pentru care s-a plătit și nu s-a restituit taxa. Prin dispozițiile sale, ordonanța menționată mai sus nu încalcă dreptul Uniunii Europene.
Așadar, recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G., fiind fondat, în temeiul art. 496 alin. 1 și art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă, urmează să fie admis cu consecința casării în parte a sentinței recurate, în sensul că în rejudecare vor fi respinse ca nefondate acțiunea formulată de reclamantul R. O. și cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu formulată de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G..
Dispozițiile referitoare la soluționarea excepțiilor inadmisibilității și prematurității acțiunii fiind legale și temeinice, vor fi menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite recursul declarat de autoritatea pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. cu sediul în G., ., jud. G. împotriva sentinței civile nr. 748/10.04.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Casează sentința civilă 748/10.04.2014 și-n rejudecare:
Respinge acțiunea ca nefondată și cererea de chemare în garanție ca rămasă fără obiect.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Septembrie 2014.
Președinte, I. A. B. | Judecător, R. J. | Judecător, L. C. |
Grefier, L. I. |
Red. R.J./20.10.2014
Tehn. I.L. 5 ex/20.10.2014
Fond:D.M.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 221/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 2402/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
