Alte cereri. Decizia nr. 7109/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7109/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 24-09-2014 în dosarul nr. 3602/113/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 7109/2014
Ședința publică de la 24 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. A. B.
Judecător R. J.
Judecător L. C.
Grefier L. I.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta C. D. cu domiciliul ales la avocat D. F., B., Calea Călărașilor, nr. 40A, ., împotriva sentinței civile nr. 885/21.05.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal au lipsit reclamanta C. D. și intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. – Serviciul Fiscal Orășenesc Făurei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că recursul se află la primul termen, motivat și timbrat, solicitându-se judecata cauzei în lipsă, după care:
Curtea, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului de față ;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința nr885/21.05.2014, Tribunalul B., a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta C. D., în contradictoriu cu pârâtul Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. – Serviciul Fiscal Orășenesc Făurei.
Împotriva menționatei hotărâri, în termenul legal, reclamanta C. D. a declarat recurs, invocând următoarele motive:
-Tratatul de Funcționare al Uniunii Europene (TFUE) garantează libera circulație a mărfurilor (art.34-35), iar O.U.G. nr. 9/2013 încalcă acest principiu, prin faptul că diminuează introducerea în țară a unor autoturisme după înmatriculare într-un alt stat membru. Această ordonanță prin introducerea timbrului de mediu a creat două categorii distincte de cetățeni cu drepturi și obligații diferite, cei care nu au recuperat vreo taxă și care devin o categorie specială, exceptată de la plată, și cei care recuperându-și taxa nu își pot înstrăina autoturismul cu toate prerogativele dreptului de proprietate.
- O.U.G. nr. 9/2013 îi încalcă dreptul de proprietate, astfel cum este definit în art.44 din Constituția României și anume, posesia și dispoziția. Totodată, încalcă și dispozițiile art.1 alin.1 din Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului Uniunii Europene, raportate la cele ale art.101 alin.1 lit.a,b, d și e din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (T.F.U.E)- (ex-articolul 81 din T.C.E/actualul art.101 din T.F.U.E). O.U.G. nr. 9/2013 reglementează obligativitatea plății acestei taxe pentru mașinile importate, iar pentru mașinile din parcul național auto doar pentru cele pentru care nu s-a plătit vreo taxă de acest gen sau s-a plătit și a fost recuperată influențează concurența în piața auto second- hand din România cu consecința unei discriminări vădite la prestații echivalente.
- O.U.G. nr. 9/2013 încalcă și dispozițiile art.1 alin.1 și 2 lit.d din Legea nr. 48/2002 pentru aprobarea Ordonanței nr. 137/31 august 2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare prin diferențierile pe care le face între proprietarii autovehiculelor înmatriculate în România în privința cărora s-a dispus - prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile - restituirea taxei auto încasate nelegal ori înmatricularea lor fără plata acestei taxe și proprietarii de autovehicule similare în privința cărora nu s-a dispus restituirea acestei taxe. Astfel, recurenta a susținut că în cazul unui autoturism pentru care în anul 2010 s-a plătit în baza O.G nr.50/2008 taxa de poluare în sumă de 9043 lei, pentru același autoturism în baza OUG nr. 9/2013 s-ar plăti suma de 18.324,39 lei, adică dublul taxei achitată inițial. De asemenea, OUG nr. 9/2013 încalcă principiul neretroactivității legii civile reglementat atât de art.15 alin.2 din Constituția României cât și de art.6 din noul cod civil ( alin.2 și 3 ); încalcă autoritatea de lucru judecat (art.430 noul Cod de procedură civilă) a hotărârilor pronunțate de instanțele naționale care au statuat pentru totdeauna că autovehiculele în cauză pot circula pe teritoriul României fără nicio îngrădire a dreptului de proprietate a celor care le-au înmatriculat fără plata taxei auto percepute nelegal ori au solicitat restituirea acestei taxe achitate nelegal. În esență, faptul generator al obligației de a plăti timbrul de mediu nu îl reprezintă protecția mediului, ci prima înmatriculare a unui autoturism.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și în rejudecare admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În drept, a invocat dispozițiile Legii 554/2004, art. 44 Constituția României, art.1 alin.1 din Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului Uniunii Europene, raportate la cele ale art.101 alin.1 lit.a,b,d și e din TFUE, art.1 alin.1 și 2 lit.d din Legea nr. 48/2002 pentru aprobarea Ordonanței nr. 137/2000, art.430 noul Cod procedură civilă, art.6 din noul Cod civil ( alin.2 și 3).
Recursul nu este fondat.
Verificând sentința recurată prin prisma criticilor aduse, Curtea constată că prima instanță a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule și că a pronunțat o hotărâre temeinică și legală care va fi menținută.
Recurentul reclamant a achitat timbrul de mediu în sumă de 1886 lei, stabilit prin decizia nr.201/4.11.2013, cu chitanța . nr._ (f.7 și 8 dosar fond).
Potrivit art.4 din O.U.G nr.9/2013 ” Obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s‐a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația
autovehiculelor pentru care s‐a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule”.
Din dispozițiile legale mai sus-citate rezultă că spre deosebire de dispozițiile OUG 50/2008 și ale Legii nr. 9/2012 în forma în vigoare înainte de 01.01.2013, OUG nr. 9/2013 stabilește obligația plății timbrului‚ nu numai în cazul autovehiculelor second-hand de import, ci și în cel al autovehiculelor second-hand înmatriculate deja în România și în cel al autovehiculelor noi achiziționate, fie din România, fie de pe piața externă.
Așadar, toți cei care doresc să înmatriculeze autovehicule sunt obligați să plătească timbrul de mediu, indiferent dacă le-au dobândit din România sau din străinătate și indiferent dacă sunt noi sau second-hand.
Prima instanță a reținut corect că, în forma prevăzută de OUG nr. 9/2013, nu se mai regăsește discriminarea sau restricția reținută de CJE, deoarece atât autovehiculele second-hand din import, cât și cele din România trebuie să plătească o taxă identică și că timbrul de mediu prevăzut de OUG nr. 9/2013 nu încalcă dreptul comunitar.
Nu există o restricție cantitativă ca urmare a faptului că vehiculele deja înmatriculate în România pentru care s-a plătit taxa într-o formă anterioară și care nu a fost restituită nu datorează timbrul de mediu, deoarece, în raționamentul CEJ, taxa deja plătită se include în prețul de vânzare și îl mărește, întocmai ca atunci când vehiculul este adus în România. Nu ar exista, deci, nici un motiv pentru care să se poată considera că actul normativ orientează cererea pe piață spre autovehiculele second-hand din România pentru care s-a plătit și nu s-a restituit taxa. Prin dispozițiile sale, ordonanța menționată mai sus nu încalcă dreptul Uniunii Europene. Obligația la plata taxei pentru emisiile poluante are la bază principiul „poluatorul plătește”.
Față de cele ce preced, critica referitoare la încălcarea principiului neretroactivității legii civile nu este întemeiată.
Recurenta-reclamantă nu a făcut dovada încălcării autorității de lucru judecat, în sensul condițiilor impuse de art.430 Cod procedură civilă, ceea ce împiedică efectuarea controlului judiciar cu privire la această excepție.
De asemenea nici critica referitoare la faptul că îi este încălcat dreptul de proprietate ocrotit de Constituția României, nu este întemeiată. Textul art.44 alin.1 prevede că dreptul de proprietate este garantat, conținutul și limitele acestui drept fiind stabilit de lege. Rezultă că în exercitarea dreptului de proprietate (în ceea ce privește posesia și dispoziția) asupra autoturismului, recurenta-reclamantă trebuie să respecte dispozițiile OUG nr. 9/2013.
Cum în art. 15 Constituția României prevede că „Nimeni nu este mai presus de lege”, recurenta reclamantă nu se poate sustrage de la respectarea legii în cauza dedusă judecății.
Nici critica referitoare la cuantumul diferențiat al timbrului de mediu (faptul că în anul 2010 taxa pentru poluare era mai mică, iar în anul 2013 timbrul de mediu are o valoare dublă) nu este întemeiată. Suma de plată privind timbrul de mediu se calculează cu respectarea dispozițiilor art.6 din OUG nr. 9/2013, nu arbitrar și nu are efect discriminator cum a susținut recurenta.
Așadar, recursul declarat de reclamanta C. D., nefiind fondat urmează ca în temeiul art.496 alin.1 Cod procedură civilă să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C. D. cu domiciliul ales la avocat D. F., B., Calea Călărașilor, nr. 40A, ., împotriva sentinței civile nr. 885/21.05.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Septembrie 2014
Președinte, I. A. B. | Judecător, R. J. | Judecător, L. C. |
Grefier, L. I. |
Red. R.J./20.10.2014
Tehn. L.I. 4 ex./20.10.2014
Fond C. R.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 2960/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 1186/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
