Anulare act administrativ. Decizia nr. 5718/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5718/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 05-06-2014 în dosarul nr. 8303/91/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 5718/2014
Ședința publică de la 05 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. V.
Judecător V. S.
Judecător I. M. D.
Grefier Maghița D.
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ – CENTRUL JUDEȚEAN V., cu sediul în Focșani, b-dl Brăilei nr. 121, jud. V., împotriva sentinței nr. 95/16.01.2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, privind pe intimata reclamantă O. N., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenta pârâtă consilier juridic P. I. M., în baza delegației pe care o depune la dosar, lipsă fiind intimata reclamantă Obștea Negrilești, jud. V..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prezenta cauză este la primul termen de judecată, recursul fiind motivat și scutit de taxa de timbru. Se referă, de asemenea, că în timpul ședinței de judecată intimata a trimis prin fax la dosarul cauzei întâmpinare solicitând totodată și judecarea cauzei în lipsă după care;
Reprezentantul recurentei pârâte solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu consecința respingerii contestației formulate de reclamant.
Precizează, în esență, că hotărârea instanței de fond este neîntemeiată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 95/16.01.2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ s-a admis în parte contestația formulate de reclamanta O. N., cu sediul în . ,în contradictoriu cu pârâta A.P.I.A.- CENTRUL JUDETEAN V., cu sediul în FOCȘANI, ., JUD. V., având ca obiect anulare act administrativ.
A fost anulată decizia nr._/2012 și obligată pârâta la soluționarea contestației formulate de reclamant împotriva procesului – verbal din 10.07.2012.
S-a respins ca prematur formulat capătul de cerere privind anularea procesului verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare din 10.07.2012.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut:
Prin cererea depusă la dosarul reclamanta OBȘTEA NEGRILEȘTI a solicitat în temeiul art. 7 al.1 din Legea nr. 554/2004 anularea procesului verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la 10.07.2012 emis de pârâta APIA – CENTRUL JUDEȚEAN V. și obligarea pârâtei la repararea pagubei provocate, respectiv plata sumei de 81.893,84 lei cu dobânzile și penalitățile aferente.
Față de conținutul concluziilor tribunalul a repus cauza pe rol pentru ca părțile să ia cunoștință de aspectele invocate
Față de motivele invocate în acțiune și concluziile scrise rezultă că reclamanta contestă atât procesul – verbal de constatare nereguli din 10.07.2012 cât și decizia emisă de pârâtă în soluționarea contestației.
Prin decizia respectiv, nr._/29.10.2012 reclamantului i s-a respins contestația ca tardiv formulată având în vedere disp. art. 42 al.1 din OUG nr. 66/2011 care prevăd în al.1 că sumele rezultate din nereguli ( creanțele bugetare) devin scadente la expirarea termenului de plată stabilit în titlu de creanță, respectiv 30 zile de la comunicarea titlului de creanță .
Dreptul persoanei vătămate la contestația împotriva titlului de creanță este prevăzut în OUG nr. 66/2011 și art. 46, fără a se preciza cu termen expres .
Potrivit art. 7 al.2 din Legea nr. 554/2004 actele administrative susceptibile potrivit legii organice să facă obiectul unei jurisdicții speciale pot fi atacate la instanța de contencios ad-tiv cu respectarea disp. art. 7 al.1.
Potrivit acestui articol partea care se consideră vătămată într-un drept al său sau un interes legitim printr-un act administrativ individual, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente trebuie să solicite autorității publice locale emitente revocarea în tot sau în parte a actului în termen de 30 zile de la comunicare.
Conform al.7 din art. 7 plângerea prealabilă se poate introduce și peste acest termen de 30 zile, dar nu mai târziu de 6 luni de la emiterea actului, acesta fiind termenul de prescripție.
Din conținutul acestor prevederi legale se reține că decizia contestată a fost întemeiată pe dispozițiile legale care se referă la altă situație ( scadența debitului) și nu pe disp. legale aplicabile ( art. 46 din OUG nr. 66/2011).
Față de disp. art. 7 din Legea nr. 554/2004 se reține că procesul – verbal de constatare a neregulilor întocmit de pârâtă la 10.07.2012 și comunicat reclamantei la 12.07.2012 a fost contestat în procedura jurisdicției administrative con fart. 46 din OUG nr. 66/2011 la 8.10.2012, peste termenul de 30 zile dar în termenul de prescripție de 6 luni prevăzut de art.7 al.7 din legea nr. 554/2004 .
De precizat că potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 797/2007 pentru acest alineat( al.7) este neconstituțional numai în măsura în care termenul de 6 luni se aplică plângerii prealabile formulate de persoana vătămată într-un drept sau interes legitim printr-un act ad-tiv cu caracter individual adresat altui subiect de drept, deci altă situație decât cea rezultată din acțiunea de față.
Față de aceste considerente, și având în vedere că pârâta nu a analizat motivele invocate de reclamantă prin contestația formulată, se va admite în parte acțiunea reclamantei și se va obliga pârâta să soluționeze în procedură specială administrativă contestația formulată.
Cum tribunalul nu poate verifica temeinicia și legalitatea procesului – verbal de constatare nereguli decât după soluționarea contestației de către pârâtă, capătul de cerere privind anularea actului respectiv a fost respins ca prematur formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs autoritatea pârâtă cu motivare:
Tribunalul V. a admis în parte acțiunea reclamantului dispunând anularea deciziei APIA V. nr._/2012 și a respins ca prematur formulată acțiunea împotriva procesului-verbal de constatare din data de 10.07.2012.
Pentru a hotărî astfel instanța a analizat în mod limitativ prevederile art. 46 din OUG nr. 66/2011, reținând faptul că nu există un termen defipt prin lege pentru formularea contestației împotriva titlului de creanță.
Or, plecând de la această ipoteză, instanța a dat o interpretare exclusivă și exhaustivă a procedurii prealabile pe care trebuia să o urmeze reclamantul, respectiv situația existenței cazului întemeiat prevăzut pentru beneficiul termenului de prescripție de 6 luni stabilit prin textul art. 7 al. 7 din Legea 554/2004.
Este evident faptul că instanța a scos din context articolele la care a făcut referire, deoarece disp. art. 47 al. 1 și 4 din OUG nr. 66/2011 stabilesc în mod expres termenul de 30 de zile în care poate fi formulată contestația administrativă, precum și faptul că acesta este un termen de decădere.
Deoarece reclamantul nu a solicitat repunerea în termen apreciază că pe fond acțiunea este lipsită de interes și inadmisibilă întru-totul.
În concluzie, față de aceste motive, solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate iar pe fond să se respingă acțiunea ca inadmisibilă, urmând să fie menținută ca legală și temeinică decizia nr._/29.10.2012 de soluționare a contestației.
Curtea, analizând actele dosarului constată:
Contrar celor susținute de recurentă instanța de fond nu a dat o interpretare „exclusivă și exhaustivă” procedurii prealabile prev. de art. 7 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ și nu a din context disp. art. 47 alin. 1 din OUG nr. 66 /2011, pentru că nu a făcut decât să coroboreze aceste dispoziții legale, ajungând la concluzia corectă că în procedura jurisdicției administrative, conf. art. 46 din OUG 66/2011, termenul de 30 de zile nu este un termen de decădere și se circumscrie termenului de prescripție de 6 luni prev. de art. 7 alin. 7 din L. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Ca atare, nu poate opera excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii întrucât interesul legitim este de natura evidenței și nici cum zelul de neprimire a cererii așa cum susține recurenta, care să conducă la excepția inadmisibilității acțiunii, iar instanța de fond nu a făcut decât să oblige autoritatea pârâtă la soluționarea contestației împotriva procesului-verbal de constatare, cu respectarea premiselor unui raționament juridic corect.
În concluzie, având în vedere cele expuse, urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ – CENTRUL JUDEȚEAN V., cu sediul în Focșani, b-dl Brăilei nr. 121, jud. V., împotriva sentinței nr. 95/16.01.2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Iunie 2014.
Președinte, D. V. | Judecător, V. S. | Judecător, I. M. D. |
Grefier, Maghița D. |
Red. VS/28.07.2014
Tehnored. MD/30.07.2014 – 2 ex.
Fond: SGD
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 5486/2014. Curtea de Apel... | Alte cereri. Decizia nr. 1238/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
