Alte cereri. Decizia nr. 7575/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7575/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 14-10-2014 în dosarul nr. 1433/91/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 7575/2014
Ședința publică din data de 14 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE – Judecător dr. - A. Z.
Judecător - V. P.
Judecător - M. M.
Grefier - F. N.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice V., cu sediul în Focșani, ., județul V., împotriva sentinței civile nr. 1069/20.06.2014, pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
La apelul nominal a răspuns avocat P. N. în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 5.09.2014 pentru intimatul reclamant G. Nicușor C., lipsă fiind reprezentantul recurentei pârâte Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. și al intimatei - chemate în garanție Administrația F. pentru Mediu București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că recursul se află la primul termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru, solicitându-se judecata cauzei în lipsă, după care:
Avocatul intimatului reclamant nu are cereri prealabile ori excepții de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul în dezbateri,.
Avocatul intimatului reclamant solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate de prima instanță, ca fiind legală și temeinică, conform motivelor invocate prin întâmpinare. Solicită cheltuieli de judecată.
Curtea declarând închise dezbaterile, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1069/20.06.2014 Tribunalul V. a admis acțiunea formulată de reclamantul G. Nicușor C. în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice V. și chemata în garanție A.F.M. București ; a dispus plata către reclamant a sumei de 5823 lei plus dobânda legală până la data executării efective de către pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice V.; a dispus avansarea de către pârâta A.F.M. București a sumei de 5823 lei plus dobânda legală aferentă plății către reclamant; a obligat pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice V. și chemata în garanție A.F.M. București, în solidar la plata sumei de 300 lei către reclamant cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că intimatul reclamant a achitat taxa de poluare în sumă de 5823 lei la data de 07.05.2010 și că în cauză sunt incidente dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008. Totodată, a reținut că această lege are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, că taxa de poluare este contrară normelor comunitare și că suma achitată nu este datorată.
Împotriva acestei sentințe, pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice V., a declarat recurs, în termenul legal, criticând-o pentru următoarele motive: în mod greșit instanța de fond a respins excepția inadmisibilității, deoarece:
- în mod nelegal a fost respinsă ca neîntemeiată excepția inadmisibilității capătului de cerere privind restituirea taxei pe poluare, întrucât potrivit reglementărilor Legii nr. 9/06.01.2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, ce abrogă dispozițiile OUG nr. 50/2008, contribuabilul are posibilitatea de a solicita restituirea sumelor reprezentând diferența de taxă plătită, „în cazul în care taxa de poluare achitată începând cu data de 01.07.2003 până la data intrării în vigoare a noii legi este mai mare decât taxa rezultată din aplicarea prezentelor prevederi (...) art. 12 din Legea nr. 90/2012”.
- solicitarea reclamantului nu se încadrează în niciuna din situațiile prevăzute de dispozițiile art. 117 lit. a –f din O.G. nr. 92/2003 Codul de procedură fiscală.
- hotărârea recurată este nelegală în ceea ce privește actualizarea sumei cu dobânda legală, raportat la dispozițiile pct. 2 cap. 1 din OMFP nr. 1899/2004 privind procedura de restituire și rambursare a sumelor de la buget și art. 124 din O.G. nr. 92/2003.
- hotărârea pronunțată este netemeinică și în ce privește acordarea cheltuielilor de judecată, deoarece potrivit dispozițiile art. 453 din Noul Cod de procedură civilă,partea care a pierdut procesul poate fi obligată să suporte cheltuielile ocazionate de proces, însă, prin aceasta, trebuie ca partea care a pierdut procesul să se afle în culpă procesuală, sau, prin atitudinea sa în cursul derulării procesului, să fi determinat aceste cheltuieli.
În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate, iar în rejudecare, respingerea cererii ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.
Recursul nu este fondat.
Verificând sentința recurată prin prisma criticilor aduse, Curtea constată că prima instanță a soluționat corect excepția invocată de pârâtă și că raportat la situația de fapt a reținut corect că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
Astfel, prin decizia nr. 24 din 14 noiembrie 2011, pronunțată în recursul în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a dispus că „procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de Urgența a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedura fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d din același cod”.
Prin urmare, sesizarea instanței de contencios administrativ cu cerere de chemare în judecată având ca obiect restituirea taxei pe poluare, nu este condiționată de parcurgerea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Susținerea recurentei că solicitarea de restituire a taxei nu se încadrează în dispozițiile Codului de procedură fiscală nu este întemeiată deoarece, potrivit art. 117 alin. 1 lit. d din C. proc. fiscală, se restituie la cerere sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
Cum intimatul reclamant a făcut dovada că la data de 7.05.2010 cu chitanța . nr._ a achitat taxa de poluare pentru autovehicule în sumă de 5823 lei (f. 5 dosar fond) sub incidența dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008, care sunt contrare art. 110 (fost 90) din T.F.U.E, în mod corect prima instanță a procedat la restituirea acestei taxe.
Prima instanță în mod corect și-a fundamentat sentința care face obiectul recursului de față pe jurisprudența C.J.E., respectiv pe deciziile pronunțate în cauzele C 263/10 - N. și C-402/09 – T., reținând că dreptul european are prioritate față de dreptul național, în acest sens fiind și textul art. 148 din Constituția României, astfel cum rezultă din considerentele sentinței recurate.
Nici critica referitoare la greșita acordare a dobânzii legale nu este întemeiată.
Referitor la modul de rezolvare a acestei cereri privind acordarea dobânzii legale, CJUE a statuat, prin hotărârea din 18 aprilie 2013, în cauza I. (C-565/11), că dreptul Uniunii trebuie interpretat, în sensul că se opune în cazul perceperii de către un stat membru a unei taxe incompatibile cu art. 110 TFUE, ca acordarea dobânzilor să se facă în condițiile art. 124 din O.U.G. nr. 92/2003, text de lege invocat prin cererea de recurs. A mai reținut că repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea art. 110 TFUE nu se poate realiza decât prin plata dobânzii aferente, începând de la data plății taxei de către contribuabil.
Critica referitoare la greșita acordare a cheltuielilor de judecată este întemeiată. Potrivit art. 453 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă ( cererea de chemare în judecată de la fila 2 dosar fond fiind promovată la data de 8 mai 2014, după . noului Cod de procedură civilă, care a avut loc la data de 15 februarie 2013): ”Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”.
În speță, partea care a pierdut procesul în primă instanță a fost pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice V., situație în care, la cererea reclamantului, corect a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de intimat în recurs, Curtea în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, urmează a le încuviința și a dispune obligarea recurentei la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În raport de considerentele expuse mai sus, recursul declarat de pârâta DGFP G. – AJFP V. nefiind fondat, urmează ca în temeiul art. 496 alin. 1 Cod procedură civilă să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice V., cu sediul în Focșani, ., județul V., împotriva sentinței civile nr. 1069/20.06.2014, pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, ca fiind nefondat.
Obligă pe recurentă la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată către intimatul reclamant G. Nicușor C..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 14 Octombrie 2014.
Președinte, dr. A. Z. | Judecător, V. P. | Judecător, M. M. |
Grefier, F. N. |
Red. M.M../28.10. 2014
Tehn. F.N/28.10. 2014
Fond:C. D.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 7570/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 5959/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
