Alte cereri. Decizia nr. 8051/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8051/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 11-11-2014 în dosarul nr. 1302/113/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 8051/2014
Ședința publică de la 11 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. M.
Judecător - V. V.
Judecător - A. B.
Grefier - M. C.
La ordine fiind soluționarea recursului promovat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. cu sediul în B., ., județ B., împotriva sentinței civile nr. 1322 din 10 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal au lipsit recurenta pârâtă și intimatul reclamant N. G..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care arată că recursul aflat la primul termen de judecată este motivat, scutit de plata taxei de timbru, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, după care:
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat Curtea constată dosarul în stare de judecată și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1322 din data de 10.09.2014, Tribunalul B., Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de către reclamantul N. G. în contradictoriu cu pârâta D.G.R.F.P. G. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice B.; a anulat decizia de calcul nr._/22.04.2012 emisă de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B.; a obligat-o pe pârâtă să restituie reclamantului suma de 2.819 lei actualizată cu rata dobânzii legale de la data plății și până la restituirea efectivă.
Împotriva menționatei hotărâri, în termenul legal, Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. (AJFP) a declarat recurs invocând nelegalitatea pentru următoarele motive:
Hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a prevederilor Legii 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin.1 pct. 8 Cod procedură civilă.
- intimatul-reclamant a plătit taxa pe poluare după data intrării în vigoare Legii 9/2012, obligația de plată a taxei intervenind cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România și la punerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei excepții sau scutiri dintre cele la care se face referire în lege; că statul are dreptul de a stabili taxe și impozite, inclusiv taxa stabilită prin Legea 9/2012 și că în cauză nu poate fi vorba despre o formă de discriminare cu privire la înmatricularea autoturismelor, nu se încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor, nefiind nicio măsură protecționistă luată de statul român;
- decizia anulată nu este un act care să oblige la plată pe intimatul-reclamant, ci reprezintă cuantificarea taxei pentru emisii poluante printr-o formulă matematică, obligația de calcul a acesteia fiind stabilită de lege în sarcina organului fiscal. Reclamantul nu a invocat dacă organul fiscal a efectuat calculul acestei taxe eronat și/sau cu nerespectarea elementelor stabilite de Legea 9/2012, ci a precizat doar că au fost încălcate prevederile Tratatului de Instituire C.E. și că această taxă de poluare este ilegal încasată, deoarece Legea 9/2012 contravine dispozițiilor Tratatului de instituire C.E.
- acordarea dobânzii legale este neîntemeiată. Având în vedere prevederile actului normativ care stabilește nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, respectiv OG nr. 13/2011, acest capăt de cerere este inadmisibil. Această ordonanță stabilește în mod imperativ, la art. 9, faptul că: „Dobânzile percepute sau plătite de Banca Națională a României, de instituțiile de credit, de instituțiile financiare nebancare și de Ministerul Finanțelor Publice, precum și modul de calcul al acestora se stabilesc prin reglementări specifice”. În acest sens, potrivit art. 124 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu completările și modificările ulterioare „Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor”. Aceste condiții nu sunt îndeplinite în cauză, cererea nefiind adresată organului fiscal, ci direct instanței de judecată.
- referitor la cheltuielile de judecată a susținut că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și pe fond respingerea acțiunii formulată de intimatul-reclamant ca nefondată.
Recursul nu este fondat;
Verificând sentința recurată prin prisma criticilor aduse, Curtea constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală care va fi menținută.
Cum intimatul reclamant a achitat taxa pentru poluare la data de 22.05.2010 astfel cum rezultă din chitanța . nr._ (f. 9 doar fond) în cauză sunt incidente dispozițiile OUG 50/2008.
În ceea ce privește susținerea recurentei că normele metodologice privind taxa de poluare sunt conforme cu normele europene, Curtea constată că taxa de poluare instituită prin disp. O.U.G. nr. 50/2008 a fost considerată nelegală de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin pronunțarea la data de 07.04.2011 în cauza T. contra României.
Din considerentele deciziei arătate mai sus rezultă că „Dreptul Uniunii interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare, această interdicție vizând garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import…”Totodată, prin aceeași hotărâre, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a apreciat că „dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat a unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor autovehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională…”.
Curtea Europeană de Justiție și în cauza C./Enel a stabilit că legea care se îndepărtează de tratat – un izvor de drept – nu ar putea să ducă la anularea lui dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă sub îndoială.
Mai mult decât atât aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior, în speța de față taxa pentru emisiile poluante fiind introdusă în legislația internă în anul 2012, deci ulterior ratificării Tratatului și de către România.
De asemenea, în conținutul Deciziei din cauza Simmenthal (1976), Curtea de Justiție Europeană a stabilit că „judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora din urmă pe cale administrativă au a unei alte proceduri constituționale.”
Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene precum și celelalte reglementări comunitare au caracter obligatoriu și au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne iar alin. 4 din același text de lege menționează faptul că Parlamentul, Președintele, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării.
Față de cele ce preced și având în vedere că intimatul reclamant nu a contestat modul de calcul al taxei de poluare, critica din al doilea motiv de recurs nu poate conduce la modificarea sentinței recurate.
Nici critica referitoare la greșita acordare a dobânzii legale nu este întemeiată.
Referitor la modul de rezolvare a acestei cereri privind acordarea dobânzii legale, CJUE a statuat, prin hotărârea din 18 aprilie 2013, în cauza I. (C-565/11), că dreptul Uniunii trebuie interpretat, în sensul că se opune în cazul perceperii de către un stat membru a unei taxe incompatibile cu art. 110 TFUE, ca acordarea dobânzilor să se facă în condițiile art. 124 din OUG nr. 92/2003, text de lege invocat prin cererea de recurs. A mai reținut că repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea art. 110 TFUE nu se poate realiza decât prin plata dobânzii aferente, începând de la data plății taxei de către contribuabil.
Referitor la motivul de recurs privind greșita acordare a cheltuielilor de judecată solicitate de reclamantă, Curtea constată că potrivit art. 453 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă (cererea de chemare în judecată de la fila 3 dosar fond fiind promovată la data de 2.04.2014, după . noului Cod de procedură civilă, care a avut loc la data de 15 februarie 2013); „Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”.
În speță, AJFP B. a fost partea care, în calitate de pârâtă a pierdut procesul, situație în care în mod corect a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
În raport de considerentele expuse mai sus, recursul declarat de pârâta AJFP B. nefiind fondat, urmează ca în temeiul art. 496 alin. 1 Cod procedură civilă să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul promovat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. cu sediul în B., ., județ B., împotriva sentinței civile nr. 1322 din 10 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ cac nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Noiembrie 2014.
Președinte, M. M. | Judecător, V. V. | Judecător, A. B. |
Grefier, M. C. |
Red. VV/MC/ 2.12.2014/ 4 ex.
Fond: D. V.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 6788/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Pretentii. Decizia nr. 8052/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
