Alte cereri. Decizia nr. 8474/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8474/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 17-12-2014 în dosarul nr. 380/91/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 8474/2014
Ședința publică din data de 17 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - A. B. – președinte secție
Judecător - M. M.
Judecător - V. V.
Grefier - F. N.
-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice V., cu sediul în Focșani, ., județul V., împotriva sentinței civile numărul1240 din data de 25.09.2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit: reprezentantul recurentei pârâte Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice V., al intimatei chematei în garanție Administrația F. pentru Mediu București și intimatul reclamant N. V..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul se află la primul termen, recursul fiind motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Curtea constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.1240 din 23.09.2014, Tribunalul V. a respins excepția inadmisibilității ca neîntemeiată, și a admis acțiunea formulată de N. V., obligând pârâta DGRFP G. - AJFP V. să-i restituie reclamantului N. V. suma de 5000 lei reprezentând taxa pentru emisii poluante, actualizată cu rata inflației la data restituirii efective.
Totodată, a fost admisă cererea de chemare în garanție și a fost obligată chemata în garanție AFM București să-i pună la dispoziție pârâtei DGRFP G. - AJFP V. suma de 5000 lei ce va fi actualizată cu rata inflației la data restituirii efective. A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat recurs pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G., criticând-o pentru nelegalitate.
În motivare a arătat că, deși a fost admisă cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, instanța de fond a dispus obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Or, ca efect al admiterii cererii de chemare în garanție plata cheltuielilor de judecată cad în sarcina chematei în garanție și nu a pârâtei. Acesta este și raționamentul pentru care s-a formulat cererea de chemare în garanție pentru ca chemata în garanție să plătească eventualele cheltuieli de judecată care ar cădea în sarcina pârâtei.
In al doilea rând a arătat că actul normativ care reglementează taxa la data plății era Legea nr. 9/2012 care armonizează legislația internă cu prevederile comunitare.
Potrivit art. 4 alin. 2 din legea nr. 9/2012 obligația de plată a taxei exista și în cazul autovehiculelor rulate atunci când se solicita prima data transcrierea dreptului de proprietate. In cauza de față, în discuție este un autovehicul rulat la prima înmatriculare în Romania, astfel încât nu este situația în care operează suspendarea potrivit art. I din OUG nr. 1/2012 și obligația de plată subzistă. In concluzie, solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Analizând probele administrate în cauză, Curtea reține următoarele:
In ceea ce privește motivul de recurs referitor la faptul că în mod greșit a fost admisă acțiunea pe fond, Curtea reține că nu este fondat.
Astfel, intimatul-reclamant a achitat taxa pentru emisiile poluante în sumă de 5000 lei la data de 11 septembrie 2012, fiind incidente dispozițiile Legii nr.9/2012. În speță, prima instanță a dat eficiență normelor de drept comunitar, reținând corect că taxa pentru emisii poluante stabilită în sarcina reclamantului nu este legală.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că prevederile Legii nr.9/2012, în forma în vigoare în perioada în care au fost aplicabile prevederile OUG nr.1/2012, sunt contrare art. 110 din TFUE întrucât au descurajat punerea în circulație a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără a descuraja cumpărarea unor autovehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională (ordonanța din 3 februarie 2014 – Cauza C. C97/2013).
În cauza Simmenthal (1976), Curtea de Justiție Europeană a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora din urmă pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
Și textul art.148 alin.2 din Constituția României prevede că tratatele constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare au caracter obligatoriu și au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar în alin. 4 s-a statuat că Parlamentul, Președintele, Guvernul și Autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezolvate din actul aderării.
In ceea ce privește motivul de recurs referitor la faptul că nu a fost obligată chemata în garanție la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, deși cererea de chemare în garanție a fost admisă, Curtea reține că este fondat.
Astfel, în condițiile în care a fost admisă cererea de chemare în garanție a AFM București și a fost obligată chemata în garanție să pună la dispoziție pârâtei DGRFP G. suma de 5000 lei pentru restituirea către reclamant, iar această dispoziție nu a fost recurată devenind definitivă, Curtea reține că în cadrul raportului procedural care a luat naștere ca urmare a formulării cererii de chemare în garanție, chemata în garanție a căzut în pretenții, astfel încât este obligată nu doar la restituirea sumei achitate de către reclamant cu titlu de taxa de emisii poluante, ci și la plata cheltuielilor de judecată.
Motivat de împrejurarea că între chemata în garanție și reclamant nu existau raporturi procedurale directe, nu este fondată cererea recurentei de obligare a chematei în garanție la plata directă a cheltuielilor de judecată către reclamant.
Pentru aceste motive, Curtea va admite recursul și va dispune obligarea chematei în garanție AFM București la plata către pârâta DGRFP G. - AJFP V. a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, urmând ca aceasta din urmă să achite aceeași sumă reclamantului. Se vor menține restul dispozițiilor sentinței atacate care nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice V., cu sediul în Focșani, ., județul V., împotriva sentinței civile numărul1240 din data de 25.09.2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, sentință pe care o casează în parte.
Obligă chemata în garanție AFM București la plata către pârâta DGFP G. - AJFP V. a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate care nu contravin prezentei decizii.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 Decembrie 2014.
Președinte, A. B. | Judecător, M. M. | Judecător, V. V. |
Grefier, F. N. |
Red. M.M./7 ianuarie 2015
Tehn. F.N. 7 ianuarie 2015
Fond: I. B.
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... | Alte cereri. Decizia nr. 4998/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
