Alte cereri. Decizia nr. 981/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 981/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 03-02-2014 în dosarul nr. 3391/91/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 981/2014
Ședința publică de la 3 februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. R. M.
Judecător L. G. T.
Judecător M. B.
Grefier Filuța E. D.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. - LA AFP V., cu sediul în Focșani, ., jud. V. împotriva sentinței nr. 5484/24.10.2013, pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsind intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU BUCUREȘTI, intimatul P. M. și recurenta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. - LA AFP V..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la primul termen de judecată, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
Curtea reține cauza spre soluționare, având în vedre faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea depusă la data de 15.11.2013 la Tribunalul V., în dosarul nr._, pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G., prin AJFP V., a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 5484/24.10.2013 a Tribunalului V., criticând-o ca fiind nelegală.
În motivare recurenta arată că în mod nelegal instanța de fond a respins excepția inadmisibilității, deoarece în cauză sunt aplicabile prevederile art. 10 din Legea nr. 9/2012 potrivit cărora stabilirea, verificarea și colectarea, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabil se realizează de către organul fiscal competent, potrivit prevederilor OG nr. 92/2003, iar în lipsa parcurgerii acestei proceduri prealabile acțiunea reclamantului era inadmisibilă.
În ceea ce privește fondul cauzei recurenta susține că hotărârea este nelegală, invocând în acest sens prevederile art. 4 alin. 1 și ale art. 12 din Legea nr. 9/2012 și arătând că solicitarea reclamantei nu se încadrează în niciuna dintre situațiile prevăzute de art. 117 din Codul de procedură fiscală (restituiri de sume) astfel încât nu există temei legal în baza căruia să poată fi dispusă restituirea sumei respective.
Recurenta critică hotărârea și în ceea ce privește dispoziția de actualizare a sumei cu dobânda legală, susținând că, în conformitate cu dispozițiile pct. 2 Cap. I din OMFP nr. 1899/2004 și ale art. 124 alin. 1 din OG nr. 92/2003 dobânda cuvenită contribuabililor în materie fiscală este datorată din prima zi după expirarea termenului legal de 45 de zile prevăzut de codul de procedură fiscală, care începe să curgă de la data înregistrării cererii de restituire formulată în temeiul hotărârii judecătorești prin care s-a dispus obligarea organului fiscal la restituirea taxei pe emisii poluante.
În drept, a invocat disp. art. 483 și urm. N.C.proc.civ.
Intimații nu au depus întâmpinare și, deși legal citați, nu s-au prezentat în instanță pentru a-și susține poziția procesuală.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, Curtea de Apel constată că hotărârea instanței de fond este nelegală, astfel că se impune admiterea recursului formulat de pârâtă, având în vedere următoarele considerente:
Prin cererea cu care a învestit instanța reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor să-i restituie suma de 2889 lei achitată cu titlu de timbru de mediu, cu dobânda legală la data restituirii, arătând că prin stabilirea unei taxe atât de mari pentru mașinile vechi se realizează o discriminare între proprietarii de mașini și societățile comerciale care se ocupă de comercializarea mașinilor noi, precum și faptul că prin stabilirea acestei limite se încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor, art. 34-36 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
Reclamantul a mai susținut că tranzacțiile cu autovehicule interne sunt favorizate față de importuri întrucât cele interne pentru care nu s-a achitat nici o taxă pot ocoli cu ușurință transferul oficial de proprietate și implicit plata taxei, în defavoarea autovehiculelor importate, considerând că ne aflăm din nou într-o situație asemănătoare cu cea generată de prevederile OUG nr.50/2008 și Legii nr. 9/2012, prevederea internă nefiind în concordanță cu cea comunitară.
Curtea constată că prin Decizia privind stabilirea sumei reprezentând timbrul de mediu pentru autovehicule nr. 236/12.04.2013 emisă de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Focșani s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a sumei de 2889 lei cu titlul de timbru de mediu pentru autovehiculul marca Mitsubishi, an fabricație 1998, sumă achitată de reclamant potrivit chitanței nr._/15.04.2013.
Contrar celor susținute de către recurentă Curtea constată că reclamantul a urmat procedura prealabilă, prin cererea adresată pârâtei la data de 23.05.2013 acesta solicitând anularea deciziei de calcul al timbrului de mediu și restituirea sumei achitate cu acest titlu.
Raportat la motivele invocate Curtea apreciază că se impune a se examina în ce măsură dispozițiile OUG nr.9/2013 sunt în acord cu dreptul comunitar, deoarece actele normative anterioare prin care s-a introdus taxa de poluare au avut deficiențe sub acest aspect.
În hotărârea Curții de Justiție Europene din 07.04.2011, pronunțată în cauza nr. 402/09 (T. c. României), s-a reținut că articolul 110 Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene (TFUE) interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Aceste dispoziții ale tratatului vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import. În ceea ce privește, mai precis, impozitarea autovehiculelor de ocazie, există o încălcare a articolului 110 TFUE atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național.
Curtea a observat că un sistem care instituie o taxă pe poluare care se aplică autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări pe teritoriul național, care ia în considerare, la calcularea acestei taxe, deprecierea autovehiculului prin utilizarea unor bareme forfetare, detaliate și fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elementele referitoare la vechimea și la rulajul mediu anual real ale acestui vehicul, la care se poate adăuga, la cererea contribuabilului și pe cheltuiala acestuia, realizarea unei expertize cu privire la starea generală a vehiculului menționat și a dotărilor sale, asigură că această taxă, atunci când este aplicată vehiculelor de ocazie importate, nu depășește valoarea reziduală a taxei menționate încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, aceleiași taxe și nu creează, așadar, nicio discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și acestea din urmă.
Autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente.
Curtea a arătat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le‑ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
În această privință, Curtea a apreciat că o reglementare națională care are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație pe teritoriul național a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Curtea a avut în vedere la pronunțarea hotărârii prevederile OUG 50/2008 privind taxa de poluare.
Potrivit art. 4 OUG 9/2013, obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Se observă că, spre deosebire de dispozițiile OUG nr. 50/2008 și ale Legii nr. 9/2012 în forma în vigoare înainte de 01.01.2013, OUG nr.9/2013 stabilește obligația plății timbrului nu numai în cazul vehiculelor second-hand de import, ci și în cel al vehiculelor second-hand înmatriculate deja în România și în cel al vehiculelor noi achiziționate fie din România, fie de pe piața externă.
Așadar, toți cei care doresc să înmatriculeze vehicule sunt obligați să plătească timbrul de mediu, indiferent dacă le-au dobândit din România sau din străinătate și indiferent dacă sunt noi sau second-hand.
Sunt exceptați numai cei care au plătit deja taxa, fie în forma prevăzută de OUG 9/2013, fie în formele anterioare și nu au obținut restituirea ei.
Instanța constată că, în forma prevăzută de OUG nr.9/2013, nu se mai regăsește discriminarea/restricția reținută de CEJ în hotărârea sa, deoarece atât vehiculele second-hand din import, cât și cele din România trebuie să plătească o taxă identică.
Așadar, în opinia instanței, timbrul de mediu prevăzut de OUG nr.9/2013 nu încalcă dreptul comunitar.
Nu există o restricție cantitativă ca urmare a faptului că vehiculele deja înmatriculate în România pentru care s-a plătit taxa într-o formă anterioară și care nu a fost restituită nu datorează timbrul de mediu, deoarece, în raționamentul CEJ, taxa deja plătită se include în prețul de vânzare și îl mărește, întocmai ca atunci când vehiculul este adus în România. Nu ar exista, deci, niciun motiv pentru care să se poată considera că actul normativ orientează cererea pe piață spre autovehiculele second-hand din România pentru care s-a plătit și nu s-a restituit taxa.
În orice caz, instanța nu s-ar putea pronunța asupra neconformității unei astfel de situații cu dreptul comunitar, deoarece o astfel de competență o are numai Curtea de Justiție Europeană.
Cererea reclamantului este, așadar, neîntemeiată, deoarece, în acest caz, timbrul de mediu nu încalcă dreptul comunitar.
Pentru aceste considerente Curtea de Apel apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală, care se impune a fi reformată, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 496 și art. 498 Cod proc. civ. 2010, cu referire la art. 488 pct. 8 Cod proc. civ. 2010, va admite recursul și va casa în parte sentința atacată, iar în rejudecare va respinge cererea principală ca nefondată, și, pe cale de consecință, cererea de chemare în garanție va fi respinsă ca fiind rămasă fără obiect. Va fi menținută dispoziția sentinței privind respingerea excepției inadmisibilității.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. - LA AFP V., cu sediul în Focșani, ., jud. V. împotriva sentinței nr. 5484/24.10.2013, pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
Casează în parte sentința civilă nr.5484/24.10.2013 a Tribunalului V. și în consecință,
Respinge cererea principală ca nefondată.
Respinge cererea de chemare în garanție ca rămasă fără obiect.
Menține dispoziția sentinței atacate privind respingerea excepției inadmisibilității.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 3 Februarie 2014.
Președinte, C. R. M. | Judecător, L. G. T. | Judecător M. B. |
Grefier, Filuța E. D. |
Red.TLG/28.02.2014
Tehnored.FED/28.02.2014/2ex.
Fond - SGDuță
| ← Alte cereri. Decizia nr. 975/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 1752/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
