Anulare act administrativ. Decizia nr. 7288/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7288/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 01-10-2014 în dosarul nr. 7353/121/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 7288/2014
Ședința publică de la 01 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. G. T.
Judecător: L. C.
Judecător:C. R. M.
Grefier: F. B.
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanții S. D. V., G. C. și J. G., toți cu domiciliul ales în G., . și de către pârâtele C. T. DE PENSII G. cu sediul în G., . și C. DE C. A ROMÂNIEI-CAMERA DE C. G. cu sediul în G., B.dul Marii Uniri, Zona Falezei, Ans.H.Ș., împotriva sentinței nr.286/20.02.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 23.09.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea cauzei la data de 01.10.2014 și a pronunțat următoarea decizie:
C.,
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 286/20.02.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ au fost respinse neîntemeiate excepția autorității de lucru judecat și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților față de capetele de cerere privind anularea și suspendarea Deciziei nr. 20/06.03.2013 emisă de Camera de conturi G., excepții invocate de pârâta C. de C. a României.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Curții de C. a României față de capetele de cerere privind anularea și suspendarea Deciziilor nr. 2.55/05.09.2013, nr. 2.56/05.09.2013 și nr. 2.57/05.09.2013 emise de C. Județeană de Pensii G., fiind respinse aceste cereri ca fiind formulate în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.
A fost admisă excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâta C. de C. a României și a fost respins ca inadmisibil capătul de cerere privind anularea Deciziei nr. 20/06.03.2013 emisă de Camera de conturi G..
A fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind suspendarea executării Deciziei nr. 20/06.03.2013 emisă de Camera de conturi G..
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții S. D., G. C. și J. G. în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii G., s-a dispus anularea Deciziei nr. 2.55/05.09.2013, a Deciziei nr. 2.56/05.09.2013 și a Deciziei nr. 2.57/05.09.2013 emise de C. Județeană de Pensii G. și suspendarea executării Deciziei nr. 2.55/05.09.2013, a Deciziei nr. 2.56/05.09.2013 și a Deciziei nr. 2.57/05.09.2013 emise de C. Județeană de Pensii G. până la soluționarea definitivă a prezentei cauze.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs reclamanții S. D. V., G. C. și J. G. și pârâtele C. teritorială de Pensii G. și C. de C. a României.
1. Prin recursul formulat reclamanții solicită casarea în parte a sentinței în senul obligării pârâtei la restituirea sumelor ce le-au fost reținute în baza deciziilor nr. 2.55, 2.56 și 2.57 din 05.09.2013,astfel cum au solicitat prin cererea introductivă.
În motivarea recursului recurenții au arătat că, deși la termenul din data de 13.02.2014 au depus la dosar adresa nr. D 997/23.01.2014 emisă de intimata pârâtă, care prezenta situația sumelor reținute în baza deciziilor de debit până la acea dată, instanța de fond a reținut în mod eronat în hotărâre faptul că nu s-a făcut nicio dovadă privitor la sumele reținute, omițând a se pronunța asupra acestei probe.
În drept, recurenții reclamanți au invocat dispozițiile art. 488 pct. 8 C.pr.civ..
2. Prin recursul declarat recurenta pârâtă C. T. de Pensii G. solicită casarea sentinței și în rejudecare, respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivarea recursului recurenta arată că a fost obligată, de la momentul comunicării Încheierii nr. 85/07.08.2013 să dispună emiterea deciziilor nr. 2.55, 2.56 și 2.57 din 05.09.2013 pentru reclamanți. Recurenta precizează că, cu ocazia efectuării auditului financiar al contului de execuție bugetară pe anul 2012 la casa teritorială de pensii, s-a constatat că în perioada 01.01.2010 – 31.03.2013 entitatea auditată a acordat salariaților săi din cadrul compartimentului juridic funcționari publici, drepturi salariale reprezentând spor de confidențialitate în cuantum de 25% din salariul de bază. Acordarea acestor drepturi a fost a apreciată ca nelegală de către organul de auditare, fiind emisă decizia nr. 20/03.06.2013 prin care s-au stabilit măsuri de remediere a deficiențelor constatate, respectiv stabilirea întinderii prejudiciului cu titlu de spor confidențialitate, evidențierea în contabilitate a debitelor și recuperarea sumelor acordate necuvenit conform prevederilor legale în vigoare.
Împotriva acestei decizii C. T. de Pensii G. a formulat contestație, care a fost respinsă de către Comisia de soluționare a contestațiilor a Curții de conturi a României, prin Încheierea nr. 85 din 07.08.2013, iar împotriva acestei încheieri reprezentantul legal al casei Județene de Pensii G. a sesizat instanța de contencios administrativ din cadrul Tribunalului G. în termenul legal.
Recurenta subliniază că organul de auditare a apreciat că sporul de confidențialitate a fost acordat contrar legilor de salarizare a personalului din sectorul bugetar, apreciind că prevederile art. 60 alin. 2 din Statutul profesiei de consilier juridic nu sunt aplicabile și consilierilor juridici numiți în funcții publice și a constatat că plata acestor drepturi s-a făcut fără o bază legală, stabilind măsuri de recuperare a sumelor încasate.
Recurenta invocă prevederile din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități referitor la ducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizia emisă de C. de C. și precizează că, în sensul recuperării sumelor de mai sus, în cadrul contestației împotriva titlurilor executorii, instituția este obligată să formuleze și prezenta cale de atac.
În drept, recurenta pârâtă invocă motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 cod proc. civ.
3. Prin recursul declarat recurenta pârâtă C. de C. a României solicită casarea în parte a sentinței atacate și în rejudecare admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților în raport cu Decizia nr. 20/03.06.2013 emisă de Camera de conturi G. și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii având ca obiect anularea și suspendarea actului administrativ ca fiind introdusă de persoane fără calitate procesuală activă.
În motivarea recursului recurenta arată că măsurile dispuse prin Decizia nr. 20/2013 emisă de Camera de C. G. nu i-au vizat sub nicio formă în mod direct pe reclamanți, astfel cum în mod greșit a reținut instanța de fond.
Sunt lipsite de temei legal aprecierile instanței de fond cu privire la prevederile de principiu cuprinse în Legea nr. 554/2004, potrivit cărora reclamanții au dreptul să conteste un act administrativ, chiar și emis de C. de C., motivat de faptul că, în speță, reclamanții nu justifică nici un drept lezat sau interes atât timp cât actul ce face obiectul prezentei cauze nu îi conferă nici un drept material și nu prevede nicio obligație fiscală, financiară sau de altă natură în sarcina sa.
Între C. de C. a României - Camera de C. G. și reclamanți nu există un raport juridic pentru a justifica formularea unei plângeri prealabile și ulterior acționarea la instanța de contencios administrativ.
Actele de control sunt obligatorii doar în raport de conducerea entități verificate, casa Județeană de Pensii G., aceasta fiind singura care are calitate să conteste actele de control emise de C. de C..
Argumentele de nelegalitate pot fi invocate doar de către entitatea verificată, din moment ce Raportul de audit și actele subsecvente sunt opozabile doar acesteia.
În cauză avem de-a face cu o procedură specială reglementată de legi speciale, respectiv Legea nr. 94/1992 și Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, adoptat prin Hotărârea Plenului nr. 130/2012, legislație pe care instanța de fond a aplicat-o în mod greșit.
Sunt invocate de către recurentă prevederile art. 1, art. 33 alin. 3 și art. 35 din legea nr. 94/1992 și ale pct. 204 și 227 din Regulament, recurenta subliniind că potrivit acestor prevederi, legale actele administrative întocmite de auditorii publici externi pot fi contestate doar de entitatea auditată, în speță C. Județeană de Pensii G..
Ceea ce a dat naștere prezentului litigiu sunt în fapt deciziile emise de C. Județeană de Pensii G. prin care se urmărește recuperarea sumelor încasate nelegal. Se poate observa că aceste acte nu au fost emise de C. de C., iar între aceasta și reclamanți nu există raporturi de serviciu, aspecte care să justifice legitimitatea procesuală activă a acestora.
În drept, recurenta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C.pr.civ..
Intimații reclamanți au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursurilor formulate de recurentele pârâte, ca nefondate.
Intimații reclamanți au arătat, în esență, că la originea deciziilor de debit emise de angajator află măsura dispusă de C. de C., astfel că apreciază că există raport juridic între actul administrativ emis de recurentă și intimați, intimații au un drept recunoscut de lege (dreptul la salariu pentru munca depusă), căruia i-a fost adusă atingere prin decizia nr. 20/2013, act administrativ emis cu nesocotirea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, situație care e conferă legitimitate procesuală activă în raport cu aceasta.
În ceea ce privește recursul formulat de pârâta C. Județeană de Pensii G. intimații reclamanți arată că din cuprinsul cererii de recurs se poate observa că recurenta nu aduce critici soluției pronunțate de instanța de fond, ci enumeră demersurile făcute în nume propriu împotriva deciziei nr. 20/03.06.2013 emisă de Camera de Coturi G..
Intimații consideră că în mod corect a reținut instanța de fond faptul că în ceea ce privește debitele reținute în sarcina reclamanților intimați există hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care acestea au fost anulate și ca urmare, aceste drepturi salariale nu mai pot fi imputate părții în favoarea căreia s-au efectuat plățile.
Intimata pârâtă C. T. de Pensii G. a depus la dosar întâmpinare prin care a arătat, în ceea ce privește recursul formulat de reclamanți, faptul că, la solicitarea acestora, a emis o situație privind sumele reținute în baza deciziilor de debit, situație înregistrată sub nr. D997/23.01.2014 și solicită ca instanța să verifice dacă reclamanții au făcut dovada în fața instanței de fond a reținerilor din salarii.
În ceea ce privește recursul formulat de C. de C. a României intimata solicită ca instanța de recurs să aprecieze dacă se justifică legitimitatea procesuală activă a reclamanților în raport de actul administrativ emis de Camera de C. G..
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, C. de Apel G. reține următoarele:
Recursul formulat de pârâta C. de C. a României este fondat.
C. de Apel reține că excepția invocată de pârâta C. de C. a României privind lipsa calității procesuale active a reclamanților de a solicita suspendarea executării Deciziei nr. 20/2013 emisă de C. de C. a României – Camera de C. G. și anularea acestei decizii este întemeiată, astfel că urmează să o admită, cu consecința respingerii acestor capete de cerere ca fiind formulate de persoane fără calitate procesuală activă.
În acest sens C. de Apel reține că potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 94/1992 C. de C. exercită controlul asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, iar conform art. 2 lit. j din același act normativ noțiunea de „entitate auditată”, în sensul acestui act normativ, vizează “autoritatea publică, compania/societatea națională, regia autonomă, societatea reglementată de Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, la care statul sau o unitate administrativ-teritorială deține, singur sau împreună, integral sau mai mult de jumătate din capitalul social”.
Pe de altă parte, art. 33 alin. 3 din Legea nr. 92/1994 prevede că “În situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate.”
Conform art. 35 din Legea nr. 92/1994 “Entitatea auditată poate face obiecții scrise la constatările din rapoartele întocmite de auditorii publici externi, în termen de 15 zile de la data primirii acestora.”.
De asemenea, potrivit prevederilor art. 204 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități „împotriva măsurilor dispuse prin decizie, în termen de 15 zile de la data primirii acesteia, conducătorul entității verificate poate depune/transmite contestație la structura Curții de C. care a emis decizia”, iar în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 554/2004 încheierile pronunțate, ca urmare a soluționării contestațiilor formulate împotriva deciziilor emise la nivelul camerelor de conturi pot fi atacate de conducătorul entității verificate la instanța de contencios administrativ.
Rezultă din acestea că, urmare a actelor de control emise de C. de C., ia naștere un raport juridic de drept administrativ, subiecți ai acestui raport juridic fiind entitatea verificată și C. de C..
În cauză, entitatea verificată a fost C. Județeană de Pensii G., iar conform prevederilor art. 33 alin. 3 din Legea nr. 94/1992, măsurile dispuse prin Decizia nr. 20/2013 sunt stabilite în sarcina conducerii entității verificate.
Prin urmare, cum reclamanții nu sunt titularii unor obligații stabilite în sarcina lor prin Decizia nr. 20/2013 a Curții de C., C. de apel apreciază că aceștia nu justifică legitimare procesuală activă de a solicita suspendarea executării și anularea acestei decizii.
Chiar dacă interesul reclamanților în suspendarea, respectiv anularea deciziei respective este dat de faptul că măsurile de recuperare a sumelor considerate că au fost plătite fără temei legal vizează drepturi salariale încasate de aceștia, această împrejurare nu este suficientă pentru a putea concluziona că în acest mod este justificată calitatea procesuală activă a reclamanților de a solicita suspendarea și anularea deciziei Curții de C..
Altfel spus, drepturile reclamanților, respectiv legalitatea acordării acelor drepturi salariale, pot fi valorificate de aceștia în cadrul litigiului declanșat în contradictoriu cu instituția cu care se află în raporturi de serviciu ca urmare a măsurilor luate de aceasta din urmă în vederea recuperării „prejudiciului”.
Din dispozițiile art. 33 alin. 3 și art. 35 din Legea nr. 554/2004 și ale art. 204 și 224 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 130/2012 a plenului Curții Constituționale rezultă că entitatea verificată, prin conducătorul său, este îndreptățită a contesta măsurile dispuse prin decizia camerei de conturi și încheierea dată în soluționarea contestației.
Într-adevăr, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.
În cauză însă este de observat că o eventuală vătămare a reclamanților poate proveni din actele sau măsurile luate de către „angajatorul” acestora (entitatea verificată) de recuperare a prejudiciului, astfel că aceștia își pot valorifica drepturile proprii în cadrul litigiului generat de aceste măsuri de recuperare.
Recursul formulat de pârâta C. T. de Pensii G. este nefondat.
Din înscrisurile depuse la dosar C. de apel reține că, anterior emiterii deciziilor nr. 2.55, 2.56 și 2.57 din 05.09.2014, pârâta C. Județeană de Pensii G. a emis deciziile nr. 2.20/02.04.2012 privind pe S. D.-V., nr. 2.21/02.04.2012 privind pe G. C. și nr. 2.22/02.04.2012 privind pe J. G. prin care, printre altele, au fost luate măsuri de aducere la îndeplinire a măsurii dispuse la pct. II.24 aferentă punctului 23 din partea de constatare a Deciziei nr. 11/V/26.09.2011 emisă de C. de C. Departamentul V și transmisă Casei Județene de Pensii G. prin adresa CNPP nr. 3741/2011, astfel cum se menționează la art. 2 din deciziile respective.
Astfel, prin decizia nr. 2.20/02.04.2012 privind pe S. D.-V. s-a stabilit suma brută de_ lei ca fiind acordată fără temei legal cu titlu de spor de confidențialitate pentru intervalul 01.01.2010 – 31.03.2012, prin decizia nr. 2.21/02.04.2012 privind pe G. C. s-a stabilit suma brută de 8158 lei ca fiind acordată fără temei legal cu titlu de spor de confidențialitate pentru intervalul 01.01.2010 – 31.03.2012, iar prin decizia nr. 2.22/02.04.2012 privind pe J. G. s-a stabilit suma brută de 3742 lei ca fiind acordată fără temei legal cu titlu de spor de confidențialitate pentru intervalul 01.01.2010 – 31.12.2010. La art. 3 din aceleași decizii s-a dispus, în sarcina compartimentului financiar contabilitate, evidențierea în contabilitate a debitelor și recuperarea sumei nete încasate necuvenit, începând cu luna aprilie 2012.
Prin sentința civilă nr. 2322/18.09.2012 pronunțată de Tribunalul G. în dosar nr._, devenită irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia nr. 6304/2012 a Curții de Apel G., au fost anulate deciziile nr. 2.20/02.04.2012 și nr.2.21/02.04.2012 privind pe reclamanții S. D.-V. și G. C. și s-a dispus restituirea sumelor reținute reclamanților.
Prin sentința nr. 3403/29.11.2012 pronunțată de Tribunalul G. în dosar nr._, devenită irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia nr. 3398/2013 a Curții de Apel G., a fost anulată decizia nr. 2.22/02.04.2012 emisă de C. Județeană de Pensii G. privind pe reclamantul J. G. și s-a dispus restituirea către reclamant a sumelor reținute.
Prin sentințele menționate instanțele au reținut ca motiv de nulitate a deciziilor respective faptul că acele decizii au fost emise cu încălcarea dispozițiilor art. 85 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, respectiv au fost emise cu depășirea termenului de 30 de zile de la constatarea pagubei.
Se constată că prin deciziile nr. 2.55, nr. 2.56 și nr. 2.57 din 05.09.2014, pârâta C. Județeană de Pensii G. a stabilit din nou în sarcina reclamanților aceleași sume brute ca fiind acordate fără temei legal, cu același titlu și în aceeași perioadă cu cele menționate în deciziile 2.20/02.04.2012, nr. 2.21/02.04.2012 și nr. 2.22/02.04.2012 și a dispus măsuri de recuperare a acestor sume, precum și a unor penalități de întârziere aferente.
Conform dispozițiilor art. 85 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 „Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.”
C. de apel reține că sentințele nr. 2322/18.09.2012 și 3403/29.11.2012 pronunțate de Tribunalul G. se impun cu putere de lucru judecat în raporturile dintre pârâta C. Județeană de Pensii G. și funcționarii reclamanți ce se află în raporturi de serviciu cu aceasta. Se constată astfel că prin aceste sentințe s-a stabilit cu putere de lucru judecat că, în privința prejudiciului reprezentând debit principal menționat în deciziile contestate, instituția recurentă C. Județeană de Pensii G. este decăzută din dreptul de a mai emite decizii de imputare în vederea recuperării prejudiciului respectiv.
Prin urmare, emiterea de către pârâtă a Deciziilor nr. 2.55, nr. 2.56 și nr. 2.57 din 05.09.2014 apare ca fiind nelegală, fiind lipsit de relevanță faptul că în aceste decizii sunt evidențiate și dobânzi aferente sumelor încasate de către reclamanți, câtă vreme accesoriile urmează soarta debitului principal.
Pe de altă parte, este lipsit de relevanță faptul că în urma unui nou control al Curții de C. s-a stabilit în sarcina entității verificate C. Județeană de Pensii G. obligația de a lua măsuri de recuperare a prejudiciului respectiv, întrucât, astfel cum s-a arătat, în raporturile dintre C. Județeană de Pensii G. și reclamanți se impun cu putere de lucru judecat statuările din cele două hotărâri judecătorești în sensul că data constatării pagubei în discuție de către C. Județeană de Pensii G. este 29.12.2011, astfel încât conducătorul instituției putea emite dispoziție de imputare în termen de 30 de zile calculat de la acea dată.
Pentru aceste considerente C. de apel constată că hotărârea instanței de fond de anulare a deciziilor nr. 2.55, nr. 2.56 și nr. 2.57 din 05.09.2014 este legală, astfel că recursul formulat de pârâta C. T. de Pensii G. urmează a fi respins ca nefondat.
În ceea ce privește recursul reclamanților, C. de apel constată că acesta este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Astfel cum rezultă din cererea introductivă de instanță, reclamanții au solicitat anularea deciziilor nr. 2.55, nr. 2.56 și nr. 2.57 din 05.09.2013 emise de Directorul Executiv al Casei Județene de Pensii G. și repunerea în situația anterioară emiterii deciziilor, cu consecința restituirii sumelor reținute din drepturile salariale lunare.
La termenul de judecată din data de 13.02.2014 reclamanții au depus la dosar înscrisul emis de C. Județeană de Pensii G. sub nr. D997/23.01.2014, intitulat „Situația sumelor reținute în baza deciziilor de debit” în care se consemnează faptul că în perioada februarie 2013 – decembrie 2013 s-au reținut reclamanților lunar sume în vederea recuperării a două debite, evidențiate de pârâtă în situația emisă ca „Debit I 01.04.2012 – 31.12.2012” și „Debit II 01.01._12”.
C. reține că din acest înscris rezultă că reclamanților le-au fost reținute sume în vederea recuperării debitului menționat în deciziile nr. 2.55, 2.56 și 2.57 din 05.09.2013, având în vedere că în acest înscris este consemnat faptul că au fost reținute reclamanților sume ulterior emiterii deciziilor respective, în vederea recuperării și a „debitului II 01.01._12”.
Față de aceste aspecte C. de apel constată că în mod greșit a reținut instanța de fond faptul că reclamanții nu au făcut dovada în cauză că le-au fost reținute sume din salariu în executarea deciziilor a căror anulare s-a dispus.
Având în vedere că soluția instanței de fond de anulare a deciziilor nr. 2.55, nr. 2.56 și nr.2.57 din 05.09.2013 emise de pârâta C. Județeană de Pensii G. este legală, astfel cum s-a arătat mai sus, iar anularea deciziilor impune repunerea în situația anterioară emiterii acestora, C. de apel constată ca fiind întemeiată cererea formulată de reclamanți în sensul obligării pârâtei C. Județeană de Pensii G. să restituie acestora sumele reținute în baza deciziilor anulate.
Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 496 Cod proc. civ., C. de apel va respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta C. Județeană de Pensii G., iar în temeiul dispozițiilor art. 496, 498 C.pr.civ., raportat la art. 488 pct. 8 C.pr.civ., va admite recursurile formulate de reclamanți și de pârâta C. de C. a României și va casa în parte sentința atacată, iar în rejudecare va fi admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților față de capetele de cerere privind anularea și suspendarea Deciziei nr.20/06.03.2013 emisă de Camera de C. G. invocată de pârâta C. de C. a României și vor fi respinse aceste capete de cerere, ca fiind introduse de persoane lipsite de calitate procesuală activă.
Va fi obligată pârâta C. T. de Pensii G. să restituie reclamanților sumele reținute în baza deciziilor emise de aceasta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta C. T. de Pensii G. cu sediul în G., ., împotriva sentinței nr.286/20.02.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, ca nefondat.
Admite recursurile declarate de reclamanții S. D. V., G. C. și J. G., toți cu domiciliul ales în G., . și de pârâta C. DE C. A ROMÂNIEI – CAMERA DE C. G., cu sediul în G., B.dul Marii Uniri, Zona Falezei, Ans.H.Ș., împotriva sentinței nr.286/20.02.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Casează în parte sentința recurată și, în rejudecare:
Admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților față de capetele de cerere privind anularea și suspendarea Deciziei nr.20/06.03.2013 emisă de Camera de C. G. invocată de pârâta C. de C. a României.
Respinge capetele de cerere privind anularea și suspendarea Deciziei nr.20/06.03.2013 emisă de Camera de C. G., ca fiind introduse de persoane lipsite de calitate procesuală activă.
Obligă pârâta C. T. de Pensii G. să restituie reclamanților sumele reținute în baza deciziilor emise de aceasta.
Înlătură dispozițiile contrare din sentința recurată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 01.10.2014.
Președinte, L. G. T. | Judecător, L. C. | Judecător, C. R. M. |
Grefier, F. B. |
Fond: C.L.
Red.tehnored.T.L.G./27.10.2014
Tehnored.F.B./27.10.2014/7 ex
| ← Alte cereri. Decizia nr. 5584/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Anulare act administrativ. Decizia nr. 8232/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
