Anulare act administrativ. Decizia nr. 2184/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2184/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 05-03-2014 în dosarul nr. 4752/91/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia numărul 2184
Ședința publică de la 05 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. M. D.
Judecător E. L. P.
Judecător G. I.
Grefier A. M. S.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta C. de Asigurări de Sănătate C. de Asigurări de Sănătate V., cu sediul în Focșani, .. 52 bis, jud. V., împotriva sentinței nr. 5501/24.10.2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta C. de Asigurări de Sănătate V. și intimatul C. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei arătându-se că intimatul C. C. a depus o cerere la dosar prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, după care;
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului V. la nr._ reclamantul C. C. a chemat în judecată pârâtele C. de Asigurări de Sănătate V. și Direcția Generală a Finanțelor Publice V. pentru ca prin hotărâre judecătorească să se anuleze actele administrative în baza cărora s-au emis deciziile nr. 3059/2013 și 3060/2013 și să se înlăture obligația de plată pentru 271 lei reprezentând contribuție la F.N.U.A.S.S. și penalități.
A solicitat anularea executării deciziilor nr. 3059 și 3060/2013, reprezentând obligații și accesorii de plata la asigurările de sănătate.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că proveniența acestei sume, potrivit adresei nr._/11.06.2013, emisă de către Administrația Finanțelor Publice Focșani, o datorează ca urmare a activităților agricole pe care le desfășoară la Vincon V..
Pârâta C. de Asigurări de Sănătate V. nu i-a comunicat actele de impunere și a aflat despre obligațiile de plată odată cu inițierea actelor de executare de către Direcția Generală a Finanțelor Publice V..
A solicitat anularea obligațiilor de plată.
Legal citate, pârâtele au formulat întâmpinare.
C. de Asigurări de Sănătate V. a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât potrivit art. 257 alin. 2 din lit. b din Legea nr. 95/2006 contribuția se calculează asupra veniturilor obținute din activități independente, iar Decizia 3059/2013 cuprinde obligații de plată pentru perioada 2009-2011, reclamanta având obligația de plată a contribuției, majorărilor și penalităților.
Prin sentința nr. 5501/2013 a Tribunalului V. a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul C. C. în contradictoriu cu pârâții C. de Asigurări de Sănătate V. și Direcția Generală a Finanțelor Publice V.- Administrația Finanțelor Publice Focșani.
Au fost anulate Deciziile nr. 359/2013 și nr. 360/2013 emise de pârâta C. de Asigurări de Sănătate V..
A fost înlăturată obligația reclamantului de plată a contribuției la F.N.U.A.S.S. și accesoriilor.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Deciziile nr. 3059/2013 și nr. 3060/2013 s-au stabilit pentru reclamant obligații de plată reprezentând contribuție la F.N.U.A.S.S., dobânzi și penalități, obligații aferente perioadei 2009-2011.
Prin acțiunea de față reclamantul a contestat întreaga sumă, atât obligațiile stabilite inițial cât și accesoriile.
Deși pârâtei i s-a solicitat documentația aferentă deciziilor și dovezile de comunicare, acestea nu au făcut dovada modului de calcul și a comunicării, ceea ce echivalează actelor administrativ-fiscale în sensul Legii nr. 554/2004.
Potrivit art. 45 din O.G. nr. 92/2003 actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului.
Comunicarea se face în modalitățile prevăzute de art.44.
În cazul de față pârâta C. de Asigurări de Sănătate V. a făcut dovada comunicării prin afișare la sediu și pe pagina de internet.
Ori, comunicarea prin publicitate se face numai dacă nu a fost posibilă comunicarea la domiciliu sau prin mijloace electronice cu confirmare de primire.
Cum Deciziile nr. 3059/2013 și nr. 3060/2013 nu au fost comunicate potrivit art. 44 din O.G. nr. 92/2003 rezultă că nu îi este opozabilă reclamantului și nu produce nici un efect juridic, sens în care dispune art. 45 alin. 2.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. de Asigurări de Sănătate V., criticând-o sub următoarele aspecte:
Art. 215 din Legea nr. 95/2006 stipulează că obligația virării contribuției pentru asigurările de sănătate revine persoanelor care realizează venituri din agricultură prin depunerea la C. de asigurări de sănătate a declarației privind obligațiile ce le revin față de fond.
Contestatorul nu a făcut dovada că și-ar fi îndeplinit această obligație arătată în termenul legal, astfel că nu se poate reține vreo formă de vinovăție a casei de asigurări de sănătate de a nu fi calculat trimestrial contribuția și de a nu fi C. de Asigurări de Sănătate V. nu a avut cunoștință tocmai datorită atitudinii culpabile a contestatorului care avea obligația achitării a contribuției ori calcularea acestei contribuții și comunicarea cuantumului lor era posibilă numai în condițiile în care contribuabilul comunică casei de asigurări de sănătate, periodic veniturile realizate.
Art. 257 alin. 2 lit. c din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății stipulează: (2) Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 5,5%*), care se aplică asupra:
Art. 257 din Legea nr. 95/2006 prevede:
(1)Persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 213 alin. (1).
(2)Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma:
c) veniturilor din agricultură supuse impozitului pe venit și veniturilor din silvicultură, pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator și nu se încadrează la lit. b);
Art. 119 al 1 din O.U.G. nr. 92/2003 cu modificări și completări stipulează:
(1) Pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere.
Art. 120 al 1 din O.U.G. nr. 92/2003 stipulează:
(1) Dobânzile reprezintă echivalentul prejudiciului creat titularului creanței fiscale ca urmare a neachitării de către debitor a obligațiilor de plată la scadență și se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv.
Susținerea instanței de fond că nu i s-ar fi comunicat actele administrative este o susținere nereală deoarece reclamantul intimat a primit deciziile emise de către C. de Asigurări de Sănătate motiv pentru care a înaintat contestația înregistrată la C. de Asigurări de Sănătate cu nr._/03.07.2013.
Comunicarea rezultă din borderoul pentru trimiteri corespondență cu serviciul „recomandat” din ziua de 27.05.2013 unde la poziția nr. 23 figurează că s-a trimis corespondența pentru Costastache C..
În baza Ordinului nr. 806/_ privind Procedura de predare a documentelor și informațiilor în vederea administrării de către Agenția Națională de Administrare Fiscală a contribuțiilor sociale obligatorii datorate de persoane fizice prevăzute la cap. II si III în Titlul IX al Codului Fiscal la Cap. II, art. 1 se precizează că obiectul predării îl constituie înscrisurile în original în care sunt individualizate creanțele.
Către Agenția Națională de Administrare Fiscală a fost comunicat titlul de creanță în original însoțit de confirmarea de primire. Dacă plicul nu a fi fost primit de către reclamant, acesta ar fi fost transmis la Agenția Națională de Administrare Fiscală împreună cu titlul de creanță în original.
Astfel susținerea instanței că: „Deciziile nr. 3059, nr. 3060/2013 nu au fost comunicate potrivit art. 44 din O.G. nr. 92/2003 și că deciziile în cauză nu produc nici un efect” este o susținere care contrazice în totalitate actele existente la dosar.
Intimatul reclamant a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul formulat de C. de Asigurări de Sănătate V. prin prisma motivelor invocate, instanța constată că recursul este nefondat.
Cu titlu de principiu, trebuie amintit că este obligatorie comunicarea actelor administrativ-fiscale, deoarece numai din momentul comunicării acestea încep să producă efecte juridice.
Codul de procedură fiscală, prin art. 44, stabilește că actul administrativ-fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat, iar această comunicare se realizează după cum urmează, în ordinea stabilita de lege:
a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ-fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului;
b)prin remiterea, sub semnătura, a actului administrativ-fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătura actului;
c) prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ-fiscal și confirmarea primirii acestuia;
d)prin publicitate.
În lipsa comunicării deciziilor de impunere, așa cum rezultă din art. 45 Cod procedură fiscală, deciziile de impunere nu sunt opozabile contribuabilului. Această concluzie este întărită de prevederile pct. 44.1 din H.G. nr. 1050/2004 (Normele metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală): „Organul fiscal nu poate pretinde executarea obligației stabilite în sarcina contribuabilului prin actul administrativ, dacă acest act nu a fost comunicat contribuabilului, potrivit legii”.
Este adevărat în cauză că din borderoul depus la dosar nu rezultă cu certitudine ce act a fost comunicat reclamantului, dacă este vorba de actul administrativ fiscal contestat în prezenta cauză. Însă primirea deciziei de impunere de către reclamant este confirmată chiar prin formularea în termen a contestației administrative, astfel încât nu poate fi reținut motivul invocat de instanța de fond privind necomunicarea actului administrativ fiscal.
Pe fondul cauzei, potrivit art. 257 alin. 2 lit. c din Legea nr. 95/2006 se datorează contribuție la F.N.U.A.S.S. pentru veniturile din agricultură supuse impozitului pe venit, pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator și nu se încadrează la venituri impozabile realizate de persoane independente.
Potrivit art. 71 din Codul fiscal, forma anterioară modificării prin O.G. nr. 8/2013, Definirea veniturilor din activități agricole
Veniturile din activități agricole sunt venituri din următoarele activități:
a) cultivarea și valorificarea florilor, legumelor și zarzavaturilor, în sere și solarii special destinate acestor scopuri și/sau în sistem irigat;
b) cultivarea și valorificarea arbuștilor, plantelor decorative și ciupercilor;
c) exploatarea pepinierelor viticole și pomicole și altele asemenea;
d) valorificarea produselor agricole obținute după recoltare, în stare naturală, de pe terenurile agricole proprietate privată sau luate în arendă, către unități specializate pentru colectare, unități de procesare industrială sau către alte unități, pentru utilizare ca atare.
Potrivit art. 71 din Codul fiscal, forma ulterioară modificării prin O.G. nr. 8/2013, Definirea veniturilor
(1) Veniturile din activități agricole cuprind veniturile obținute individual sau într-o formă de asociere, fără personalitate juridică, din:
a) cultivarea produselor agricole vegetale;
b) exploatarea plantațiilor viticole, pomicole, arbuștilor fructiferi și altele asemenea;
c) creșterea și exploatarea animalelor, inclusiv din valorificarea produselor de origine animală, în stare naturală.
(2) Veniturile din silvicultură și piscicultură reprezintă veniturile obținute din recoltarea și valorificarea produselor specifice fondului forestier național, respectiv a produselor lemnoase și nelemnoase, precum și cele obținute din exploatarea amenajărilor piscicole.
(3) Veniturile din silvicultură și piscicultură se supun impunerii potrivit prevederilor cap. II „Venituri din activități independente”, venitul net anual fiind determinat în sistem real, pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă. Pentru aceste venituri sunt aplicabile regulile de impunere proprii veniturilor din activități independente pentru care venitul net anual se determină în sistem real.
(4) Veniturile obținute din valorificarea produselor prevăzute la alin. (1) în altă modalitate decât în stare naturală reprezintă venituri din activități independente și se supun regulilor de impunere proprii categoriei respective.
(5) Veniturile definite la alin. (1) pentru care nu au fost stabilite norme de venit sunt venituri impozabile și se supun impunerii potrivit prevederilor cap. II „Venituri din activități independente”, venitul net anual fiind determinat în sistem real, pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă. Pentru aceste venituri sunt aplicabile regulile de impunere proprii veniturilor din activități independente pentru care venitul net anual se determină în sistem real.
După cum se poate observa, abia începând cu 01.02.2013, legiuitorul a prevăzut în mod expres veniturilor obținute din exploatarea plantațiilor viticole în rândul veniturilor obținute în mod individual din activități agricole, anterior acestei date neputându-se interpreta extensiv noțiunea de venituri din agricultură în sensul dat de pârâtă, în lipsa unei mențiuni exprese a legiuitorului.
Pentru aceste motive, cu motivarea suplimentară prezentată în recurs, în conformitate cu art. 496 NCPC, se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. de Asigurări de Sănătate V., cu sediul în Focșani, .. 52 bis, jud. V., împotriva sentinței nr. 5501/24.10.2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Martie 2014.
Președinte, V. M. D. | Judecător, E. L. P. | Judecător, G. I. |
Grefier, A. M. S. |
Red. E.L.P./31.03.2014
Tehnored. A.M.S./5 ex./31.03.2014
Fond: E.S.
..04.2014
| ← Alte cereri. Decizia nr. 851/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 4537/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
