Obligaţia de a face. Decizia nr. 4537/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4537/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 12-05-2014 în dosarul nr. 2979/91/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia numărul 4537
Ședința publică de la 12 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. R. M.
Judecător L. G. T.
Judecător dr. I. A.
Grefier A. M. S.
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, ambele cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 202, împotriva sentinței nr. 5504/24.10.2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și C. Națională pentru Compensarea Imobilelor București, precum și intimații S. C., S. M., S. R. - C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că intimații S. C., S. M. au depus dosar concluzii scrise, după care;
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului V. sub nr._, reclamanții S. C. și S. M. au formulat cerere de chemare în judecată împotriva pârâților S. român prin C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților pentru obligarea acestor pârâte să analizeze dosarul 8380/09.04.2001, să desemneze un evaluator și să emită decizia reprezentând titlu de despăgubiri.
În ceea ce privește pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, s-a solicitat ca în termen de 60 zile de la emiterea titlului de despăgubiri să emită decizia de acordare a titlului de plată.
În analiza cererii s-a reținut că instanța a fost sesizată cu soluționarea cererii ca urmare a declinări competenței potrivit dispoziției cuprinse în încheierea din 14.03.2013 a Curții de Apel G., cauza fiind înregistrată la data de 22.04.2013.
Pe fondul cauzei s-a reținut că reclamanții au solicitat prin notificările emise de executorul judecătoresc, sub nr. 1908/15.04.2001 către Primăria Focșani și nr. 240/13.07.2001 către C. de aplicare a Legii 10/2001, să li se restituie în natură sau echivalent imobilul compus din:
-teren situat în Focșani ., în suprafață de 1436,47 mp;
-o casă se locuit construită pe acest teren și demolată de autoritățile publice urmare a exproprierii prin Decretul 397/29.12.1981;
Urmare a acestui demers li s-a restituit suprafața de 1081 mp în natură, iar pentru diferența de 355 mp și casa demolată s-a propus despăgubirea în echivalent bănesc conform dispoziției nr._ din 19.03.2007, emisă de Primăria Focșani.
Pentru dovedirea calității de persoane îndreptățite s-a arătat că prin certificatul de moștenitor nr. 205/29.08.2002 emis de Biroul Notarului Public T. R., în baza înțelegerii între părți s-a făcut ieșirea din indiviziune față de S. P., tatăl reclamantului, astfel încât despăgubirea revine doar semnatarilor, petiției.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, Legea nr. 247/2005, titlul VII din H.G. nr. 1095/2005 pentru aplicarea Legii nr. 247/2005.
În dovedirea cererii a depus înscrisuri și practică judiciară în materie.
Prin întâmpinare, C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat excepția prematurității cererii, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivarea cererii s-a arătat în esență că potrivit Titlului VII din Legea 247/2005, sunt parcurse mai multe etape – etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor, etapa analizării dosarelor și etapa evaluării, procedura finalizându-se prin emiterea de către C. Centrală a deciziei reprezentând titlu de despăgubire și valorificarea acestui titlu.
În raport de complexitatea etapei de evaluare care presupune un interval de timp corespunzător Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor l-a parcurs fără întârziere nejustificate în ceea ce privește dosarul reclamantei.
De asemenea s-a arătat că în prezent etapa evaluării și a emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubire, această etapă este suspendată în condițiile O.U.G. nr. 4/13.03.2012.
Prin această suspendare s-a arătat că nu s-a urmărit doar amânarea momentului la care se va emite titlurile de despăgubire, ci și blocarea acestor operațiuni pentru intervalul de timp necesar pentru reformarea legislației în domeniu cât și găsirea resurselor financiare necesare plății acestor despăgubiri.
Având în vedere lipsa fondurilor necesare care s-au epuizat în procent de 99%, plata în numerar a fost sistată timp de 2 ani prin O.U.G. nr. 62/2010, practica judiciară statuând cu caracter de principiu, că emiterea titlurilor de plată apare ca prematură, astfel încât pentru identitate de rațiune, s-a solicitat respingerea cererii ca prematur formulată.
De asemenea, s-a arătat că prin Legea nr. 117/2012 privind aprobarea O.U.G. nr. 4/2012 și O.U.G. nr. 62/2010, termenele prevăzute în aceste acte normative au fost prelungite până la 15.05.2013.
Pentru aceleași argumente s-a solicitat respingerea cereri ca nefondate.
Prin nota de concluzii depusă la 05.09.2013, C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, a arătat că în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 165/2013 privind unele măsuri pentru finalizarea procesului de restituire în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate abuziv în perioada regimului comunist din România, dispozițiile acestei legi8 se aplică și cauzelor aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare, iar conform art. 34 din Legea, termenul prevăzut pentru soluționarea dosarelor este de 60 de luni de la data intrării în vigoare a noii legi, cu posibilitatea părții interesate de a se adresa instanței în termen de 6 luni de la expirarea termenului prevăzut de lege pentru soluționarea cererii sale.
Referitor la situația dosarului de despăgubire aferent Dispoziției nr._/2007, emisă de Primăria Focșani, s-a arătat că acesta a fost analizat și s-a constatat legalitatea acestuia.
Având în vedere noile dispoziții în vigoare la momentul prezentei s-a apreciat că obligarea pârâtei C. Națională pentru Compensarea Imobilelor la emiterea deciziei privind titlu de despăgubire este neîntemeiată și nu își mai găsește aplicabilitatea.
Prin sentința civilă nr. 5504/24.10.2013, a fost admisă cererea formulată de reclamanții S. C., S. M. în contradictoriu cu pârâții S. R. - C. Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor București, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților București, având ca obiect obligația de a face.
A fost obligată C. Națională pentru Compensarea Imobilelor să valideze Dispoziția Primarului Municipiului Focșani nr._/2007 și să emită Decizia de Compensare pe puncte.
A fost obligată Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților București să emită titlul de plată prevăzut de art. 41 alin. 4 din Legea nr. 165/2013 în termenul prevăzut de lege.
A fost respinsă excepția prematurității cererii ca neîntemeiată.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamanți.
În motivare, s-a reținut că reclamanții au obținut Dispoziția nr._/19.03.2007 Primarului Focșani, prin care s-a respins cererea reclamanților de restituirea în natură și s-a propus acordarea de despăgubiri pentru imobilul casă și diferența de teren de 355 mp situat în Focșani, ., recunoscându-le acestora calitatea de persoane îndreptățite cât și dreptul pretins.
Pentru a obține această dispoziție reținem că autorul reclamanților au derulat procedurile prev. de Legea nr. 10/2001, încă din anul 2001, notificarea acestuia fiind înregistrată sub. nr. 411/16.07.2001 și a fost soluționată după trecerea aproximativ 6 ani.
Din documentația depusă ca probatoriu reținem că dosarul a fost înaintat Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților București sub. nr. 5817/09.05.2007, iar timp de aproximativ 5 ani C. Centrală pentru stabilirea Despăgubirilor avea obligația potrivit art. 16 alin. 4 din Titlul VII Legea nr. 247/2005, de a proceda la analizarea dosarului.
Cu toate acestea, C. nu a emis decizia, reprezentând titlu de despăgubiri și nu a motivat cauzele rezonabile pentru care nu s-a pronunțat asupra dosarului, deși au trecut mai mulți ani de la înaintarea și înregistrarea dosarului la această instituție.
În ceea ce privește apariția Legii nr. 165/2013, care a modificat procedura de valorificare a deciziilor de compensare, instanța a apreciat următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 34 lin. 1 Legea nr. 165/2013, dosarele care vor fi transmise secretariatului Comisiei Naționale, ulterior datei intrării în vigoare a acestei legi, vor fi soluționate în termen de 60 luni de la data intrării în vigoare a acestei legi.
S-a constatat că reclamanții au înaintat dosarul înainte de apariția acestei legi și ca atare nu le este opozabil acest termen.
Pe de altă parte, potrivit art. 3 C.pr.civilă, se dispune aplicarea cu prioritate a tratatelor internaționale privitoare la drepturile omului.
În raport de această prevedere legala instanța a constatat că în practica Curții Euroepne de Justiție s-a decis în mod constant că privarea reclamantului de bunurile sale combinată de absența totală a indemnizării pe o perioadă îndelungată de timp a constituit o sarcină disproporționată și excesivă incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor garantate de art. 1 din Protocolul 1.
Instanța amintește în acest sens cauza D. contra României, cauza BACSO, împotriva României și T. / României și cauza E. și N. I. contra României.
În acest sens Curtea amintește că S. și-a încălcat obligația de a reacționa în timp util și corect față de o chestiune de interes general care o constituie restituirea sau vânzarea imobililor intrate în posesia sa în temeiul decretelor de naționalizare, iar Fondul Proprietatea nu funcționează într-un mod susceptibil să conducă la acordarea efectivă a unei despăgubiri reclamanților astfel încât aceștia au suferit o sarcină disproporționată și evazivă.
În raport de aceste considerente, s-a apreciat că din data de 13.07.2001 și până la data formulării cererii, 02.11.2012, reclamanții au fost lipsiți nejustificat de dreptul lor suportând o sarcină excesivă.
Pentru aceste considerente vând în vedere și notele de concluzii depuse de reclamanți, prin care își precizează cererea, instanța a admis cererea și a dispus obligarea pârâtei C. Națională pentru Compensarea Imobilelor să valideze Dispoziția Primarului Focșani 1224/2007 și să emită decizia de compensare prin puncte.
De asemenea a fost obligată să emită titlu de plată cu obligarea plății către reclamanți în termen de 180 zile de la emiterea titlului.
Instanța nu a putut primi excepția prematurității formulării cererii deoarece chiar dacă Legea nr. 165/2013 prevede în art. 4 că dispozițiile prezentei legi se aplică și proceselor în curs, art. 34 nu prevede sancțiunea prematurității, respectiv nu prevede sancțiunea de inadmisibilitate a cererii pentru nerespectarea acestui termen.
Acolo unde legiuitorul a dorit să statueze în termen fermi o sancțiune sau o procedură cu caracter obligatoriu și de la care nu se poate deroga a menționat acest aspect în termen indubitabili.
În acest sens, cu titlu de exemplu se observă că la art. 32 alin. 1 se precizează clar și fără echivoc că ,,se instituie un termen de decădere în procedura administrativă…’’
A interpreta în sensul existenței unui impediment de a se adresa instanței, decât după trecerea unui termen de 60 luni (5 ani), ar însemna restricție excesivă de a se adresa unui Tribunal și de asemenea o adăugare la lege, deoarece acolo unde legea nu distinge nici interpretul nu poate distinge.
Pentru aceste aspecte s-a respins excepția prematurității ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor București,criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivare, recurenta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor București a arătat că, urmare a publicării Legii nr. 165/2013 în Monitorul Oficial nr. 278/17 05.2013 procedura de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 se desfășoară în conformitate cu dispozițiile acesteia, astfel cum este prevăzut în mod expres la art. 4 din noua lege. conform căruia „dispozițiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a prezentei legi”.
Totodată, așa cum s-a precizat mai sus, s-a înființat C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, care a preluat atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor
Conform art. 17 alin.1 lit. a - b din lege, noua comisie validează/invalidează, în tot sau în parte, deciziile emise de entitățile învestite de lege, care conțin propunerea de acordare de măsuri reparatorii.
În privința termenului în care C. Națională are obligația de a soluționa dosarele de despăgubire înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale, facem precizarea că art. 34 alin. (1) stabilește un termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a noii legi
Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (2), persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței de judecată în termen de 6 luni de la expirarea termenului prevăzut de lege pentru soluționarea cererii sale.
Din analiza coroborată a celor două texte de lege ante-menționate, apreciază că legiuitorul a stabilit, pe de o parte un termen prohibitiv și absolut de 60 de luni, care împiedică formularea cererii înainte de împlinirea lui, iar, pe de altă parte, un termen imperativ (peremptoriu) și absolut de 6 luni a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii din dreptul de a mai formula cererea de chemare în judecată.
Prin urmare, orice cerere de chemare în judecată formulată anterior împlinirii termenului prohibitiv de 60 de luni trebuie respinsă ca fiind prematur formulată.
În susținere, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs și pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților București, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivare, recurenta invocă excepția necompetenței materiale a Tribunalului București cu privire la cererea de chemare in judecată.
Cererea de precizare formulată de reclamanți, prin care solicită plata despăgubirilor ce i se cuvin, este îndreptată împotriva unei autorități aparținând administrației publice centrale și anume Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților. Astfel, potrivit prevederilor art. 21 - 26 din lege, procedura de soluționare a dosarului de despăgubire se finalizează prin validarea sau invalidarea de către C. Națională pentru Compensarea Imobilelor (C.N.C.I.) a deciziei entității învestite de lege (prin care s-a propus acordarea de despăgubiri)
În cazul validării deciziei entității învestite de lege, C.N.C.I. emite o decizie de compensare prin puncte a imobilului preluat abuziv.
Următoarea etapă a procedurii administrative este reglementată în art. 27 - 29 din lege Potrivit acestor dispoziții, titularul deciziei de compensare își poate valorifica punctele stabilite printr-o astfel de decizie, prin achiziționarea de imobile din Fondul N. la licitația națională începând cu data de 01.01 2016.
Conform art. 31 din același act normativ, titularul unei decizii poate opta pentru valorificarea punctelor și în numerar. Astfel în termen de 3 ani de la emiterea deciziei de compensare prin puncte, dar nu mai devreme de 1 ianuarie 2017, deținătorul poate opta pentru valorificarea punctelor și în numerar în aplicarea alin (1), deținătorul poate solicita, anual, după 1 ianuarie 2017, Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților emiterea unui titlu de plată pentru cel mult 14% din numărul punctelor acordate prin decizia de compensare și nevalorificate în cadrul licitațiilor naționale de imobile. Ultima tranșă va reprezenta 16% din numărul punctelor acordate
Sumele cuprinse în titlurile de plată emise de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților se plătesc de către Ministerul Finanțelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere.
În speță, precizează faptul că reclamanții sunt titularii unei decizii de compensare potrivit prevederilor art. 21 alin. 8 din Legea nr.165/201.
În susținere, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, Curtea de Apel reține următoarele:
În ce privește cadrul procesual al recursurilor, Curtea constată că hotărârea atacată este dată, potrivit legii, fără drept de apel (este definitivă), astfel încât, conform art. 3041 C.pr.civ., poate examina cauza sub toate aspectele, nefiind strict limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304 C.pr.civ.
În legătură cu recursul declarat de pârâta C.N.C.I., Curtea reține că, pe parcursul soluționării cauzei, a fost adoptată Legea nr.165/16.05.2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituirea, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial nr. 278 din 17 mai 2013. Prin acest act normativ se instituie o nouă procedură și au fost înființate noi entități cu atribuții în ceea ce privește emiterea titlurilor de compensare pentru imobilele imposibil de restituit în natură care au făcut obiectul diferitelor acte normative care au fost adoptate în vederea restituirii imobilelor preluate abuziv.
Potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 „dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.”
Art. 17 din același act normativ prevede că „(1) În vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, denumită în continuare C. Națională, care funcționează în subordinea Cancelariei Primului-Ministru și are, în principal, următoarele atribuții:
a) validează/invalidează în tot sau în parte deciziile emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii;
b) dispune emiterea deciziilor de compensare a imobilelor;
c) asigură coordonarea procesului de licitare/atribuire a imobilelor din Fondul național al terenurilor agricole și al altor imobile;
d) ia alte măsuri legale necesare aplicării prezentei legi.”
Curtea reține că potrivit art. 21 din Legea 165/2013 „(1) În vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate.
(2) Deciziile entităților învestite de lege vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare totală sau parțială a unor alte imobile/bunuri/servicii disponibile deținute de entitatea învestită de lege.
(3) Dispozițiile autorităților administrației publice locale emise potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se transmit Secretariatului Comisiei Naționale după exercitarea controlului de legalitate de către prefect. Dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rămân aplicabile.
(4) Comisiile județene de fond funciar și C. de Fond Funciar a Municipiului București pot propune Comisiei Naționale soluționarea cererilor de retrocedare prin acordare de măsuri compensatorii potrivit prezentei legi numai după epuizarea suprafețelor de teren agricol afectate restituirii în natură, identificate la nivel local.
(5) Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante.
(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.
(7) Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6).
(8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, C. Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7).
(9) În cazul validării deciziei entității învestite de lege, C. Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.”
Iar art. 34 prevede următoarele: „(1) Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.
(2) Dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.
(3) Numărul dosarelor prevăzute la alin. (1) și data înregistrării dosarelor prevăzute la alin. (2) se publică pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și se comunică, la cerere, persoanelor îndreptățite.”
Se observă astfel că potrivit noului act normativ principalele atribuții privind emiterea deciziei de compensare revin Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor.
Curtea retine că în cauză între data emiterii dispoziției nr._/19.03.2007 (data inițială a dosarului primăriei este 09.04.2001) și data apariției Legii nr. 165/2013, au trecut 6 ani, timp în care CCSD, actualmente recurenta CNCI, nu a depus o minimă diligență pentru emiterea titlului de despăgubire. Etapa transmiterii și înregistrării dosarelor reprezintă simple formalități administrative care nu au satisfăcut decât într-o prea mică măsură așteptarea legitimă a reclamantei de a obține despăgubiri pentru imobilul imposibil de restituit în natură.
Totodată, reținem că așa cum s-a stabilit în practica C.E.D.O. (cauza V. vs. România) tergiversarea și amânarea plății despăgubirilor vreme de mai mulți ani, fără nici o justificare rezonabilă, este o gravă vătămare a dreptului de proprietate așa cum este el consacrat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Așa fiind, Curtea constată legitimă așteptarea reclamanților de a obține o hotărâre judecătorească de obligare a pârâtei CNCI la emiterea unei decizii privind compensațiile la care este îndreptățită pentru imobilul preluat abuziv și care nu poate fi restituit în natură, după mai mulți ani de incertitudine și nejustificată amânare din partea autorităților administrative.
În ce privește recursul declarat de pârâta ANRP, Curtea reține că, potrivit art. 27-29 Legea nr. 165/2013, titularul deciziei de compensare își poate valorifica punctele stabilite prin decizie prin achiziționarea de imobile din fondul național la licitația națională începând cu data de 01.01.2016. Conform art. 31, titularul poate opta și pentru valorificarea punctelor în numerar, în termen de 3 ani de la emiterea deciziei de compensare prin puncte, dar nu mai devreme de 01.01.2017. Sumele vor fi plătite în tranșe anuale, de maxim 14% din numărul punctelor acordate și nevalorificate.
Așadar, atât timp cât termenele prevăzute de dispozițiile legale nu s-au împlinit, cererea reclamanților de obligare a pârâtei ANRP la eliberarea titlului de plată este prematură.
Curtea apreciază că aceste dispoziții nu contravin jurisprudenței CEDO, deoarece recunoașterea dreptului s-a realizat prin obligarea pârâtei CNCI la emiterea deciziei de compensare prin puncte, iar emiterea titlului de plată constituie o măsură de executare, care poate fi supusă unor amânări și eșalonări în condițiile economice actuale (după cum s-a precizat, de exemplu, în cauza D. D. D. c. României). Se au în vedere și considerentele decizie-pilot M. A. c. României și faptul că procedura Legii nr. 165/2013 a vizat conformarea procedurilor interne la exigențele Curții, încercând să găsească un echilibru între drepturile beneficiarilor și interesul statului determinat de efortul datorat unui număr ridicat de dosare.
În ce privește excepția necompetenței materiale, Curtea reține că nu a fost invocată de pârâta ANRP prin întâmpinarea în fața instanței de fond, astfel că aceasta este decăzută din dreptul de a o invoca ulterior, în condițiile art. 1591 C.pr.civ.
Recursul este calea de atac prin intermediul căreia părțile sau Ministerul Public solicită, în condițiile și pentru motivele determinate limitativ de lege, desființarea unei hotărâri judecătorești pronunțate fără drept de apel, în apel sau de un organ cu activitate jurisdicțională.
În legătură cu caracterele recursului, cel mai important atribut al recursului este acela de a constitui o cale extraordinară de atac. Această calificare a recursului este stabilită de codul de procedură civilă prin situarea sa în Capitolul I din Titlul V consacrat căilor extraordinare de atac al Cărții a II-a. Această calificare este numai parțial corectă, deoarece, în prezent, recursul corespunde exigențelor firești ale unei căi de atac extraordinare numai în ceea ce privește motivele de recurs. Un alt atribut al recursului este acela că el constituie o cale de atac de reformare. Recursul se adresează unei instanțe superioare în scopul exercitării controlului judiciar și al casării hotărârii nelegale sau netemeinice. Recursul, spre deosebire de apel, nu este însă suspensiv de executare. De la această regulă există, însă, excepția prev. de art. 300 alin. 1 C.pr.civ., care stabilește că recursul suspendă executarea hotărârii numai în cauzele privitoare la strămutarea de hotare, desființarea de construcții, plantații sau a oricăror lucrări având o așezare fixă, precum și în cazurile anume prevăzute de lege. Un alt atribut al recursului este acela de a constitui o cale de atac nedevolutivă, întrucât în principiu, nu determină o rejudecare în fond a cauzei . De la această regulă există excepția stabilită de art. 3041 C.pr.civ., conform căruia recursul declarat împotriva unei hotărâri care, conform legii, nu poate fi atacată pe calea apelului, nu este limitat la motivele prevăzute de art. 304 C.pr.civ., instanța având posibilitatea de a examina cauza sub toate aspectele.
Examinând prezenta cauză prin prisma aspectelor enumerate mai sus, Curtea apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală, care se impune a fi reformată.
Având în vedere cele expuse, Curtea va respinge excepția inadmisibilității recursurilor, invocată de intimații reclamanți, ca nefondată, va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, va admite recursul formulat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, va modifica în parte sentința atacată în sensul că, va admite excepția prematurității invocată de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, va respinge capătul de cerere formulat de reclamanți în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților având ca obiect obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților să emită titlul de plată, ca prematur formulat, va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate și le va înlătura pe cele contrare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția inadmisibilității recursurilor declarate de pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, invocată de intimații reclamanți S. C., S. M., ca nefondată.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 202, împotriva sentinței nr. 5504/24.10.2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
Admite recursul formulat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 202, împotriva sentinței nr. 5504/24.10.2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
Modifică în parte sentința atacată în sensul că;
Admite excepția prematurității invocată de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și în consecință, respinge capătul de cerere formulat de reclamanți în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților având ca obiect obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților să emită titlul de plată, ca prematur formulat.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate și le înlătură pe cele contrare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Mai 2014.
Președinte, C. R. M. | Judecător, L. G. T. | Judecător, dr. I. A. |
Grefier, A. M. S. |
Red. M.C.R./29.07.2014
Tehnored. A.M.S./2 ex./29.07.2014
Fond: E.S.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 2184/2014. Curtea de Apel... | Alte cereri. Decizia nr. 1178/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
