Anulare act administrativ. Decizia nr. 6027/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6027/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 11-06-2014 în dosarul nr. 13271/121/2010*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia numărul 6027/2014
Ședința publică de la 11 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. R. M.
Judecător L. G. T.
Judecător G. I.
Grefier I. S.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. cu sediul în G., ., împotriva sentinței civile nr. 3434 din 3.12.2013 pronunțată de Tribunalul G., în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 02.06.2014 când instanța a amânat pronunțarea pentru această dată, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. sub nr._, reclamanta S. P. Ecosal G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta DGFP G., anularea Deciziei nr. 291 din 11.10.2010 de soluționare a contestației și a Deciziei nr. 271 din 22.09.2010, precum și a Deciziilor de plată accesorii nr. 3628 din 18.08.2010 și nr. 4027 din 09.07.2010.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că, în fapt, prin decizia 127 din 10.10.2008 pârâta a respins contestația formulată împotriva Decizie de impunere 100/2008, ceea ce a avut ca urmare executarea sa silită.
Prin decizia 515 din 13.04.2010 a Curții de Apel G. s-a dispus anularea obligațiilor stabilite prin RIF 5408 din 31.07.2008, astfel că reclamanta a solicitat pârâtei compensarea sumei de 538.012 lei cu obligații de plată viitoare.
În schimb pârâta i-a restituit în august 2010 suma de 666.774 lei pe care o executase silit anterior, însă fără dobânzi și a inclus retroactiv pentru luna septembrie 2008 o obligație de plată a TVA de 128.762 lei.
În acest fel, pârâta și-a recuperat retroactiv suma de 128.762 lei, pe care instanța stabilise că reclamanta nu o datorează.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri și expertiză.
Legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare, însă a fost reprezentată în instanță.
La solicitarea instanței, pârâta a depus la dosar documentația care a stat la baza emiterii actelor contestate (acte file 38 – 78 și, respectiv, 79 – 108 la dosar).
La termenul din 27.09.2011, pârâta, prin reprezentant, a invocat excepția lipsei procedurii prealabile în ceea ce privește pretențiile, arătând că va motiva excepția la termenul următor.
Ulterior, pârâta nu a mai fost reprezentantă și nu a motivat excepția invocată.
Din oficiu, instanța a solicitat reclamantei să facă dovada că a cerut pârâtei dobânzile pretinse în prezenta cauză, conform art. 124 alin. 1 Cod procedură fiscală.
Prin sent. civ. nr. 3434 din 3.12.2013 pronunțată de Tribunalul G., în dosarul nr._, a admis cererea în limitele formulării.
În motivare, a reținut URMĂTOARELE:
Cu privire la excepția inadmisibilității invocată de pârâtă, decurgând din lipsa procedurii prealabile privind pretențiile (dobânzile), instanța reține că din chiar cuprinsul contestațiilor formulate de reclamantă rezultă că aceasta a solicitat inclusiv acordarea de majorări de întârziere/dobânzi pentru sumele rămase nerestituite (acte file 11 – 16 și, respectiv 24 – 29 la dosar).
În plus, restituirea sumelor în discuție decurge din decizia 515/13.04.2010 a Curții de Apel G., prin care s-a dispus anularea deciziilor de impunere anterior emise de pârâtă și care estre executorie de drept.
Față de acestea, instanța apreciază că nu era necesară efectuarea unei alte proceduri prealabile, suplimentară față de cele anterioare.
În consecință, excepția urmează a fi respinsă ca nefondată.
- Pe fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Prin decizia de impunere nr. 100 din 31.07.2008 a AFP G. s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații de plată în urma controlului efectuat la . G., ulterior dizolvată și lichidată.
Contestația formulată de reclamantă împotriva acestei decizii de impunere a fost respinsă ca nefondată de DGHFP G. prin decizia nr. 127/10.10.2008.
Prin decizia 515/13.04.2010, Curtea de Apel G. a admis recursul formulat de reclamantă și dispus anularea deciziei 127/10.10.2008 a DGFP G. și a deciziei de impunere 100/31.07.2008.
Între timp, pârâta executase silit suma de 666.774 lei, restituind doar 128.762 lei.
Prin decizia de impunere 3628/18.08.2010, pârâta a stabilit în sarcina reclamantei dobânzi și penalități TVA în cuantum de 8.356 lei.
Contestația formulată împotriva acestei decizii de impunere a fost respinsă prin decizia 3628/18.08.2010.
Tot astfel, prin decizia de impunere 4027/09.07.2010, pârâta a stabilit în sarcina reclamantei dobânzi și penalități de întârziere aferente TVA în sumă de 85.369 lei.
Contestația formulată împotriva acestei decizii a fost respinsă prin decizia 271/22.09.2010.
Se reține că cele două decizii de impunere sunt nelegale, stabilind în sarcina reclamantei obligații suplimentare de plată, deși suma restituită de AFP G. a fost de 666.774 lei, din care s-a scăzut 128.762 lei cât reclamanta datora pârâtei, rezultând o diferență de 538.012 lei.
Conform raportului de expertiză, cuantumul majorărilor de întârziere pentru această sumă de 538.012 lei încasată în plus de pârâtă și reținută în perioada 15.09.2008 – 06.07.2010 (dată la care a fost restituită în baza Deciziei 515/2010 a Curții de Apel G.) este de 353.606 lei.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice G. criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivare, recurenta a susținut următoarele:
Prin decizia numărul 515/13.04.2010 a fost anulat un act de control din anul 2008, care pe lângă sume stabilite în plus stabilea și sune de restituit reclamantei.
Prin desființarea în totalitate a actului implicit au fost anulate și sumele ce au fost acordate reclamantei de controlul fiscal, respectiv_ lei ca obligație de plată reprezentând TVA aferentă lunii august 2008, sumă la care, după decizia Curții, organul fiscal a calculat majorări.
În consecință instanța e fond trebuia să țină seama de faptul că actul a fost desființat în totalitate și să respingă cererea de anulare a deciziei de calcul a accesoriilor la sumele acordate de organul fiscal și desființate de instanță, în virtutea principiului accesorium sequitur principale.
Este inechitabil și imoral ca instanța dă interpreteze decizia Curții de Apel G. numai în favoarea reclamantei, anulând decizia de calcul a accesoriilor la sume reinstituite chiar de Curte.
Pe de altă parte societatea reclamantă a estimat și calculat din proprie inițiativă dobânzi și penalități de întârziere, apreciate ca fiind datorate de către A.F.P. G. pentru perioada cuprinsă între data solicitării rambursării și până la data restituirii efective prin decizia nr. 515/13.04.2010, în sumă de 353.606 lei.
Solicită să se observe faptul că această sumă apare pentru prima oară în cererea de chemare în judecată și nu a fost niciodată solicitată organelor fiscale,fiind incidentă excepția lipsei procedurii prealabile în ceea ce privește capătul de cerere referitor la dobânzi, întrucât potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată în drepturile sale printr-un act administrativ, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile, revocarea acestuia.
Prin contestația formulată la D.G.F.P. G. reclamanta S. P. Ecosal nu a formulat nici un fel de cerere de accesorii, solicitând doar în fața instanței suma de 353.606 lei ceea ce este inadmisibil potrivit art. 7 din Leg. 554/2004.
În susținere, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, Curtea de Apel apreciază că recursul este nefondat și se impune a fi respins, având în vedere următoarele considerente:
În ce privește cadrul procesual al recursului, Curtea constată că hotărârea atacată este dată, potrivit legii, fără drept de apel (este definitivă), astfel încât, conform art. 3041 C.pr.civ., poate examina cauza sub toate aspectele, nefiind strict limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304 C.pr.civ.
În ce privește lipsa procedurii prealabile, prev. de art. 7 Legea nr. 554/2004, în ce privește restituirea sumei de 353.606 lei, invocată de recurentă, Curtea reține că, în cuprinsul contestațiilor formulate împotriva deciziilor de impunere nr. 3628/18.08.2010 și nr. 4027/09.07.2010, intimata-reclamantă face referire la repararea prejudiciului produs prin întârziere, prin acordarea de dobânzi și penalități, arătând că este inechitabil ca recurenta-reclamantă să pretindă majorări pentru suma de 128.762 lei, restituită în baza raportului de inspecție fiscală nr. 5408/2008, dar să nu acorde reclamantei majorări pentru suma de 666.774 lei de la data executării silite până la data restituirii ei (f. 14,15,27,28 dos. fond).
Curtea, în acord cu cele reținute de instanța de fond, apreciază ca fiind suficiente referirile reclamantei din cuprinsul contestației administrative, Tribunalul fiind astfel legal învestit cu soluționarea pe fond a capătului de cerere privind restituirea sumei de 353.606 lei.
Din considerentele deciziei nr. 515/13.04.2010 a Curții de Apel G., se desprinde concluzia că anularea privește numai debitele imputate reclamantei prin decizie, nu și debitul ce urmau a fi restituite reclamantei (suma de 128.762 lei, TVA aferentă lunii august 2008).
În ce privește restituirea sumei ce trebuia analizată în baza OMF nr. 1899/2004, Curtea reține că, potrivit celor reținute de Curtea de Justiție Europeană în cauza M. I. c. României, contribuabilul are dreptul la dobânda legală aferentă sumelor ce urmează a fi restituite, calculată de la data reținerii lor (nu de la data introducerii cererii de chemare în judecată sau a cererii administrative) și până la data restituirii efective. Așadar, dobânzile curg de la data reținerii sumelor, nu de la data expirării termenului de 45 zile pentru soluționarea cererii de restituire în baza OMF nr. 1899/2004.
Recursul este calea de atac prin intermediul căreia părțile sau Ministerul P. solicită, în condițiile și pentru motivele determinate limitativ de lege, desființarea unei hotărâri judecătorești pronunțate fără drept de apel, în apel sau de un organ cu activitate jurisdicțională.
Examinând prezenta cauză prin prisma aspectelor enumerate mai sus, Curtea apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, care nu se impune a fi reformată.
Având în vedere cele expuse, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. cu sediul în G., ., împotriva sentinței civile nr. 3434 din 3.12.2013 pronunțată de Tribunalul G., în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Iunie 2014.
Pentru judecător, C. R. M. în C.O. cf. art. 261 C.p.c. Președintele Curții de Apel G. Judecător M. N. | Pentru judecător, L. G. T. în C.O. cf. art. 261 C.p.c. Președintele Curții de Apel G. Judecător M. N. | Pentru judecător, G. I. în C.O. cf. art. 261 C.p.c. Președintele Curții de Apel G. Judecător M. N. |
Pentru grefier, I. S. în C.O.cf. art. 261 C.p.c. Grefier șef H. S. |
Redactat:C.R.M./11.08.2014/Tehnoredactat: H.S. 2 ex./18.08.2014/Fond: V.D.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 4604/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 8468/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
