Obligaţia de a face. Decizia nr. 8468/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8468/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 16-12-2014 în dosarul nr. 5422/121/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 8468/2014
Ședința publică de la 16 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. G. T.
Judecător: C. R. M.
Judecător: V. M. D.
Grefier: F. B.
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului declarat de reclamanta B. C., domiciliată în mun.T., . jud.G., împotriva sentinței nr.1001/27.05.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 28.11.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi, când Curtea, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea cauzei la data de 03.12.2014, la data de 10.12.2014,și apoi la data de 16.12.2014, pronunțând următoarea decizie:
CURTEA:
Prin sentința nr. 1001/27.05.2014, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei E. S. SRL, a fost respinsă acțiunea formulată împotriva pârâtei . prin lichidator judiciar ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și a fost respinsă acțiunea privind pe reclamanta B. C., în contradictoriu cu pârât P. M. T., pârât L. M. și L. C. R. și intervenient I. G., având ca obiect obligația de a face, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termen legal, reclamanta B. C., criticând-o ca fiind nelegală.
În motivare, a arătat că instanța de fond, în mod subiectiv și trunchiat citează dispozițiile Lg.50/1991,astfel:
In primul rând, art.28 alin.2 din Lg.50/1991 prevede expres că decizia desființării construcțiilor se va lua de către autoritatea administrației publice competente ....sau, după caz, de instanța.
Se naște întrebarea cum instanța de fond a omis să citeze textul de lege integral, care prevede expres posibilitatea instanței de a dispune obligarea pârâtului la emiterea dispoziției de desființare.
In acest sens, mergând pe același argument nefondat, instanța a reținut că:"Pe de altă parte, în măsura în care constată că pârâții nu au depus diligențele necesare în acest sens, conducătorul unității administrativ teritoriale este îndrituită să ceară demolarea construcției."
Instanța de fond, în mod nefondat arată că este doar la latitudinea conducătorului unitarii administrative să solicite demolarea imobilului, omițând faptul că recurenta a depus toate diligentele necesare în sensul notificării pârâtului în vederea emiterii dispoziției de desființare, notificare la care nu a primit răspuns până în prezent.
Mai mult, arată că prin citarea textelor menționate, instanța acreditează în mod voalat ideea că prezenta acțiune poate fi promovată doar de conducătorul unității administrativ teritoriale, ignorând în acest sens dispozițiile art.2 ali.l lit.a);o) si p)din Lg.554/2004, care definesc, citează: „persoana vătămată - orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri”; „drept vătămat - orice drept prevăzut de Constituție, de lege sau de alt act normativ, căruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ”; „interes legitim privat - posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat”.
Așadar, legiuitorul a prevăzut în mod expres că o persoana vătămata într-un drept sau interes legitim privat prin omisiunea emiterii unui act administrativ să poată promova o acțiune prin care sa solicite instanței obligarea autorității la emiterea acelui act.
În speța dedusă judecații, a dovedit cu prisosința faptul că printr-o hotărâre irevocabila s-a statuat că recurenta a fost vătămată prin emiterea Autorizației de construire nr.367/2007, act administrativ care a condus în mod implicit la edificarea ilegală a construcției imobilului a cărui desființare solicită a fi dispusă prin prezenta hotărâre.
Arată că instanța a reținut că, citează: "Cu alte cuvinte, este de competența autorităților administrative să hotărască în ce măsura actualmente lucrarea edificată de . și achiziționata de pârâții L. mai poate fi autorizată pentru că simpla nelegalitate a actelor administrative, pentru o condiție de forma și nu de fond așa cum susține reclamanta, nu poate duce la demolarea fără ca să existe și alte condiții care să justifice această imixtiune în dreptul de proprietate".
Instanța de fond reține în mod nefondat faptul că este de competenta autorităților administrative să hotărască o eventuală reautorizare pentru imobilul în cauză, întrucât așa cum a arătat și în precedent, prin art.28 aiin.2 din Lg.50/1991 se prevede expres că decizia desființării construcțiilor se va lua de către autoritatea administrației publice competente ....sau, după caz de instanța.
În ceea ce privește reținerea instanței, citează: "simpla nelegalitate a actelor administrative, pentru o condiție de forma și nu de fond așa cum susține reclamanta, nu poate duce la demolare" aceasta este în vădită contradicție cu cele statuate de Tribunalul G., care, urmare unei analize judicioase a probatoriului administrat în dosarul nr._ *, a hotărât prin S.civ.2435/ 2012 (menținută prin Dec.civ.nr. 2698/2013 a Curții de Apel G.) anularea Autorizației de construire nr.3 67/2007 întrucât lipsește acordul obligatoriu al subsemnatei in calitate de vecin, conform Lg.50/1991.
Instanța de fond în mod subiectiv și nelegal, protejează un drept de proprietate dobândit în mod fraudulos de către intimații pârâți, care și-au intabulat imobilul în baza unei autorizații anulate la momentul întocmirii documentației cadastrale.
Astfel la 19.02.2013, s-a intabulat imobilul în cauză cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor art.36 alin.l din Lg.7/1996, care prevăd, citează: „Dreptul de proprietate asupra construcției se înscrie în baza autorizației de construire și a procesului —verbal de recepție a lucrărilor.,,
Așadar, vânzătoarea S.C E. S. SRL prin lichidator C.I. J. R. M. împreună cu cumpărătorii soți L., și în coniventa cu specialistul care a întocmit documentația topo, au intabulat bunul în cauza în baza unei autorizații de construire care era anulată la momentul 19.02.2013 prin Sentința civ. nr.2435/2012 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ *.
Așadar, cu privire la imixtiunea în dreptul de proprietate, urmează să aveți în vedere că aceasta s-a produs asupra imobilului proprietatea subsemnatei prin edificarea construcției-restaurant, cu încălcările legale reținute în dosarul nr._ *, și nicidecum asupra proprietății intimaților pârâți.
Instanța de fond a reținut, citează:"Dintr-un alt punct de vedere este de subliniat împrejurarea că lipsa autorizației de construire nu poate conduce prin sine însăși și necondiționat la soluția de desființare a construcției. O astfel de soluție poate fi adoptata doar în cazurile în care documentațiile de urbanism sunt iremediabil încălcate, construcția realizată neîncadrându-se în cadrul construit preexistent".
Instanța a reținut în mod nefondat că soluția desființării construcției poate fi adoptată doar în cazurile în care documentațiile de urbanism sunt încălcate, construcția neîncadrându-se în cadrul construit preexistent.
Curtea de Apel G. a reținut prin Dec.civ.nr. 2698/2013, citează: „Faptul că în prezent construcția a fost terminata nu poate acoperi nerespectarea legii, în timpul edificării acesteia, astfel cum s-a menționat,,
Tribunalul G. prin S.civ.2435/ 2012, a reținut:
„Conform procesului verbal de cercetare la fața locului, pe . exista construite alte restaurante, alte terase fiind amplasate peste ., iar prin construirea unei construcții cu o altă destinație decât cea a clădirilor învecinate, respectiv a reclamantei, au fost încălcate disp. pct.2.5.6 din Lg.50/199L"
Legal citată, intimata I. G. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală.
Astfel, arată că recurenta a omis a face referiri la faptul concret că în prezent imobilul-construcții, a devenit proprietatea altor persoane decât Societatea Comercială E. S. SRL, proprietari, față de care nu mai poate avea relevanță hotărârea prin care s-a anulat autorizația de construire nr. 367/2007, deși prin însăși convenția de servitute autentificată sub nr.1905/29 mai 1998, intervenită între B. C. și soții L. – intimații-pârâți în cauza, respectată întocmai, recurenta și-a dat consimțământul la edificarea construcției, în forma care se regăsește în teren.
Relevant este că autoritățile locale, au emis autorizația 367/2007, luând în considerare tocmai această convenție de servitute, și nu în ultimul rând, dovada respectării autorizației și nu în ultimul rând a convenției de servitute, o constituie că, potrivit normelor legale, la momentul recepționării lucrărilor, recepția a fost admisă.
Și intimata I. G., la momentul acordării împrumutului, soților L. a considerat pe baza acestor documente că nu există nici un pericol, să își piardă garanția imobiliară, prin demersurile, recurentei, instituind o ipotecă legală, în temeiul art.2386 alin.1 pct.3 N.C.pr.civ., înscrisă ca atare în Cartea Funciară.
A admite recursul formulat în cauză, apreciază că ar însemna să se creeze grave prejudicii, lipsind-o, prin demolarea solicitată, în concret, de garanția imobiliară, opozabilă, atât persoanelor fizice, cum este recurenta cât și autorităților, în virtutea art.902 N.C.pr.civ.
Intimatul P. MUN. T. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat menținerea sau desființarea unei construcții edificate pe domeniul public sau privat al unității administrativ teritoriale și nu în ceea ce privesc construcțiile edificate pe proprietatea privată.
Decizia civilă nr.2698/2013 a Curții de Apel G., de anulare a autorizației de construire nr.367/2007 așa cum a reținut în mod corect și instanța de fond nu conduce implicit și la desființarea construcției, Legea nr.50/1991 republicată cu modificările și completările ulterioare prevede și alte situații în cazul anulării unei autorizații de construire de către instanța de contencios administrativ.
În ceea ce privește vătămarea reclamantei nici pe parcursul procesului ce a făcut obiectul dosarului nr._ * și nici în cadrul acestui dosar nu s-a dovedit vătămarea reclamantei prin edificarea construcției de către . ci așa cum a reținut și instanța de fond, lipsa acordului reclamantei este o condiție de formă și nu de fond, nefiind de natură a prejudicia reclamanta.
Competența autorității administrației publice locale în ceea ce privește disciplina în construcții este până la înscrierea dreptului de proprietate asupra construcției edificate la Oficiul de cadastru, ori datorită perioadei lungi în care a fost soluționat acest dosar(2008-2+13) construcția a intrat în circuitul civil, ba mai mult ea a fost înstrăinată în cadrul procedurii de insolvență, cu respectarea prevederilor legale.
Argumentele reclamantei privind legalitatea/nelegalitatea emiterii autorizației de construire nr.367/2007 au fost analizate de către instanță în cadrul dosarului nr._ * și nu fac obiectul acestui dosar.
Intimații L. R. și L. C. R. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea căii de atac promovată și menținerea în totalitate a hotărârii pronunțată de instanța de fond, apreciind-o ca fiind legală și temeinică.
În mod corect instanța de fond a respins acțiunea reținând că decizia menținerii sau desființării construcției aparține exclusiv autorității publice competente, în cauză putându-se ajunge inclusiv la o intrare în legalitate față de carența de formă ce a condus la soluția dată în dosarul nr._ *.
Corect s-a reținut că reclamanții sunt la acest moment proprietari ai construcției a cărei demolare se urmărește, prin achiziționarea în mod legal acesteia la societatea în lichidare iar soluția de desființare nu poate exista decât în cazul în care documentația de urbanism este iremediabil încălcată, situație neincidentă în cauză.
Totodată dreptul de proprietate asupra construcției nu poate fi încălcat, cu atât mai mult cu cât sunt proprietarii terenului pe care aceasta este edificată, o eventuală demolare ignorând dreptul protejat al reclamanților.
Nu în ultimul rând, din extrasele de carte funciară anexate cauzei rezultă în mod indubitabil o interdicție explicită de vânzare, grevare cu sarcini și demolare a construcției în litigiu, notare realizată în favoarea numitei I. G., o eventuală demolare încălcând implicit și dreptul și garanția instituită prin act autentic notarial.
Instanța a încuviințat și a administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, Curtea apreciază că recursul este întemeiat și se impune a fi admis, având în vedere următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut că numai autoritățile administrative singure au dreptul de a decide dacă se impune ca lucrarea edificată de pârâți să fie autorizată prin . în ce măsură ea ar putea fi demolată, din moment ce autorizația de construcție a fost desființată ca urmare a unor vicii de formă. Instanța de judecată nu ar putea interveni și forța unitatea administrativ-teritorială să emită o decizie de demolare numai pentru acest motiv.
Raționamentul instanței de fond nu poate fi primit, deoarece jurisprudența instanțelor s-a pronunțat constant în sensul că demolarea construcției ridicate nelegal poate fi una din consecințele anulării autorizației de construcție cu privire la un imobil. Nerespectarea limitelor stabilite de lege sau de acordul părților pentru edificarea unei construcții constituie o încălcare a drepturilor vecinilor, recunoscute de lege sau de convenția părților, care poate fi înlăturată, printre altele, și prin desființarea construcției ridicate nelegal, ca formă de reparare în natură a prejudiciului.
Dreptul autorității locale de a decide în privința demolării construcției nu este unul discreționar, nesusceptibil de abuz, astfel că el poate fi examinat de către instanța de contencios administrativ, refuzul de a dispune demolarea unei construcții în situația în care drepturile vecinilor sunt grav nerespectate constituind o formă de exces de putere cenzurabil în condițiile Legii nr. 554/2004.
Așadar, pentru repararea prejudiciului cauzat vecinilor, sunt disponibile mai multe căi, cum ar fi cea a plății de despăgubiri, dar și cea a modificării sau demolării totale sau parțiale a construcției.
Probatoriul administrat de Tribunal este insuficient, deoarece, în cazul în care instanța ar opta, dintre toate variantele posibile, pentru cea a modificării sau demolării totale sau parțiale a construcției, nu reiese clar din piesele dosarului ce modificări ar putea fi aduse construcției sau ce parte din aceasta ar putea fi demolată.
Instanța de recurs apreciază, așadar, că nu este lămurită pe deplin referitor la situația de fapt din cauză, astfel că, potrivit art. 312 alin. 4 și art. 315 alin. 31 C.pr.civ., se impune casarea hotărârii cu reținerea cauzei spre rejudecare (prima instanță examinând fondul acțiunii).
Văzând cele expuse mai sus, Curtea va admite recursul, va casa în totalitate sentința recurată, va reține cauza spre rejudecare și va fixa termen pentru evocarea fondului în 12.01.2015, S9, T1, termen la care se va pune în discuția părților necesitatea suplimentării probatoriului cu înscrisuri și raport de expertiză tehnică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de reclamanta B. C., domiciliată în mun.T., . jud.G., împotriva sentinței nr.1001/27.05.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Casează în tot sentința recurată și reține cauza spre rejudecare.
Fixează termen pentru evocarea fondului la 12.01.2015, S.9.T.1, termen la care se va pune în discuție necesitatea suplimentării probatoriului cu proba cu înscrisuri și proba prin raport de expertiză tehnică.
Se vor cita părțile.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Decembrie 2014.
Președinte, L. G. T. | Judecător, C. R. M. | Judecător, V. M. D. |
Grefier, F. B. |
Red./Tehno MCR/23.12.2014
Tehno FB/23.12.2014
Ex.8
Fond: C.L.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 6027/2014. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 3862/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
