Anulare act administrativ. Decizia nr. 1633/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1633/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 17-02-2014 în dosarul nr. 6181/121/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1633/2014
Ședința publică de la 17 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. R. M.
Judecător L. G. T.
Judecător G. P.
Grefier Maghița D.
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamanta . sediul procesual ales în G., ., ., jud. G., împotriva sentinței civile nr. 2181/21.06.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, privind pe intimatele pârâte DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE G., A. NAȚIONALĂ A VĂMILOR - DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE G., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenta reclamantă av. M. A., în baza delegației depuse la dosar, lipsă fiind intimatele pârâte.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prezenta cauză este la al doilea termen de judecată, recursul fiind motivat și timbrat corespunzător, iar intimatele pârâte au depus întâmpinări.
După verificarea tuturor înscrisurilor, Curtea constată cauza în stare de judecată.
Apărătorul recurentei reclamante solicită admiterea recursului, pentru motivele arătate în scris la dosar și modificarea în tot a sentinței pronunțată de instanța de fond, în sensul admiterii acțiunii reclamantei, astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată, efectuate la instanța de fond.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. – Secția contencios administrativ și fiscal sub nr._ , reclamanta . a formulat, în contradictoriu cu pârâta DGFP G., contestație împotriva Deciziei nr. 146 din 16.03.2012 privind soluționarea contestației împotriva Deciziei de regularizare a situației privind obligațiile suplimentare stabilite la controlul vamal nr. 398/10.01.2012 și a procesului verbal de control nr. 397/10.01.2012, solicitând anularea acestora. Totodată, a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei de 4.333 lei reținută cu titlu de garanție.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la data de 31.01.2012 a formulat contestație împotriva Deciziei de regularizare a situației privind obligațiile suplimentare stabilite la controlul vamal nr. 398/10.01.2012 și a Procesului verbal de control nr. 397/10.01.2012 motivat de faptul că, deși i s-a imputat că nu a comunicat în termen de 60 de zile documente justificative, în realitate, adresa prin care se presupune că le-ar fi fost solicitate acte suplimentare nu i-a fost niciodată comunicată.
Astfel, arată că în cuprinsul Deciziei se precizează în mod clar și distinct care sunt modalitățile de comunicare, dar la sediul societății nu a fost primit niciodată un exemplar.
Precizează reclamanta că, deși s-a reținut că adresa respectivă a fost înmânată sub semnătură privată comisionarului în vamă, societatea nu a mandata nicio persoană fizică sau juridică pentru a o reprezenta la DJAOV în vederea ridicării de înscrisuri.
Mai mult, chiar în cuprinsul decizie de soluționare a contestației se face vorbire de faptul că actul a fost eliberat unei persoane care nu a făcut dovada calității de reprezentant. Ca urmare, nici adresa, nici decizia și nici procesul verbal de control nu îi sunt opozabile, nefiind comunicate în condițiile legii.
În plus, odată cu respectiva contestație a depus și o . înscrisuri din care reieșea în mod clar și evident care era valoarea de achiziție a mărfurilor, precum și țara de proveniență.
În drept, a invocat dispozițiile Codului de procedură fiscală și ale Legii nr. 554/2004.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri în copii certificate ( filele 6-11, 68-77).
Legal citată, pârâta DGFP G. nu a fost reprezentată în fața instanței și nu a formulat întâmpinare, dar, prin „concluziile scrise” formulate a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, motivat de faptul că Decizia contestată este temeinică și legală.
La solicitarea instanței, pârâta a depus la dosar înscrisuri, respectiv documentația ce a stat la baza emiterii Deciziei contestate ( filele 21-29, 31-60 ).
La data de 07.03.2013, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale a formulat cerere de intervenție în interes propriu, în principal și cerere de intervenție în interesul intimatei DGFP G., în subsidiar, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate.
Motivându-și în fapte cererea, intervenienta a precizat că la data de 14.10.2011 reclamanta a depus la DJAOV G. prin comisionarul în vamă . G., în calitate de reprezentant, declarația vamală de punere în liberă circulație nr. 11ROGL3800I32123. La acesta moment, lucrătorii vamali au constatat că actele anexate declarației nu sunt în măsură să permită determinarea definitivă a valorii în vamă și, ca urmare, în temeiul dispozițiilor HG nr. 973/2006, a procedat la amânarea determinării definitive a valorii în vamă declarată de importator.
Ca urmare, prin adresa nr._/14.10.2011 i s-a comunicat reclamantei, în calitate de importator, dispoziția de amânare și i s-au solicitat documente justificative. Totodată, ridicarea mărfurilor din vamă a fost permisă doar după constituirea de către importator a unei garanții financiare care să asigure încasarea drepturilor de import și al TVA datorate statului, în cuantum de 4.333 lei reprezentând taxe vamale și TVA.
Astfel, prin adresa nr._/11.11.2011 reclamanta a depus doar o parte din documente.
Precizează intervenienta că adresa nr._/14.10.2011 prin care s-au solicitat reclamantei și celelalte documente a fost comunicată importatorului prin comisionarul vamal ., în calitate de împuternicit în vamă al petentei.
Apreciază că, în situația în care comisionarul în vamă nu și-a îndeplinit obligațiile față de reclamantă sau le-a îndeplinit defectuos, aceasta ar la îndemână calea unei acțiuni în regres.
În drept, invocă dispozițiile art. 49 și următoarele C.p.c.
Prin încheierea pronunțată la termenul din data de 26.04.2013, instanța a încuviințat în principiu cererea de intervenție formulată de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale pe care a calificat-o, în funcție de conținutul acesteia, ca fiind cerere de intervenție în interesul pârâtei.
Prin sent. civ. nr. 2181/2013, Tribunalul G. a respins ca neîntemeiată cererea privind pe reclamanta . și pe pârâta D.G.F.P. G. și a admis cererea de intervenție în interesul pârâtei formulată de intervenienta D.R.A.O.V. G. .
În motivare, a reținut că prin Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 398 din 10.01.2012 emisă Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale G. (filele 45-49) s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații de plată suplimentare în cuantum de 4.333 lei, reprezentând taxe vamale și TVA aferente cantității de 1380 bucăți anvelope uzate pentru autoturisme, conform declarației vamale nr. 11ROGL3800I0032123/14.10.2011.
Împotriva acestei Decizii a formulat contestație reclamanta, care a fost însă respinsă prin Decizia nr. 146 din 16.03.2012 a DGFP G., decizie ce face obiectul prezentei cauze ( filele 6-11 ).
Din examinarea acestor acte, instanța reține că la data de 14.10.2011, reclamanta a depus la DJAOV G. declarația vamală de punere în liberă circulație nr. 11ROGL3800I0032123 ( filele 33-34 ).
Întrucât s-a apreciat că documentele anexate acestei declarații nu sunt în măsură să permită determinarea definitivă a valorii în vamă, s-au solicitat reclamantei documente suplimentare prin adresa nr._/14.10.2011.
Potrivit susținerilor părților, adresa a fost înmânată . G..
Pârâta arată, pe de o parte, că această societate avea calitatea de comisionar vamal al reclamantei, aspect negat de aceasta din urmă.
Verificând actele dosarului, Tribunalul constată că potrivit înscrisului depus la fila 39 dosar, cu privire la care reclamanta nu s-a înscris în fals, aceasta și-a desemnat un comisionar vamal, respectiv . G., care avea obligația să reprezinte societatea importatoare pe lângă Biroul Vamal.
Potrivit dispozițiilor art. 563 din HG nr. 707 / 2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României „comisionar în vamă este persoana juridică română, constituită potrivit legii, care, în numele și pe seama altei persoane sau în nume propriu, dar pe seama altei persoane, prezintă mărfurile și efectuează declararea în detaliu a mărfurilor, depozitarea și alte formalități prevăzute în reglementările vamale, precum și plata la autoritatea vamală a cuantumului drepturilor de import și de export”, iar acesta „stabilește raporturi juridice directe cu autoritatea vamală pentru ansamblul operațiunilor pe care le efectuează potrivit art. 563 și răspunde de respectarea reglementărilor vamale” ( art. 564 din același act normativ ).
Ca urmare, instanța apreciază că în mod corect adresa a fost înmânată reprezentantului reclamantei în fața autorității vamale.
De altfel, este de remarcat că, în opoziție cu ceea ce precizează în acțiunea formulată, reclamanta a înaintat către DJAOV G. adresa înregistrată sub nr._/11.11.2011 ( fila 35 ) prin care confirmă primirea adresei nr._/14.10.2011 și comunică o . înscrisuri dintre cele solicitate de pârâtă prin adresa indicată.
În consecință, Tribunalul constată că reclamanta a avut cunoștință de solicitările pârâtei, solicitări la care însă nu a răspuns în mod corespunzător, actele depuse nefiind suficiente.
Având în vedere aspectele analizate anterior, instanța constată că prezenta acțiune este neîntemeiată motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 554/2004 și ale art. 218 din O.G. nr. 92/2003, va dispune respingerea acesteia.
Față de soluția pronunțată cu privire la cererea principală, văzând și dispozițiile art. 49 alin. 3 C.p.c., instanța va admite și cererea de intervenție formulată de DJAOV G. în favoarea pârâtei .
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta . criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivare, recurenta a arătat că intimata este cea care a confirmat faptul că actul a fost eliberat unei persoane ce nu a făcut dovada calității de reprezentant. Cu toate acestea, instanța de fond a respins acdțiunea ca fiind nefondată, pe considerentul că . se face vinovată de neîndeplinirea obligațiilor, ignorând faptul că reclamanta nu a împuternicit nici un comisionar vamal care să-i ridice actele contestate.
În susținere, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Instanța de recurs a încuviințat și a administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, Curtea de Apel apreciază că recursul este nefondat și se impune a fi respins, având în vedere următoarele considerente:
În ce privește cadrul procesual al recursului, Curtea constată că hotărârea atacată este dată, potrivit legii, fără drept de apel (este definitivă), astfel încât, conform art. 3041 C.pr.civ., poate examina cauza sub toate aspectele, nefiind strict limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304 C.pr.civ.
Contrar susținerilor recurentei referitoare la inexistența unor raporturi între aceasta și comisionarul vamal, Curtea constată că, la fila 39 din dosarul primei instanțe, se află o copie conformă cu originalul a procurii pe care aceasta a dat-o către comisionarul vamal NERTRANS CARGO SRL în vederea reprezentării în fața autorităților vamale.
Adresa organului vamal către comisionarul vamal a fost comunicată în mod corect, recurenta transmițând autorității ca răspuns chiar o . date prin adresa nr._/11.11.2011 (f. 35 dos. fond).
Recurenta fiind în culpă pentru necomunicarea la timp și complet a relațiilor solicitate de organul vamal, decizia de respingere a contestației administrative împotriva deciziei de regularizare și, implicit, acest din urmă act, sunt legale și temeinice.
Recursul este calea de atac prin intermediul căreia părțile sau Ministerul Public solicită, în condițiile și pentru motivele determinate limitativ de lege, desființarea unei hotărâri judecătorești pronunțate fără drept de apel, în apel sau de un organ cu activitate jurisdicțională.
În raport cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil nu include dreptul la un al doilea grad de jurisdicție (cu excepția cauzelor penale unde este incident art. 2 din Protocolul adițional nr. 7 la Convenție) și nu obligă statele să creeze curți de apel sau de casație (de ex., hotărârea Curții din data de 10 iulie 1984 pronunțată în cauza Guincho împotriva Portugaliei). Totuși, în măsura în care astfel de proceduri au fost create în statele părți la Convenție, ele sunt supuse exigențelor articolului 6 în ceea ce privește garanțiile oferite (hotărârea Curții din data de 17 ianuarie 1970 pronunțată în cauza Delcourt împotriva Belgiei, hotărârea Curții din data de 22 ianuarie 1984 pronunțată în cauza Sutter împotriva Elveției ș.a.). De asemenea, o astfel de plângere la instanța superioară reprezintă un recurs care trebuie epuizat în aplicarea articolului 35 din Convenție. În examinarea garanțiilor incidente, trebuie ținut cont de particularitățile pe care procedurile de apel sau de recurs le au în sistemele de drept din care fac parte. În funcție de întinderea competențelor (doar probleme de drept nu și probleme de fapt sau doar proporționalitatea pedepsei cu fapta săvârșită nu și stabilirea vinovăției), garanțiile oferite de articolul 6 pot fi susceptibile de o aplicare mai limitată.
Examinând prezenta cauză prin prisma aspectelor enumerate mai sus, Curtea apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, care nu se impune a fi reformată.
Având în vedere cele expuse, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta . sediul procesual ales în G., ., ., jud. G., împotriva sentinței civile nr. 2181/21.06.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Februarie 2014.
Președinte, C. R. M. | Judecător, L. G. T. | Judecător, G. P. |
Grefier, Maghița D. |
Red./Tehnored. CRM/MD
2 ex./30 aprilie 2014
Fond: CL
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 7393/2014. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 7136/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
