Anulare act administrativ. Decizia nr. 5305/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5305/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 22-05-2014 în dosarul nr. 58/44/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 5305/2014
Ședința publică de la 22 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. S.
Judecător I. M. D.
Judecător D. V.
Grefier Z. E.
.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cererii de revizuire formulată de revizuentul G. A. domiciliat în G., ., ., jud. G., împotriva deciziei civile nr. 5032/24.10.2013 pronunțată de Curtea de Apel G. în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 15 mai 2014 care au fost consemnate în încheierea din aceiași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, amână pronunțarea cauzei la data de 22 mai 2014.
CURTEA
Asupra cererii de revizuire de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul G. sub nr._ reclamanta D. S. a chemat în judecată pârâții P. M. G. și G. A. solicitând anularea autorizației de construcție 442/11.04.2008, suspendarea lucrărilor până la soluționarea procesului, aducerea imobilului la starea existentă anterior începerii lucrărilor și daune și cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că potrivit art.48 alin 1 și 2 din Ordinul 1430/2005, pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991, autorizația este nulă, întrucât arhitectul șef E. D. M. căreia îi încetase la data de 08.10.2007 contractul individual de muncă, nu mai avea drept de semnătură.
Actul administrativ prin care a fost prelungită autorizația este semnat de către viceprimar deși trebuia semnat de către Primar.
S-a construit o suprafață mai mare decât cea prevăzută în autorizație, iar realizarea lucrărilor de extindere s-a efectuat prin spargerea pereților exteriori verticali de rezistență a blocului.
La baza obținerii autorizației contestate nu a stat „acordul majorității proprietarilor asociației și al proprietarilor direct afectați cu care se învecinează, pe plan orizontal și vertical, spațiul comun supus schimbării”, încălcându-se astfel prevederile art.39 și 42 din Legea nr.230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, fapt ce rezultă din tabelul cu semnături al locatarilor din blocul D..
Lucrările au fost efectuate în afara perioadei de valabilitate a autorizației de către o societate care nu era specializată în construcții și demolări.
În adresa cu nr.42 RS/11.03.2011, emisă de Inspectoratul de Stat în Construcții, apar ca autori ai documentației tehnice alte persoane (respectiv B. C. și B. C.), decât cea care a întocmit proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construcție(respectiv G. R. M.), care este trecută pe autorizația contestată.
Ulterior, reclamanta și-a completat cererea de chemare în judecată solicitând și anularea autorizației de construire nr.128/31.03.2011 și a actului administrativ din 25.03.2009 de prelungire a autorizației nr.442/11.04.2008 emisă de Primar și respectiv de viceprimar invocând următoarele motive de nulitate:
- nu poartă semnătura Primarului, ci a unui înlocuitor, încălcându-se astfel prevederile art.48 alin 2 din Ordinul 1430/2005 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991, actualizat.
- ambele autorizații, a căror anulare o solicită, au fost emise în baza certificatului de urbanism expirat, încălcându-se astfel prevederile art.17 din Ordinul nr.1430/2005 în conformitate cu care „autorizația de construcție nu se poate emite fără a exista un certificat de urbanism valabil”. Astfel, certificatul de urbanism a fost emis la data de 06.09.2006 având valabilitate 12 luni, deci până la data de 06.09.2007, iar prima autorizație contestată s fost emisă la data de 11.04.2008, deci după o perioadă de șapte luni de la expirarea certificatului de urbanism
- a fost emisă în perioada în care există litigiu ( litigiu adus la cunoștința Primăriei G. prin numeroasele petiții existente la dosarul cauzei) cu privire la lucrările de construcție începute în baza autorizației nr.442/11.04.2008 și continuate în baza autorizației nr.128/31.03.2011.
- dacă se anulează autorizația cu nr.442 în baza căreia au început lucrările, se impune anularea și a autorizației cu nr.128 în baza căreia continuă lucrările.
- hotărârea nr.184/29.05.2006 care a stat la baza emiterii autorizației este lovită de nulitate întrucât este dată fără acordul proprietarilor direct afectați și este semnată de persoane care nu au luat parte la ședința în care s-a adoptat hotărârea.
- s-au încălcat prevederile art.13 și 18 paragraf 2 din Legea nr.10/1995 privind calitatea lucrărilor în construcții civile în conformitate cu care „verificarea proiectelor pentru execuția construcțiilor, în ceea ce privește respectarea reglementărilor tehnice referitoare la cerințe, se va face numai de către specialiști verificatori de proiecte, alții decât specialiștii elaboratori ai proiectelor. Se interzice aplicarea proiectelor și detaliilor de execuție neverificate în condițiile alineatului precedent.
- între Proiectul nr.167/2006, Raportul de expertiză tehnică și Memoriul de rezistentă există neconcordanțe cu privire la elementele structurale, legea privind disciplina în construcții interzicând eliberarea autorizației de construire în astfel de situații.
De asemenea, reclamanta a mai invocat faptul că, potrivit ultimului paragraf de la pag 33 –PUG 53/1996 valabil pe zona de locuințe colective, în zonele Z 1 se vor elibera numai autorizații de reparații și întrețineri curente la construcțiile existente.
Totodată, reclamanta a solicitat și daune morale în cuantum de 50.000 lei reprezentând prejudiciul moral suferit prin:
- pierderea mamei sale, pe fața căreia, fiind imobilizată la pat a căzut tot molozul în data de 03.05.2010 când, urmare a începerii lucrărilor de construcție, a fost perforat planșeul apartamentului său, mama sa fiind singură acasă la acel moment. La scurt timp, mama sa s-a stins din viață.
- timpul și nervii pierduți făcând anticamera la organele statului și la asociație pentru rezolvarea acestui litigiu.
- stresul zilnic pe care îl suportă din cauza pereților pătați și a faptului că îi curge apa în casă când plouă și din cauza zgomotului făcut de lucrările care se desfășoară zi lumină.
Solicită daune materiale constând în contravaloarea izolației făcute pe condominiul pe care pârâtul executa lucrările de construire și dobânda legală în cuantum de 4.482,35 lei achitată de aceasta la creditul solicitat pentru plata izolației.
a)Întâmpinarea formulată în cauză
Prin întâmpinările depuse la dosar pârâții au solicitat respingerea acțiunii ca nefondate, arătând că:
Tribunalul București prin sentința civilă nr.1166/07.04.2010, a respins acțiunea formulată de ANFP în contradictoriu cu Primăria G. și M. E. D. pentru anularea dispoziției prin care M. E. a fost numită consilier personal, a fișei postului nr._/2008, prin care i s-au delegat acesteia exercitarea atribuțiilor în legătură cu exercitarea funcției publice de conducere de arhitect șef al municipiului G., precum și a tuturor autorizațiilor de construire/desființare emise de către Primăria G. din 23 ianuarie 2006 și până în prezent.
Chiar dacă reclamanta ar fi demonstrat că emiterea certificatelor de urbanism și a autorizațiilor de construire s-ar fi făcut în mod nelegal, acest fapt ar fi atras numai responsabilitatea semnatarului potrivit atribuțiilor conferite și nu anularea în totalitate a actelor administrative.
Prin Ordinul nr.1430/2008, art.47 prevede că semnarea autorizației de construire/desființare se face de către autoritatea administrației publice locale –primarul, alături de care semnează secretarul, precum și de arhitectul-șef. Lipsa unei semnături atrage nulitatea actului. În absența semnatarilor prevăzuți de Lege, menționați mai sus, autorizațiile de construire/desființare se semnează de către înlocuitorii de drept ai acestora, împuterniciți în acest scop, potrivit prevederilor legale. Potrivit prevederilor art. 69,70 și 116 din Legea nr.215/2001, competențele de emitere a autorizațiilor de către președintele Consiliului Județean, P. General al municipiului București și Primar nu pot fi delegate.
Or, potrivit dispozițiilor art.57, alin.2 din Legea nr.215/2001 viceprimarul este subordonat primarului și înlocuitorul de drept al acestuia, căruia îi poate delega atribuțiile sale. Prin Dispoziția nr.4420/22.05.2009, P. l-a împuternicit pe viceprimar ca înlocuitor de drept. Din interpretarea acestor prevederi legale urmează a se face în mod implicit corelația și coroborarea termenilor de < împuternicit="">> -< înlocuitor="" de="" drept="">> substanța noțiunii dreptului rezultă fără echivoc. Aceasta a fost și motivația pentru care prelungirea autorizației de construire nr.442/2008, a fost semnată de către viceprimar.
b)Hotărârea pronunțată în cauză
Prin sentința civilă nr.876/15.03.2013,Tribunalul G. - secția contencios administrativ si fiscal a admis în parte acțiunea, a anulat autorizația de construire nr.442/11.04.2008 și actul administrativ din 25.03.2009 de prelungire a acestei autorizații,precum și autorizația de construire nr.128/31.03.2011 emise de P. M. G., a dispus desființarea lucrărilor de construcții efectuate în baza autorizațiilor anulate prin prezenta hotărâre și respingerea ca nefondate a celorlalte capete de cerere.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre, prima instanță a reținut, în esență că actul administrativ de prelungire a autorizației de construire nr. 442/2008, emis de viceprimarul municipiului este afectat de viciul de necompetenta, întrucât potrivit aplicare a Legii nr.50/1991, actualizat delegarea competențelor pentru semnare a unei autorizații se referă numai la o parte din semnatarii acesteia ( și anume la secretari și arhitecți șefi) iar în legătură cu competențele de semnătură ale primarului, în alin.4 se stipulează că „competențele de emitere a autorizațiilor de către primar nu pot fi delegate”, prin această prevedere imperativă legiuitorul conferind acestuia o competență exclusivă, legată direct de exercitarea atributului autorității publice. Închiderea terasei nu se încadrează printre lucrările de construcții permise de HCL nr.331/09.11.1999, în zona respectivă, iar dispozițiile art.39 din Legea 230/2007, nu sunt aplicabile în cauză întrucât acestea reglementează situația în care proprietatea comună poate fi utilizată și de către terți, și nu situația încetării destinației de folosință comună pentru părțile comune din clădirile cu mai multe etaje sau apartamente, așa cum a fost reglementată prin dispozițiile art.45 alin. 3 din Legea nr.7/1996, declarate neconstituționale prin Decizia nr.1514/2011 a Curții Constituționale.
- Instanța de recurs
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanta D. S. și pârâtul G. A.,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
a)Motivele de recurs
În motivarea recursului formulat, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9
Cod procedură civilă recurentul - pârât a susținut în esență următoarele:
Într-adevăr cele două autorizații sunt semnate de înlocuitorul Primarului însă acesta s-a datorat faptului că a fost o perioadă îndelungată în imposibilitate d a fi prezent în instituție datorită stării de sănătate fapt de notorietate, suferind o intervenție chirurgicală care a necesitat recuperarea sa într-un timp îndelungat, situație care nu putea să paralizeze în nici un caz activitatea instituției.
În acest sens, au fost emise două dispoziții prin care toate atribuțiile primarului au fost delegate pe toată perioada cât acesta s-a aflat în concediu medical, persoana delegată fiind viceprimarul care a semnat și autorizațiile a căror nulitate de drept se solicită.
Sub acest aspect, lipsa semnăturii Primarului nu poate fi sancționată cu nulitatea de drept așa cum a statuat instanța, aceste atribuții fiind delegate prin Dispoziția nr.2545/2 septembrie 2008, emisă de Municipiul G..
Cu privire la faptul că această construcție realizată de recurent, se precizează că ea nu reprezintă o nouă construcție așa cum a reținut instanța pentru a fi aplicabile dispozițiile legale reținute, ci este o amenajare a unei terase aflată al etajul 8 al blocului la care are acces doar recurentul nu și ceilalți locatari pentru a aprecia că sunt lipsiți de folosința ei.
Mai mult, instanța nu a desființat și Autorizația de intrare în legalitate nr.186/9 aprilie2012 emisă de P. municipiul G. care reprezintă titlul de proprietate la recurentului, drept înscris la Direcția de Taxe și Impozite și intabulat în Cartea Funciară, act administrativ semnat de persoana autorizată legal și care nu fac altceva decât să reconfirme pe cele semnate anterior de înlocuitorul său, viceprimarul Ciumacenco Nicușor.
Acest înscris valabil la acest moment intră în totală contradicție cu obligarea de a desființa amenajarea terasei potrivit sentinței recurate.
S-a solicitat admiterea recursului formulat, modificarea sentinței atacate si în rejudecare respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată.
În motivarea recursului declarat de recurenta-reclamantă, s-a solicitat anularea tuturor actelor emise de Primărie pentru construcția făcută, demolarea construcției pe cheltuiala intimatului, refacerea hidroizolației pe condominiu, repararea apartamentului 29 și obligația acțiunii în prestație tabulară.
b)Analiza motivelor de recurs
La primul termenul de judecata din recurs-19.09.2013, instanța a dispus efectuarea de verificări cu privire la recursul declarat de reclamanta si s-a acordat un nou termen de judecată pentru a se formula apărări cu privire la acest aspect. Cu privire la recursul reclamantei D. S., instanța a rămas în pronunțare pe excepția tardivității recursului formulat, asupra căreia a retinut următoarele:
Recursul declarat de recurenta-reclamantă D. S. este tardiv.
Potrivit art.301 Cod procedură civilă termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. dispozițiile art. 284 alin. 2 - 4 se aplică în mod corespunzător.
În speță, sentința civilă nr.876/15.03.2013 a Tribunalului G. a fost comunicată reclamantei la data de 24.04.2013, conform dovezii de comunicare de la fila -54 dosar fond și propriilor susțineri din cererea de declarare a căii de atac-fila 2 recurs, astfel că termenul legal de recurs era împlinit înainte de data declarării acestuia.
Se au în vedere astfel dispozițiile art. 101 alin. 1 Cod procedură civilă potrivit cărora termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici până când s-a sfârșit termenul.
În conformitate cu dispozițiile art.102 Cod procedură civilă termenul de declarare a recursului a început să curgă de la data comunicării actului de procedură, respectiv 24.04.2013, moment de la care s-a născut și dreptul contestatorului la exercitarea căii de atac, considerându-se împlinit la data de 13.05.2013.
Ca atare, declararea în cauză a recursului la data de 16.05.2013, apare ca fiind îndeplinit cu nesocotirea termenului prevăzut de lege în mod imperativ, fapt ce atrage stingerea dreptului procedural pe baza căruia ar fi putut avea loc examinarea căii de atac. În consecință, urmează a fi respins ca tardiv recursul declarat de recurenta-reclamanta D. S. împotriva sentinței recurate.
Examinând motivele de recurs formulate de recurentul-pârât G. A. hotărârea primei instanțe, situația de fapt existentă în cauză și legislația aplicabilă,constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Contrar susținerilor recurentului - pârât, judecătorul fondului a analizat în mod judicios materialul probator existent la dosar, pronunțând o hotărâre temeinică și legală, cu respectarea întocmai a art. 261 C.pr.civ.
Raportat la motivele de nulitate ale actelor administrative în discuție, se observă ca acestea au fost corect analizate și reținute.
Astfel, în conformitate cu art. 69 din Legea nr 215/2001 privind administrația publică locală(1) Mandatul primarului este de 4 ani și se exercită până la depunerea jurământului de către primarul nou-ales. Mandatul primarului poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război, calamitate naturală, dezastru sau sinistru deosebit de grav; (2) Mandatul primarului încetează de drept în condițiile legii statutului aleșilor locali, precum și în următoarele situații:
a) dacă acesta se află în imposibilitatea exercitării funcției datorită unei boli grave, certificate, care nu permite desfășurarea activității în bune condiții timp de 6 luni pe parcursul unui an calendaristic;
b) dacă acesta nu își exercită, în mod nejustificat, mandatul timp de 45 de zile consecutiv.
De asemenea, potrivit art. 70 din același act normativ(1) Mandatul primarului încetează ca urmare a rezultatului unui referendum local având ca obiect demiterea acestuia, organizat în condițiile legii, conform procedurii prevăzute la art. 55 alin. (3) - (7) si art 71(1) Mandatul primarului se suspendă de drept numai în cazul în care acesta a fost arestat preventiv. Atributiile primarului pot fi exercitate de drept de catre viceprimar în conditile dipuse de art. 72 din legea administratiei publice locale, respectiv conf. alin. (1) se prevede că “În caz de vacanță a funcției de primar, precum și în caz de suspendare din funcție a acestuia, atribuțiile ce îi sunt conferite prin prezenta lege vor fi exercitate de drept de viceprimar sau, după caz, de unul dintre viceprimari, desemnat de consiliul local cu votul secret al majorității consilierilor locali în funcție”. Nu acelasi lucru se intampla în schimb în situația autorizațiilor de construire, unde potrivit art. 47 din Ordinul nr. 1430/2005, pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a legii nr. 50/1991 .
(1)Semnarea autorizației de construire/desființare se face de către autoritatea administrației publice județene/locale, după caz, potrivit competențelor prevăzute la art. 4 din Lege. Alături de autoritatea administrației publice emitente, autorizația de construire/desființare se mai semnează de secretarul general ori de secretar, precum și de arhitectul-șef (acolo unde nu este instituită funcția de arhitect-șef, se semnează de către persoana cu responsabilitate în domeniul amenajării teritoriului și urbanismului din aparatul propriu al autorității administrației publice emitente). Responsabilitatea emiterii actului revine tuturor semnatarilor acestuia, potrivit atribuțiilor stabilite în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
(2) Lipsa unei semnături atrage nulitatea actului.
(3) În absența semnatarilor prevăzuți de Lege, menționați la alin. (1), autorizațiile de construire/desființare se semnează de către înlocuitorii de drept ai acestora, împuterniciți în acest scop, potrivit prevederilor legale.
(4) Potrivit prevederilor art. 69, 70 și 116 din Legea nr. 215/2001, competențele de emitere a autorizațiilor de către președintele consiliului județean, primarul general al municipiului București și primar nu pot fi delegate.
În consecintă, în acord cu opinia exprimata de judecatorul fondului, Curtea notează că funcția de autoritate a Primarului este o funcție permanentă și de aceea nu poate fi delegată vreunui înlocuitor de drept oricând și oricum (prin voința proprie a Primarului), ci numai în situațiile strict determinate de lege și anume atunci când mandatul primarului, nu se poate exercita și încetează în condițiile prevăzute de art.69 și 70 din Legea nr.215/2001. Existența acestor situații de excepție nu a fost invocată și nici dovedită de către pârât care nu a făcut dovada încetării mandatului sau, singura împrejurare legală care ar fi justificat delegarea de drept a exercițiului competențelor sale.
În mod întemeiat s-a constatat inaplicabilitatea în cauză a dispozițiile art.39 din Legea 230/2007, întrucât acestea reglementează situația în care proprietatea comună poate fi utilizată și de către terți, și nu situația încetării destinației de folosință comună pentru părțile comune din clădirile cu mai multe etaje sau apartamente. Or, cum dispoziții art.45 alin. 3 din Legea nr.7/1996 au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr.1514/2011, a Curții Constituționale și care permiteau încetarea destinației de folosință comună pentru părțile comune din clădire,în mod evident viciul neconstituționalității afectează și actele administrative contestate.
În ceea ce privește susținerile recurentului referitoare la faptul că prima instanță nu a desființat și autorizația de intrare în legalitate nr. 186/2012, care ar constitui titlul de proprietate al recurentului, nu pot fi primite întrucât acest aspect nu a format obiect al judecății, iar obligația instanței este să se pronunțe asupra obiectului dedus judecății în limitele investirii, cu respectarea principiului disponibilității părților.
c)Soluția instanței de recurs
Având în vedere considerentele acestei decizii, Curtea a constatat că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care, în baza art. 312 alin. 1 C.pr.civ., a respins recursul declarat de recurentul-pârât, ca nefondat și recursul declarat de recurenta-reclamantă, ca tardiv introdus.
Împotriva acestei decizii în termen legal a formulat cerere de revizuire pârâtul G. A., în temeiul prevederilor art.322 pct.1 și 5 C.proc.civ., în sensul că s-a dat ceva ce nu s-a cerut ( instanța considerând voalat că dispozițiile emise de primar sunt nelegale, deși nimeni nu a cerut acest lucru), dovada comunicării dispozițiilor către Instituția Prefectului fiindu-i comunicată pârâtului după pronunțarea deciziei din recurs.
Prin întâmpinarea depusă în termen legal, intimata-reclamantă D. S. a solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondată, invocând totodată excepția de nelegalitate a CU nr.1374/29.11.2011 și a AC nr.186/09.04.2012.
Examinând decizia atacată prin prima motivelor invocate, Curtea constată că cererea de revizuire este nefondată pentru considerentele ce se vor expune:
Potrivit prevederilor art.322 pct.2 C.proc.civ., revizuirea se poate cere dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, iar potrivit art.322 pct.5 C.proc.civ., dacă, după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, Curtea constată că instanțele s-au pronunțat cu respectarea prevederilor art.129 alin.5 C.proc.civ., în limitele investirii, astfel încât acest motiv de revizuire este nefondat.
Analizând motivele de nelegalitate a actelor administrative invocate de către reclamanta D. S., Curtea reține că dovada comunicării acestor acte administrative către Instituția Prefectului nu are nicio relevanță juridică în cauză, nefiind vorba despre înscrisuri doveditoare care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, în sensul art.322 pct.5 C.proc.civ.
În privința celorlalte motive invocate în cuprinsul cererii de revizuire, Curtea constată că acestea nu se regăsesc printre cele expres și limitativ prevăzute de art.322 C.proc.civ., revizuientul reiterând aceleași apărări ca în fața instanței de fond, care au fost analizate și asupra cărora instanțele s-au pronunțat, acestea nemaiputând face obiectul analizei în cadrul cererii de față.
O astfel de abordare ar duce inevitabil la judecarea din nou a cauzei, obiectiv ce excede vizibil cadrului revizuirii, ducând practic la un recurs la recurs, ceea ce este inadmisibil.
În ceea ce privește excepția de nelegalitate a celor două acte administrative invocată de către intimata-reclamantă D. S., Curtea o apreciază ca inadmisibilă, recursul reclamantei cu privire la acest aspect fiind respins ca tardiv formulat.
Cum nelegalitatea celor două acte administrative nu poate fi invocată în cadrul cererii de revizuire, Curtea urmează să respingă excepția de nelegalitate ca inadmisibilă.
Față de cele expuse, Curtea urmează să respingă cererea de revizuire ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca inadmisibilă, excepția de nelegalitate invocată de către intimata-reclamantă D. S..
RESPINGE, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuentul G. A. domiciliat în G., ., ., jud. G., împotriva deciziei civile nr. 5032/24.10.2013 pronunțată de Curtea de Apel G. în dosarul nr._ .
I R E V O C A B I L Ă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Mai 2014.
Președinte, V. S. | Judecător, I. M. D. | Judecător, D. V. |
Grefier, Z. E. |
Red.VD/12.06.2014
Tehno ZE/12.06.2014 Ex.2
| ← Pretentii. Decizia nr. 5573/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 6353/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
