Anulare act administrativ. Decizia nr. 6548/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6548/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 23-06-2014 în dosarul nr. 1858/121/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 6548/2014
Ședința publică de la 23 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. R. M.
Judecător L. G. T.
Judecător V. M. D.
Grefier Maghița D.
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta . SRL, cu sediul în G., ., . nr. 3290/21.11.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, privind pe intimatul pârât M. G. PRIN PRIMAR, cu sediul în G., ., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prezenta cauză este la primul termen de judecată, recursul fiind motivat, timbrat corespunzător, iar prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
După verificarea tuturor înscrisurilor, Curtea constată legal satisfăcută taxa de timbru, cauza fiind în stare de judecată și reține dosarul pentru soluționare.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel G. în dosarul nr._ aflat pe rolul Tribunalului G., de reclamanta . SRL, prin reprezentant legal, a declarat recurs împotriva sentinței nr. 3290/21.11.2013 a Tribunalului G. criticând-o ca fiind nelegală.
În motivare, recurentul a arătat că prima instanță a considerat acțiunea ca fiind neîntemeiată deoarece nu s-au contestat în termenul legal, conform O.G. 92/2013 dispozițiile de impunere și mau mult, s-au achitat benevol sumele astfel stabilite.
Față de această soluție, instanța nu s-a mai considerat îndreptățită să analizeze și celelalte apărări ale reclamantei, adică fondul acțiunii.
Cu toată stima pentru eforturile instanței, apreciază că există o vădită contradicție între minuta pronunțată în deliberare – la cald – când nu s-a reținut nici inadmisibilitatea și nici tardivitatea acțiunii, și motivarea ulterioară a acestei soluții, când sub eufemismul de – neîntemeiată – s-a reținut ca fiind întemeiate în cauză ambele excepții invocate de pârâtă.
Ținând cont de regula – non reformatio in pejus – de faptul că minuta, care este executorie – primează – și nu considerentele, care numai explică minuta și care sunt ulterioare, cu un grad mai mare sau mai mic de relativitate, din memorie, sau sunt redactate de grefier, ca în cauza de față, instanța de fond a soluționat – fondul – folosind sintagma de „neîntemeiată” în deliberare, a considerat că soluția care se impune este cea cerută de reclamantă în partea introductivă a prezentei, cu rejudecarea numai în fond a litigiului de către instanța de recurs, conform argumentelor ambelor părți.
A mai solicitat să se ia act, eventual numai în considerente, că reclamanta nu înțelege să atace celelalte dispoziții din minuta sentinței atacate privind modul de soluționare a celor două excepții - care, în lipsa unui recurs cu acest obiect al pârâtei, rămân câștigate pentru reclamantă.
În drept, a invocat disp. art. 304 pct. 9, 3041 C.pr.civ.1865, art. 20 Legea nr. 554/2004.
În susținere, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Instanța de recurs a încuviințat și a administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, Curtea de Apel apreciază că recursul este nefondat și se impune a fi respins, având în vedere următoarele considerente:
În ce privește motivul de recurs aplicabil, Curtea constată că cererea de chemare în judecată a fost depusă la instanța de fond după data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă din 2010, astfel că recursul declarat trebuie să se raporteze la motivele prev. de art. 488 C.pr.civ.2010. Analiza criticilor invocate face posibilă încadrarea lor în motivul de recurs prev. de art. 488 alin. 1 pct. 8 C.pr.civ.2010, referitor la încălcarea prin hotărâre a normelor de drept material.
În ce privește susținerile recurentei referitoare la faptul că instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii, însă, pe fond, s-a referit în motivare la probleme de admisibilitate, Curtea reține că excepția inadmisibilității, invocată prin întâmpinare, privea neîndeplinirea procedurii prealabile prev. de art. 205 și urm. C.pr.fisc. în ce privește cererea de restituire a taxelor plătite.
Instanța de fond a reținut că această excepție este neîntemeiată, deoarece reclamanta s-a adresat pârâtului cu procedura prealabilă prev. de art. 7 Legea nr. 554/2004, respectiv art. 205 și urm. C.pr.fisc., pentru restituirea sumelor de bani.
Instanța de fond a reținut că reclamanta nu a atacat deciziile de impunere prin care s-a reținut obligația de a plăti taxa, care este o problemă diferită de cea invocată în motivarea excepției.
Referitor la neatacarea deciziilor de impunere emise, Curtea apreciază că reținerile instanței de fond sunt juste. Recurenta-reclamantă trebuia să procedeze la contestarea în instanță a deciziilor emise, ceea ce a și făcut, parțial, în dosarul nr._ al Tribunalului G.. În acest litigiu, prin sentința civilă nr. 2423/13.09.2013 a Tribunalului G., a fost respinsă cererea reclamantei ca nefondată, soluție rămasă irevocabilă în recurs.
Obiectul dosarului l-a reprezentat constatarea nelegalității parțiale a art.4 din H.C.L G. din 22.12.2005, cât și a hotărârilor ulterioare subsecvente, de actualizare a cuantumului obligației către bugetul local stabilită inițial prin prima hotărâre, respectiv prin H.C.L nr.117/2008, H.C.L 487/2009, H.C.L 469/2010 și H.C.L 462/2011, în ceea ce privește instituirea unei taxe pentru activitățile ce au un impact favorabil sau ameliorator asupra mediului; anularea deciziei de impunere nr._/9.10.2012 emisă de Direcția impozite și taxe a municipiului G. prin care i s-au stabilit obligații suplimentare de plată cu titlul de –taxe pentru activități cu impact asupra mediului – pentru anii 2009-2012 – și majorări de întârziere aferente, în cuantumul total de 7894 lei, și să se dispună exonerarea societății reclamante de plată a acestei sume și anularea raportului de inspecție fiscală corespunzător, nr._/9.10.2012,precum și a dispoziției de soluționare a contestației (plângerii prealabile )emise de Primar cu nr.884/9.11.2002.
În dosarul nr._, reclamanta a contestat decizia de impunere aferentă anilor 2009 – 2012 și actul administrativ normativ (HCL) prin care s-a instituit taxa. Litigiul a fost purtat între aceleași părți ca în prezenta cauză, iar considerentele esențiale pe care s-a întemeiat soluția instanței (considerentele decisive) au putere de lucru judecat.
Așadar, pentru perioada 2009 – 2012, reclamanta nu poate solicita restituirea taxelor plătite, deoarece s-ar eluda dispozițiile obligatorii ale sentinței civile nr. 2423/13.09.2013 a Tribunalului G., iar pentru perioada 2007 – 2008, pretențiile de restituire nu sunt întemeiate, deoarece nu a fost atacat titlul de creanță prin care s-au imputat reclamantei obligațiile fiscale.
Recursul este calea de atac prin intermediul căreia părțile sau Ministerul Public solicită, în condițiile și pentru motivele determinate limitativ de lege, desființarea unei hotărâri judecătorești pronunțate fără drept de apel, în apel sau de un organ cu activitate jurisdicțională.
Examinând prezenta cauză prin prisma aspectelor enumerate mai sus, Curtea apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală, care nu se impune a fi reformată.
Având în vedere cele expuse, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta . SRL, cu sediul în G., ., . nr. 3290/21.11.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Iunie 2014
Pentru judecator, C. R. M. în C.O. cf. art. 426 C.p.c. Președintele Curții de Apel G. Judec ător M. N. | Pentru judecător, L. G. T. în C.O. cf. art. 426 C.p.c. Presedintele Curtii de Apel G. Judecator M. N. | Judecător, V. M. D. |
Pentru grefier, Maghița D. în C.O cf. art. 426 C.p.c. Grefier șef H. S. |
Tehnored. MRC/MC/ 21.08.2014/4 ex./Fond: C. L.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 104/2014. Curtea de... | Pretentii. Decizia nr. 7444/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
