Pretentii. Decizia nr. 7444/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7444/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 08-10-2014 în dosarul nr. 284/113/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 7444/2014
Ședința publică de la 08 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. C.
Judecător S. B.
Judecător I. A. B.
Grefier L. I.
La ordine fiind soluționarea recursului promovat de reclamantul R. I., cu domiciliul în Chișcani, ., jud. B., împotriva sentinței civile nr.806 din 15 mai 2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice, și cu Serviciul Public C. Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, în cauza civilă având ca obiect - taxa emisie poluantă.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care arată că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat, timbrat, după care:
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat Curtea constată dosarul în stare de judecată și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. sub nr._, reclamantul R. I. a chemat în judecată pe pârâtele ANAF - DGRFP G. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. și Serviciul Public C. Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor B., pentru ca, prin hotărârea judecătoreasca ce se va pronunța, să se dispună anularea Deciziei privind stabilirea taxei de mediu provenite de la autovehicule nr.4323/02.12.2013 emisa de pârâta AJFP B. si obligarea acesteia la restituirea sumei de 4970 lei reprezentând taxa pentru timbrul de mediu, ce urmează a fi actualizată cu rata dobânzii legale până la data plății efective, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că a achiziționat un autoturism marca BMW si, pentru a putea înmatricula acest autoturism, i s-a comunicat prin decizia nr.4323/02.12.2013 că trebuie să plătească o taxa de mediu în cuantum de 4970 lei. Reclamantul a precizat că această taxă este ilegală întrucât dispozițiile OUG 9/2013 contravin art.90 din Tratatul Comunității Europene, care interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor tratatului, în cauză fiind încălcat principiul nediscriminării produselor importate față de produsele interne. Astfel, prin aplicarea taxei se introduce un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor, fiind înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce taxa de mediu nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România. Întrucât art.90 paragraful 1 din Tratat face parte de la data de 01 ianuarie 2007 din dreptul intern, iar potrivit art.148 alineat 2 din Constituția României prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, s-a solicitat anularea Deciziei si restituirea taxei ilegal încasate actualizată cu rata dobânzii legale.
Prin întâmpinarea formulată în termen procedural, pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. a solicitat respingerea ca nefondată a actiunii întrucât taxa privind timbrul de mediu a fost stabilită în baza unui act normativ în vigoare, iar dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene nu sunt incidente în cauză întrucât vizează introducerea unor limitări ale dreptului statelor de a stabili impozite mai mari pentru produsele comunitare decât pentru cele interne. Or, a susținut pârâta că, taxa specială nu este contrară normelor europene, care acceptă principiul „poluatorul plătește”, urmând a fi achitată de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România. Legal citat pârâtul Serviciul Public C. Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor B., nu a depus întâmpinare.
In cauză s-a administrat proba cu înscrisuri depuse la dosar de către reclamant.
Prin sentința civilă nr. 806 din 15.05.2014 a Tribunalului B. acțiunea reclamantului a fost respinsă ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că timbrul de mediu a fost instituit prin OUG 9/2013 prin care s-au abrogat dispozițiile O.U.G nr.50/2008, iar obligația de plata intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Potrivit acestui act normativ „Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare” i și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării”.
Potrivit dispozițiilor art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamant „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”. De asemenea, art.28 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene interzice restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent.
Aceste dispoziții au efect direct asupra ordinii juridice interne de la data de 01 ianuarie 2007 și împiedică, în materie fiscală, restricționarea de către statele membre a liberei circulații a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste, în privința produselor importate și celor provenind de pe piața internă, de natură similară.
Tribunalul a reținut, însă, ca de la data de 15.03.2013 taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule este percepută in mod legal în vederea înmatriculării atât pentru cele rulate anterior în România, cele de producție internă cât și pentru cele importate ce fuseseră înmatriculate în alte state membre, astfel încât nu se poate aprecia că se instituie un regim juridic fiscal diferit și discriminatoriu pentru produsele altor state membre, față de produsele naționale similare.
Prin urmare, în această privință, Tribunalul a constatat că nu există o încălcare a dispozițiilor art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, întrucât si pentru autoturismele deja înmatriculate ori produse în România sunt impuse aceleași taxe nefiind în nici un caz o măsură protecționistă luată de Statul român pentru autovehiculele proprii astfel ca nu reprezintă o măsură cu efect echivalent unei restricții cantitative la import sau un impediment in libera circulație a mărfurilor, principiu stabilit de tratat.
Având în vedere că la data emiterii deciziei contestate legiuitorul instituise obligativitatea achitării taxei pentru toate înmatriculările de autovehicule (noi si second-hand) indiferent de proveniența acestuia, Tribunalul a constatat că taxa pentru timbru de mediu a fost stabilită în mod legal, potrivit dispozițiilor OUG 9/2013, fără a se încălca prevederile Tratatului Comunității Europene și ale Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr.157/2005.
Tribunalul a mai reținut si faptul ca în cauza C-402/09, I. T. c/ Statul român prin Ministerul Finanțelor și Economiei și alții, prin Hotărârea din 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit ca articolul 110 TFUE (al cărui text este identic cu cel al articolului 90 CE) „trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.Astfel pentru condiții identice timbrul de mediu va avea același cuantum indiferent daca este vorba de un autovehicul second-hand care se înmatriculează prima dată în România sau un autoturism second-hand înmatriculat în România și pentru care se transcrie dreptul de proprietate dar pentru care nu s-a achitat taxa de poluare sau taxa de emisii poluante. Acest timbru de mediu se datorează o singură dată pentru întreagă durată a existenței autovehiculului în parcul național. In atare, condiții nu se poate reține că statul protejează în vreun fel autoturismele proprii în defavoarea celor din alte state actul normativ fiind în deplina concordanță cu dispozițiile tratatului.
Împotriva sentinței civile nr. 806 din 15.05.2014 a Tribunalului B. a declarat recurs reclamantul criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie. În esență, a susținut că OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule este discriminatorie, abuzivă și confuză, fiind, totodată, în totală contradicție cu legislația europeană, astfel încât se impune aplicarea directă a dreptului comunitar cu consecința admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Recursul este nefondat.
Curtea observă că decizia de stabilire a timbrului de mediu a fost emisă sub imperiul OUG 9/2013 privind timbrul de mediu pentru vehicule.
Trebuie examinat, astfel, în ce măsură dispozițiile OUG 9/2013 sunt în acord cu dreptul comunitar, deoarece actele normative anterioare prin care s-a introdus taxa de poluare au avut deficiențe sub acest aspect.
În hotărârea Curții de Justiție Europene din 07.04.2011, pronunțată în cauza nr. 402/09 (T. c. României), s-a reținut că articolul 110 Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene (TFUE) interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Aceste dispoziții ale tratatului vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import. În ceea ce privește, mai precis, impozitarea autovehiculelor de ocazie, există o încălcare a articolului 110 TFUE atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național.
Curtea a observat că un sistem care instituie o taxă pe poluare care se aplică autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări pe teritoriul național, care ia în considerare, la calcularea acestei taxe, deprecierea autovehiculului prin utilizarea unor bareme forfetare, detaliate ți fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elementele referitoare la vechimea ți la rulajul mediu anual real ale acestui vehicul, la care se poate adăuga, la cererea contribuabilului ți pe cheltuiala acestuia, realizarea unei expertize cu privire la starea generală a vehiculului menționat și a dotărilor sale, asigură că această taxă, atunci când este aplicată vehiculelor de ocazie importate, nu depășește valoarea reziduală a taxei menționate încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, aceleiași taxe și nu creează, așadar, nicio discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și acestea din urmă.
Autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente.
Curtea a arătat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le-ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
În această privință, Curtea a apreciat că o reglementare națională care are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate ți caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație pe teritoriul național a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Curtea a avut în vedere la pronunțarea hotărârii prevederile OUG 50/2008 privind taxa de poluare.
Potrivit art. 4 OUG 9/2013, obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Se observă că, spre deosebire de disp. OUG 50/2008 și ale Legii nr. 9/2012 în forma în vigoare înainte de 01.01.2013, OUG 9/2013 stabilește obligația plății timbrului nu numai în cazul vehiculelor second-hand de import, ci și în cel al vehiculelor second-hand înmatriculate deja în România și în cel al vehiculelor noi achiziționate fie din România, fie de pe piața externă.
Așadar, toți cei care doresc să înmatriculeze vehicule sunt obligați să plătească timbrul de mediu, indiferent dacă le-au dobândit din România sau din străinătate și indiferent dacă sunt noi sau second-hand.
Sunt exceptați numai cei care au plătit deja taxa, fie în forma prev. de OUG 9/2013, fie în formele anterioare și nu au obținut restituirea ei.
Curtea constată că, în forma prev. de OUG 9/2013, nu se mai regăsește discriminarea/restricția reținută de CEJ în hotărârea sa, deoarece atât vehiculele second-hand din import, cât și cele din România trebuie să plătească o taxă identică.
Așadar, în opinia Curții, timbrul de mediu prev. de OUG 9/2013 nu încalcă dreptul comunitar.
Nu există o restricție cantitativă ca urmare a faptului că vehiculele deja înmatriculate în România pentru care s-a plătit taxa într-o formă anterioară și care nu a fost restituită nu datorează timbrul de mediu, deoarece, în raționamentul CEJ, taxa deja plătită se include în prețul de vânzare și îl mărește, întocmai ca atunci când vehiculul este adus în România. Nu ar exista, deci, niciun motiv pentru care să se poată considera că actul normativ orientează cererea pe piață spre autovehiculele second-hand din România pentru care s-a plătit și nu s-a restituit taxa.
În orice caz, instanța nu s-ar putea pronunța asupra neconformității unei astfel de situații cu dreptul comunitar, deoarece o astfel de competență o are numai Curtea de Justiție Europeană.
Cererea părții reclamante este, așadar, neîntemeiată, deoarece, în acest caz, timbrul de mediu nu încalcă dreptul comunitar.
Pentru aceste considerente, reținând ca fiind temeinică și legală hotărârea instanței de fond, Curtea, în temeiul art. 496 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul reclamantului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul R. I., cu domiciliul în Chișcani, ., jud. B., împotriva sentinței civile nr.806 din 15 mai 2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Octombrie 2014
Președinte, L. C. | Judecător, S. B. | Judecător, I. A. B. |
Grefier, L. I. |
Red. și tehn. motivare I.B./17.10.2014
Tehn.L.I.5 ex./20.10.2014
Fond:M. S.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 6548/2014. Curtea de Apel... | Alte cereri. Decizia nr. 301/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
