Anulare act administrativ. Decizia nr. 7120/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7120/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 25-09-2014 în dosarul nr. 2049/121/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 7120/2014
Ședința publică de la 25 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - V. S.
Judecător - D. V.
Judecător - I. M. D.
Grefier - I. S.
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de reclamanta O. R. cu domiciliul în G., ., . și pârâtul Municipiul G. cu sediul în G., ., împotriva sentinței civile nr. 767 din 11.04.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal a răspuns pentru recurenta O. R. avocat H. E. – cu delegație la dosar, recurentul Municipiul G. prin avocat J. I. – cu delegație la dosar.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul recurentei reclamante, în susținerea recursului, arată că motivul vizează cenzura cheltuielilor de judecată, făcută de judecătorul fondului care în mod nelegal a redus onorariul de avocat de 6 ori, acesta nemotivând de ce munca avocatului depusă pentru documentare, redactare, argumentare, timpul pierdut la instanță, stresul și intensitatea concentrării, poate fi apreciată la cheltuielile de judecată stabilite.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Apărătorul recurentului pârât, cu privire la recursul declarat de reclamantă, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Cu privire la recursul declarat de pârât solicită admiterea acestuia casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, pentru motivele detaliate în cererea de recurs.
Apărătorul recurentei reclamante, cu privire la recursul declarat de pârât, solicită respingerea acestuia, pentru motivele detaliate în răspunsul la întâmpinare formulat, acesta fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
- Prima instanță
a)Cererea de chemare în judecata
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului G. – Secția C. sub nr._ din 26.02.2013 reclamanta O. R. în contradictoriu cu pârâtul P. MUN. G. a solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună:
- anularea dispoziției 1141/19.11.2012 emisă de pârât prin care i s-a imputat suma de 13.394 lei
- obligarea pârâtului să restituie sumele reținute, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală aferentă de la data reținerii până la data restituirii. A precizat că i-a fost reținută în total suma de 918 lei, până în luna dec. 2013 când instanța a dispus suspendarea executării dispoziției de imputare contestate
- în baza art. 18 al. 2 din L. 554/2004 a solicitat ca instanța să se pronunțe și asupra legalității operațiunilor administrative ce au stat la baza emiterii dispoziției atacate.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că suma imputată de 13.394 lei se compune din spor condiții vătămătoare + spor calculator/arhivă + stimulente aferente perioadei 2008 – 2011. S-a început reținerea pe statul de plată sub formă de rate lunare.
Reclamanta consideră că dispoziția atacată este nelegală deoarece:
- a fost emisă tardiv, cu încălcarea termenului de 30 zile prev. de art. 85 al. 1 din L. 188/1999
- sumele imputate aferente anilor 2008 și 2009 sunt prescrise
- stimulentele au fost acordate în executarea sent. civ. 3377/1.11.2010, aferent perioadei mai 2009 – aprilie 2010
b)Întâmpinarea formulată în cauză
Pârâtul prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
c)Hotărârea pronunțată în cauză
Prin sentința civilă nr.767 /11.04.2014,Tribunalul G. a admis excepția tardivității emiterii dispoziției de imputare invocată de reclamantă,a admis acțiunea,dispunând anularea dispoziției de imputare nr. 1141/19.11.2012 emisă de pârât. A fost obligat pârâtul să restituie reclamantei suma de 918 lei. A fost redus onorariul de avocat de la 3000 lei la 500 lei și obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre, prima instanță a reținut, în esență că dispoziția de imputare emisă este tardivă, fiind depășit cu mult termenul de 30 de zile reglementat de prevederile art. 85 alin.1 din Legea nr. 188/1999.
În ce privește cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, s-a reținut că potrivit. art. 451(2) din Noul C. Pr. Civ. judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților. Practica CEDO în această materie este că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil (C. împotriva României, R. împotriva României, S. împotriva României).
În acest sens este și decizia 40/14.07.2005 a Curții Constituționale prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a art. 274(3) C. Pr. Civ.
În speță, pe rolul Tribunalului G. există foarte multe dosare identice ca obiect și ca apărări, astfel că volumul de muncă pe care îl presupune pregătirea apărării este relativ redus.
- Instanța de recurs
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanta și pârâtul ,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
a)Motivele de recurs
În motivarea recursului formulat de către reclamanta O. R., întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C.pr.civ. recurenta a susținut că hotărârea este nelegală sub aspectul cheltuielilor de judecată, instanța reducând în mod nejustificat onorariul de avocat. Onorariul solicitat este unul rezonabil și reflecta exact complexitatea muncii avocatului.
În motivarea recursului formulat de pârât, s-a arătat că, în mod nelegal instanța de fond a apreciat că dispoziția de imputare este emisă după depășirea termenului prev. de art. 85 din Legea nr 188/1999. Pentru că raționamentul instanței să fie corect s-ar impune să se dovedească că la data de 29.02.2012 paguba fusese constatată adică cunoscute atât persoana răspunzătoare cât și întinderea prejudiciului.
b)Analiza motivelor de recurs
Examinând motivele de recurs,hotărârea primei instanțe,situația de fapt existentă în cauză și legislația aplicabilă,constată că recursul formulat de reclamanta este fondat și nefundat cel formulat de pârâtă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În ceea ce privește recursul pârâtei,curtea reține că în raport de situația de fapt relevată de mijloacele de probă administrate în cauză și de dispozițiile legale incidente, soluția primei instanțe este una legală și temeinică.
Dispozițiile art. 85 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 (în forma care era în vigoare la data emiterii actului administrativ contestat) condiționau antrenarea răspunderii patrimoniale a funcționarului public de emiterea unei decizii de imputare în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei.
În speță constatarea existenței pagubei a fost făcută de Curtea de Conturi, respectiv la data emiterii deciziei nr. 41/28.11.2010. Prin urmare, de la această dată, autoritatea supusă controlului avea obligația de a stabili întinderea prejudiciului și persoanele vinovate. Or, pârâta, în termenul în discuție, nu a făcut nicio verificare în sensul celor dispuse de Curtea de Conturi și după 8 luni de zile emite dispoziția de impunere nr 1141/19.11.2012.
Având în vedere faptul că dispoziția de imputare contestată în prezenta cauză a fost, într-adevăr, emisă cu nesocotirea termenului legal, anularea acesteia se impune cu prioritate, apărările pârâtei reeditate în recurs sub forma criticilor la adresa hotărârii primei instanțe fiind în mod vădit nefondate. A primi punctul de vedere al acesteia în sensul lăsării la latitudinea sa a momentului emiterii deciziei de imputare echivalează cu nesocotirea actului de control, cu circumstanțierea proprie a obligației impuse de Curtea de Conturi prin introducerea unei condiții pur potestative, sancționată cu nulitatea în dreptul nostru civil („mă oblig când vreau” care este echivalent cu „mă oblig dacă vreau”). De altfel, temporizarea conformării la dispozițiile organului de control nu poate să fie decât în detrimentul certitudinii juridice, al clarificării într-un termen rezonabil a raporturilor juridice devenite litigioase.
Cu privire la recursul reclamantei se constată următoarele:
Potrivit art. 451 alin. 2 C.proc.civ, instanța poate chiar și din oficiu să reducă motivat partea din cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Prin prisma criteriilor instituite de lege, arătate anterior, Curtea apreciază că în cauză nu este justificată reducerea cheltuielii reprezentate de onorariu avocat, astfel cum a dispus prima instanță. Se apreciază astfel că suma de 3000 lei percepută de avocat nu este una exagerată, ci este rezonabilă și proporțională față de natura, complexitatea și dificultatea cauzei.
Curtea mai notează că articolul precizat din C.pr.civ. este menit să împiedice abuzul de drept, prin deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa firească, aceea de a permite justițiabilului să beneficieze de o asistență judiciară calificată pe parcursul procesului.
Or, în condițiile în care nu se poate reține, față de criteriile mai sus arătate, caracterul exagerat al onorariului și deci culpa reclamantului în convenirea acestuia, Curtea apreciază că nu există nici un temei pentru a pune partea care a câștigat procesul în imposibilitatea de a-și recupera integral cheltuielile de judecată.
D. urmare, în temeiul dispozițiilor art. 496 Cod proc. civ., Curtea va admite recursul și va casa în parte sentința atacată în sensul obligării pârâtei-intimate la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată efectuate de acesta în primă instanță, în integralitatea lor, urmând a fi respins recursul pârâtei, față de cele reținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul G. cu sediul în G., ., împotriva sentinței civile nr. 767 din 11.04.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Admite recursul declarat de reclamanta O. R. cu domiciliul în G., ., ., împotriva sentinței civile nr. 767 din 11.04.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Casează în parte sentința nr. 767 din 11.04.2014 a Tribunalului G., în sensul că obligă pârâtul la plata integrală a cheltuielilor de judecată, respectiv 3000 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25.09.2014.
Președinte, V. S. | Judecător, D. V. | Judecător, I. M. D. |
Grefier, I. S. |
Red.I.M.D./05.11.2014
Dact.I.S./05.11.2014/4ex.
Fond-Tribunalul G.;Jud.M.G.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 7119/2014. Curtea de Apel... | Alte cereri. Decizia nr. 271/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
