Anulare act administrativ. Decizia nr. 7932/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7932/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 31-10-2014 în dosarul nr. 4501/91/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 7932/2014
Ședința publică de la 31 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. R. M.
Judecător L. G. T.
Judecător L. C.
Grefier C. M. D.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de autoritatea pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate V., cu sediul în Focșani, .. 52 bis, împotriva sentinței civile nr. 136 din 22.01.2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat reclamant I. V., cu domiciliul în ..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru moștenitorii intimatului - reclamant I. V. - I. C., lipsă, I. P. și I. N., prezenți și asistați, prin avocat S. A. C., în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, lipsă fiind reprezentantul recurentei pârâte.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier în sensul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, acordând cuvântul în combaterea recursului.
Reprezentantul convențional al moștenitorilor intimatului reclamant, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, recursul fiind neîntemeiat pentru următoarele argumente: în perioada de referință 2009 – 2011, obligația de plată a contribuției de la Fondul Național de Sănătate revenea persoanei juridice care dobândise/cumpărase/achiziționase produsele agricole. Acest lucru rezultă din instrucțiunile de completare ale Declarației 205, în baza căreia s-a făcut calculul pe baza venitului estimat a contribuției datorate și, în instrucțiunile de completare se prevede în mod expres că obligația de declarare și de plată atât a impozitului pe venitul agricol, cât și a contribuției la asigurările sociale de sănătate revine persoanei juridice care a achiziționat bunurile.
Apreciază că este corect argumentul instanței de fond și este greșită critica din recurs care spune că această prevedere s-ar fi referit doar la impozitul pe venit. În realitate, prevede atât impozitul pe venit, cât și contribuția la asigurări de sănătate.
În aceste condiții și așa cum rezultă și din raportul de expertiză juridică, probă științifică administrată în cauză, incertitudinea sumelor considerate ca debit și penalități, este evidentă, recunoscută de recurentă prin adresa nr. 6636/2013.
Solicită respingerea recursului ca neîntemeiat. Cu cheltuieli de judecată pe care urmează să le depună.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 136/22.01.2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr. _ a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul V. I., în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate V. și au fost anulate Deciziile nr. 883/2013, nr.159/2013 si nr. 160/2013 emise de C.A.S. V..
Totodată a fost obligată parata la plata către reclamantă a sumei de 850 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termen legal, pârâta Casa de Asigurări de Sănătate V., solicitând casarea sentinței în sensul de a obliga reclamantul intimat la plata contribuției, a dobânzilor și penalităților prevăzute de lege.
În motivarea recursului recurenta a arătat că susținerea instanței de fond că obligația de plată a impozitului pe venit și a contribuției revenea persoanei juridice este o interpretare eronată deoarece declarația 205-anexa privește impozitul reținut la sursă și nu face referire la contribuția de asigurări de sănătate, care este o contribuție distinctă.
Instanța de fond face o confuzie între impozitul pe venit agricol, care poate fi impus pe norma de venit sau reținut la sursă și contribuția la asigurările de sănătate.
Recurenta mai arată că potrivit art. 257 alin. 2 lit. c din Legea nr. 95/2006 „Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 5,5% care se aplică asupra: c) veniturilor din agricultură supuse impozitului pe venit și veniturilor din silvicultură, pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator și nu se încadrează la litera b);”
Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal definește veniturile din activități agricole, a fost modificată în anul 2006 prin Legea nr. 353/2006 prin care a fost introdusă la art. 71 lit. d, care precizează că veniturile din activități agricole sunt venituri din următoarele activități: d) valorificarea produselor agricole obținute după recoltare, în stare naturală, de pe terenurile agricole proprietate privată sau luate în arendă, către unități specializate pentru colectare, unități de procesare industrială sau către alte unități, pentru utilizare ca atare, începând cu data de 01.01.2008.”
Consideră astfel că deciziile au fost emise în mod legal, întrucât au fost emise pentru perioada 2009-2011, când art. 71 din Codul fiscal avea forma precizată mai sus.
Recurenta mai invocă și prevederile art. 119 alin. 1 și 120 alin. 1 din OUG nr. 92/2003 privitoare la dobânzi și penalități de întârziere.
În drept, recurenta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 pct. 8 N.C.pr.civ.
Succesorii reclamantului prin apărător au solicitat respingerea recursului ca nefondat .
In cauza a fost administrata proba cu înscrisuri.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente Curtea de Apel reține următoarele:
Din înscrisurile depuse la dosar Curtea reține că, prin Decizia de impunere din oficiu 159/26.06.2013 emisă de C..A.S V. s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a contribuției la F.N.U.A.S.S. de_ lei pentru veniturile obținute din agricultură în anii 2009 și 2011, iar prin decizia nr. 160/26.06.2013 s-au calculat accesorii aferente contribuției menționate, în sumă totală de 5514 lei.
În ceea ce privește cererea reclamantului de anulare a deciziei de impunere nr. 159/26.06.2013 Curtea reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 257 alin. 2 lit. c din Legea nr. 95/2006, se datorează contribuție la F.N.U.A.S.S. pentru veniturile din agricultură supuse impozitului pe venit, pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator și nu se încadrează la venituri impozabile realizate de persoane independente.
Potrivit art. 71 din Codul fiscal, forma în vigoare în perioada în care au fost realizate veniturile pentru care a fost calculată contribuția, „Veniturile din activități agricole sunt venituri din următoarele activități:
a) cultivarea și valorificarea florilor, legumelor și zarzavaturilor, în sere și solarii special destinate acestor scopuri și/sau în sistem irigat;
b) cultivarea și valorificarea arbuștilor, plantelor decorative și ciupercilor;
c) exploatarea pepinierelor viticole și pomicole și altele asemenea;
d) valorificarea produselor agricole obținute după recoltare, în stare naturală, de pe terenurile agricole proprietate privată sau luate în arendă, către unități specializate pentru colectare, unități de procesare industrială sau către alte unități, pentru utilizare ca atare.”
Din actele dosarului și susținerile părților rezultă faptul că reclamantul a realizat venituri din agricultură prin vânzarea produselor agricole către persoane juridice, iar în conformitate cu prevederile art. 74 alin. 4 din Legea nr. 571/2003 în cazul contribuabililor care realizează venituri bănești din agricultură, potrivit prevederilor art. 71 lit. d, prin valorificarea produselor vândute către unități specializate pentru colectare, unități de procesare industrială sau către alte unități pentru utilizare ca atare, impozitul se calculează prin reținere la sursă prin aplicarea cotei de 2% asupra valorii produselor livrate.
Formularul 205 „Declarație informativă privind impozitul reținut la sursă și câștigurile/pierderile realizate, pe beneficiari de venit” reprezintă o declarație care se completează și se depune de către plătitorii de venituri care au obligația calculării, reținerii și virării impozitului pe veniturile cu regim de reținere la sursă, conform Titlului III din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și nu cuprinde nici o referire la contribuția de asigurări sociale de sănătate, care face parte din categoria contribuțiilor sociale reglementate de lege, noțiune distinctă de impozitul pe venit.
Curtea constată că hotărârea primei instanțe de anulare a deciziilor contestate este corectă având în vedere următoarele considerente:
Prin dispozițiile art. 74 alin. 4 din Legea nr. 571/2003 legiuitorul a prevăzut, în ceea ce privește veniturile din agricultură menționate la art. 71 lit. d, un regim de impunere diferit față de celelalte venituri din agricultură, prevăzându-se că în cazul contribuabililor care realizează venituri bănești din agricultură, potrivit prevederilor art. 71 lit. d, prin valorificarea produselor vândute către unități specializate pentru colectare, unități de procesare industrială sau către alte unități pentru utilizare ca atare, impozitul se calculează prin reținere la sursă prin aplicarea cotei de 2% asupra valorii produselor livrate.
Prin urmare, legiuitorul a reglementat diferențiat impozitul pe aceste venituri, tocmai în considerarea faptului că valoarea obținută din vânzarea produselor agricole înglobează și cheltuielile efectuate de persoanele impozabile pentru obținerea produselor agricole valorificate.
Cum în ceea ce privește cota de contribuție de asigurări sociale de sănătate legiuitorul nu a prevăzut norme distincte referitor la aceste venituri, Curtea apreciază că noțiunea „venit din agricultură supus impozitului pe venit” folosită de dispozițiile art. 257 lit. c din Legea nr. 95/2006 nu poate fi interpretată ca făcând referire la „valoarea produselor livrate” prevăzută la art. 74 alin. 4 din Codul fiscal, fără a se ține seama de faptul că în această valoare este inclusă și valoarea cheltuielilor efectuate pentru obținerea veniturilor.
Curtea apreciază că, în condițiile în care legiuitorul nu a prevăzut în cazul contribuției de asigurări sociale de sănătate o cotă de contribuție diferențiată (respectiv mai mică), aplicabilă bazei de impunere speciale prevăzute la art. 74 alin. 4, se impunea a se reveni la regula generală, și anume a se avea în vedere la calculul contribuției o bază de calcul similară cu cea avută în vedere la calculul contribuției în cazul celorlalte venituri din activități agricole prevăzute de art. 71 din Codul fiscal.
În consecință, Curtea apreciază că în mod nelegal s-a procedat la calculul contribuției de asigurări sociale de sănătate prin aplicarea cotei de 6,5%, respectiv 5,5%, asupra valorii produselor livrate de către contestator, valoare asupra căreia s-a calculat impozitul în cotă de 2%.
Curtea apreciază că prin modul de calcul al pârâtei se creează în mod nelegal o diferență de tratament fiscal între persoanele care obțin venituri din agricultură în una dintre modalitățile prevăzute de art. 71 lit. a-c din Codul fiscal și persoanele care obțin venituri din agricultură în forma prevăzută la art. 71 lit. d.
Un argument în acest sens îl reprezintă chiar modificările legislative aduse Codului fiscal prin O.G. nr. 8/2013, noua reglementare aplicabilă începând cu anul 2013, respectiv art. 71-74 și art. 29622 Cod fiscal, reglementând în mod unitar modul de impozitare a veniturilor realizate din activități agricole și baza de calcul al contribuției de asigurări sociale de sănătate aferente acestor venituri.
Față de considerentele de mai sus, Curtea apreciază că în mod corect s-a dispus anularea deciziilor contestate de reclamant, astfel că se impune menținerea soluției pronunțate de instanța de fond.
În consecință, în conformitate cu art. 496 N.C.pr.civ., se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de autoritatea pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate V., cu sediul în Focșani, .. 52 bis, împotriva sentinței civile nr. 136 din 22.01.2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat reclamant I. V., cu domiciliul în ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 31 Octombrie 2014.
Președinte, C. R. M. | Judecător, L. G. T. | Judecător, L. C. |
Grefier, C. M. D. |
LC/DMC/6 ex/14.11.2014
Fond: M. Dibuș . care 3 ex. catre moștenitorii intimatului reclamant)
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 7417/2014.... | Alte cereri. Decizia nr. 2662/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
