Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 7417/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7417/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 08-10-2014 în dosarul nr. 122/91/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 7417/2014
Ședința publică de la 08 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: E. L. P.
Judecător: G. I.
Judecător: V. M. D.
Grefier: F. B.
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE V. cu sediul în mun.Focșani, ..52 bis jud.V., împotriva sentinței nr.377/19.02.2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-au depus deciziile solicitate la termenul anterior.
Curtea constată recursul în stare de judecată și îl reține spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului în contencios administrativ de față
Prin cererea înregistrată la Tribunalul V. sub nr. 122 /91/2014, reclamantul P. O. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Asigurări de Sănătate V., anularea Deciziilor nr.6655-6656/2013 și înlăturarea obligației de plată stabilită în sarcina sa cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate și a dobânzilor și penalităților aferente.
În motivarea cererii a arătat că, doar începând cu anul 2011 s-a instituit obligația persoanelor fizice care obțin venituri din activități agricole de depunere a declarații la casele cu care au contract, că veniturile din agricultură și silvicultură impozabile conform Legii nr.571/2003 sunt cele obținute din activitățile înscrise în declarația 221, în timp ce, din eroare, CAS V. a calculat contribuția de sănătate pentru veniturile care fac obiectul declarației 205.
S-a arătat că estimarea bazei de impunere ar fi presupus, în toate cazurile, o evaluare a cheltuielilor efectuate pentru obținerea veniturilor respective, neputând fi stabilită o contribuție calculată asupra venitului brut.
Prin sentința nr. 377/19.02.2014 pronunțată de Tribunalul V. a fost admisă cererea, dispusă anularea Deciziilor de impunere nr 6655/2013 și 6656/2013 emise de pârâtă și înlăturată obligația reclamantului de plată a contribuției la FNUASS pentru perioada_-2011și a accesoriilor constând în dobânzi și penalități.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurenta arată că sentința a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, instanța de fond făcând confuzii între impozitul pe venit agricol (care poate fi impus pe norma de venit sau reținut la sursă) și contribuția la asigurările de sănătate (contribuție separată de impozitul pe venit).
Art.257 alin.2 lit.c din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății stipulează:
(2) Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 5,5%*), care se aplică asupra:
Art.257 din Legea nr.95/2006 prevede:
(1)Persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art.213 alin.1.
(1)Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma:
(c) veniturilor din agricultură supuse impozitului pe venit și veniturilor din silvicultură, pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator și nu se încadrează la lit.b);
Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, definește veniturile din activități agricole a fost modificată în anul 2006 prin Legea nr.353 din 17.07.2013, publicată în M.Of.nr.662/2006 și prin care a fost introdusă lit.d la art.71 din Codul Fiscal care precizează: „veniturile din activități sunt veniturile din următoarele activități:
Lit.d) – valorificarea produselor obținute după recoltare, în stare naturală, de pe terenurile agricole proprietate private sau luate în arendă, către unități specializate sau recoltare, unități de procesare industrială sau către alte unități, pentru utilizare ca atare, începând cu data de 01.01.2008”.
Având în vedere că Deciziile Casei de A. de Sănătate au fost emise în data de 26.06.2013( dar pentru perioada 2009-2011), dată la care art.71 din Codul fiscal avea forma precizată mai sus, deci art.71 cuprindea și lit.D)- „valorificarea produselor ……” și deci deciziile sunt emise în mod legal.
Art.119 alin.1 din O.U.G. nr.92/2003 cu modificări și completări stipulează:
Pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere.
Art.120 alin.1 din O.U.G. nr.92/2013 stipulează:
(1)Dobânzile reprezintă echivalentul prejudiciului creat titularului creanței fiscale ca urmare a neachitării de către debitor a obligațiilor de plată la scadență și se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv.
În consecință, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea acțiunii reclamantei.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce se vor expune.
Astfel, corect a reținut instanța că intimata nu a făcut dovada legalității și temeiniciei deciziei de impunere, susținerile reclamantului nefiind combătute prin nici un mijloc de probă.
Potrivit prevederilor art.208 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii în România.
Prin deciziile nr. 6655/2013 și_/2013 s-au stabilit în sarcina reclamantului obligații de plată pentru anii 2009 – 2011 precum și accesorii constând în penalități și majorări de întârziere.
Potrivit prevederilor art. 261 din Legea nr.95/2006, (1) Angajatorii și asigurații care au obligația plății contribuției în condițiile prezentei legi și, în situația în care nu o respectă, datorează pentru perioada de întârziere, majorări de întârziere în condițiile Codului de procedură fiscală.
Legea prevede sancțiuni doar pentru persoanele fizice sau juridice la care își desfășoară activitatea asigurații, în situația în care nu depun declarația cu privire la obligațiile care le revin, dar nu prevede nici o sancțiune pentru persoanele în situația reclamantei.
Potrivit prevederilor art. 208 din Legea nr.95/2006, (3) Asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii si funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele menționate la alin. (2) se realizează pe baza următoarelor principii:
a) alegerea libera de către asigurați a casei de asigurări;
b) solidaritate si subsidiaritate in constituirea si utilizarea fondurilor;
c) alegerea libera de către asigurați a furnizorilor de servicii medicale, de medicamente si de dispozitive medicale, in condițiile prezentei legi si ale contractului-cadru;
d) descentralizarea si autonomia in conducere si administrare;
e) participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate;
f) participarea persoanelor asigurate, a statului si a angajatorilor la managementul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate;
g) acordarea unui pachet de servicii medicale de baza, in mod echitabil si nediscriminatoriu, oricărui asigurat;
h) transparenta activității sistemului de asigurări sociale de sănătate;
i) libera concurenta intre furnizorii care încheie contracte cu casele de asigurări de sănătate.
Raportat la prevederile legale menționate, se constată că reclamantului nu i-au fost aduse la cunoștință drepturile și obligațiile care-i revin în sistemul asigurărilor de sănătate, fiind încălcate prevederile art. 222 din Legea nr.95/2006, potrivit cărora fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puțin o data pe an, prin casele de asigurări, asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuție personala si a modalității de plata, precum si asupra drepturilor si obligațiilor sale.
Susținerea Casei de A. de Sănătate V. este total eronată, instanța de fond arătând că pentru perioada de referință persoanele fizice nu aveau obligația de declarare și plată a contribuției la FNAUSS pentru veniturile din agricultură (nedatorând nici accesorii), deoarece:
- potrivit instrucțiunilor de completare a Declarației 205, obligația de plată a impozitului pe venit și respectiv a contribuției revenea persoanei juridice care achiziționa produse agricole;
-O.G. nr.8/2013 a modificat Legea nr.571/2013 în ceea ce privește modul de impozitare a veniturilor din agricultură, noile dispoziții fiind în vigoare de la data de 01.02.2013, astfel că apărările Casa de Asigurări de Sănătate V. cu privire la Declarația 221 nu pot avea incidența în cauză având în vedere că perioada de referință este 2009-2011.
Prin urmare, instanța nu poate reține motivul de recurs invocat de Casa de Asigurări de Sănătate V., Tribunalul V. motivându-și în mod corect și complet hotărârea de a admite acțiunea reclamantului.
Casa de Asigurări de Sănătate V. susține că instanța de fond face confuzie între impozitul pe venit agricol (care poate fi impus pe norma de venit sau reținut la sursă) și contribuția la asigurările de sănătate (contribuție separată de impozitul pe venit).
Or, din motivarea instanței de fond rezultă în mod evident că aceasta nu face confuzia specificată, reținând cu ocazia motivării că „determinarea contribuției s-a făcut pe baza declarației 205...”.
Însă, contribuția de asigurări de sănătate care trebuia plătită de reclamant era cea datorată pentru veniturile din agricultură și silvicultură obținute din activitățile înscrise în declarația 221.
Potrivit actului adițional la Protocolul încheiat între C.N.A.S. și A.N.A.F. în anul 2007 pentru veniturile din activitățile agricole datorate de persoanele fizice, A.N.A.F. trebuia să furnizeze venituri net estimat pe baza datelor înregistrate în declarația 221.
Or, reclamantul nu a obținut venituri din următoarele activități agricole impuse pe norme de venit:
-cultivarea și valorificarea florilor în sere și solarii și/sau în sistem irigat;
-cultivarea și valorificarea legumelor și zarzavaturilor în sere și solarii s/sau în sistem irigat;
-cultivarea și valorificarea arbuștilor;
-cultivarea și valorificarea plantelor decorative;
-cultivarea și valorificarea ciupercilor;
-exploatarea pepinierelor viticole;
-exploatarea pepinierelor pomicole.
Pentru veniturile obținute din valorificarea produselor obținute după recoltare în stare naturală de pe terenurile agricole proprietate privată, incluse în declarația privind veniturile din activități agricole impuse pe norme de venit, se datorează contribuția la F.N.U.S.S. începând cu data de 01.02.2013 așa cum în mod corect a reținut instanța de fond.
Motivul pentru care s-a emis decizia de impunere este că s-au luat în calcul veniturile obținute din agricultură menționate în declarația 205 „Impozitul reținut la sursa și câștigurile/pierderile realitate, pe beneficiar de venit”, deși în actul adițional la protocolul mai sus arătat se stipulează că la stabilirea contribuției de asigurări de sănătate se ia în calcul, pentru venitul din activități agricole doar venitul net estimate înregistrat în Declarația 221.
Față de cele expuse, constatând că sentința este temeinic motivată în fapt și în drept, cu respectarea prevederilor legale, în temeiul art.496 Noul Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE V. cu sediul în mun.Focșani, ..52 bis jud.V., împotriva sentinței nr.377/19.02.2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Octombrie 2014.
Președinte, E. L. P. | Judecător, G. I. | Judecător, V. M. D. |
Grefier, F. B. |
Fond:M.Dibuș
Red.tehnored:D.V.M./6.11.2014
Tehnored.F.B./7.11.2014/4 ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2316/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Anulare act administrativ. Decizia nr. 7932/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
