Obligaţia de a face. Hotărâre din 01-10-2014, Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 01-10-2014 în dosarul nr. 1058/91/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 7235/2014
Ședința publică de la 01 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. M. D.
Judecător E. L. P.
Judecător G. I.
Grefier L. M. R.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de recurenta . PRIMAR, împotriva sentinței civile nr.809/7.05.2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, având ca obiect obligația de a face
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimata ., secretar M. F. C. care depune delegație la dosar, lipsă fiind recurenta și intimații P. J. V., intimat O. DE C. SI PUBLICITATE IMOBILARA V..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată acordat în recurs, s-au depus întâmpinări din partea intimaților O. de C. și Publicitate Imobiliară V. și de către Primăria Cotești, după care:
Reprezentantul intimatei precizează că are studii juridice.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul intimatei arată că prin deciziile Curții Constituționale nr. 393/1013 și nr.21/2014 se face o distincție clară între operațiunea tehnică și cea legală, în cazul de față fiind vorba de o operațiune tehnică . Mai arată că prin Ordinul 534/2001 stabilește clar că materializarea punctelor de hotar se face cu borne la suprafață, iar punctele care se bornează sunt puncte de intersecție a hotarului cu ape curgătoare, căi ferate etc., în cazul de față fiind vorba de o cale ferată care ar trebuie să despartă cele două unități de care nu s-a ținut cont la vechea delimitare.
Solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii de fond.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului V. sub nr._ /07.02.2013 reclamanta Instituția Prefectului Județului V. prin reprezentant legal, P. a chemat in judecata pe paratele . Primar, . si OCPI V. solicitând ca instanța sa stabilească hotarul între cel două unități administrativ teritoriale.
In motivarea cererii s-a arătat ca prin adresa nr.3065/20.08.2012 emisă de OCPI V. au fost înaintate documentațiile de delimitare aferente hotarelor in litigiu, rezultate din aplicația informatica RELUAT.
S-a arătat faptul ca potrivit dispozițiilor art.II teza a doua din Legea nr.133/2012 în termen de 30 zile de la primirea documentației de delimitare, prefectul avea obligația de a iniția concilieri pentru stabilirea liniei de hotar, in caz contrar fiind obligat sa sesizeze instanța de judecată pentru stabilirea acestor limite.
Pentru data de 27.09.2013 a fost convocata o întâlnire care a avut drept scop medierea diferendului între cele doua unitati administrativ teritoriale cu privire la linia de hotar.
Conform procesului verbal de conciliere nr._/01.10.2013 părțile nu au ajuns la nici o soluție, motiv pentru care a fost sesizata instanța de judecata.
In drept, acțiunea a fost întemeiata pe dispozițiile legii nr.554/2004, Legea nr.340/2004, Legea nr.133/2012 data pentru aprobarea OUG nr.64/2010.
In dovedirea susținerilor s-a solicitat proba cu înscrisuri.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 08.04.2013, parata OCPI V. a arătat ca nu are calitate procesuala pasiva fata de petitul acțiunii .
La data de 08.05.2013 UAT S. Ciorasti prin primar, a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat admiterea acțiunii și stabilirea liniei de hotar cu mențiunea ca UAT se afla in latitudinea: 45 36 59.84”N si Longitudine 27 12 8.91”e iar suprafața totala a comunei este de 7811 Ha ( filele 25-27).
Unitatea Administrativ Teritorială Cotești nu a formulat întâmpinare.
In cauza s-a dispus efectuarea unei expertize specialitatea topometrie in vederea stabilirii momentului infiintarii celor doua UAT-uri si in vederea stabilirii limitelor de hotar intre cele doua unitati administrativ teritoriale.
Prin sentința nr. 809 /2014 a Tribunalului V. a fost admisă excepția invocată de pârâta OCPI V. și în consecință, față de această pârâtă a fost respinsă acțiunea ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost admisă acțiunea formulată de INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI V., prin prefect în contradictoriu cu pârâții U.A.T. S. CIORASTI și U.A.T. C. pentru stabilirea limitei de hotar între cele două unități administrativ teritoriale și în consecință a fost stabilită linia de hotar între cele două UAT-uri pe aliniamentul A-B-C-D conform Planului de Amplasament anexă la Raportul de expertiză Rânghianu N. D..
A fost obligată UAT S. Ciorăști să plătească în contul expertului Rânghianu N. D. suma de 3.500 lei reprezentând partea sa din onorariul de expertiză.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.11 alin.3 teza a II-a din Legea nr.7/1996 Legea cadastrului si publicitatii imobiliare, hotarele unitatilor administrativ teritoriale trebuiau marcate si delimitate de către o comisie de delimitare, comisie stabilita in acest scop prin ordin al prefectului.
Din aceste comisii face parte si OCPI V. potrivit art.4.2.2. si 4.2.5 indice 1 din Ordinul Ministrului Administrației Publice nr.534/2001 privind aprobarea normelor tehnice pentru introducerea cadastrului general.
Intre UAT S. Ciorăști și UAT C., învecinate pe limita de hotar, s-au înregistrat dezacorduri cu privire la traseul acestei limite fapt ce a impus potrivit art.II teza a II-a din Legea nr.133/2012 pentru aprobarea OUG nr.64/2010 privind modificarea si completarea Legii nr.7/1996.
Potrivit acestor dispoziții legale, prefectul in termen de 30 de zile de la primirea documentației de delimitare a inițiat concilieri intre cele doua UAT-uri iar ca urmare a nerealizării unei înțelegeri a sesizat instanța de contencios administrativ cu privire la acțiunea în delimitarea liniei de hotar.
F. de aceste dispoziții Tribunalul a apreciat acțiunea ca fiind admisibilă.
In ceea ce privește acțiunea de delimitare a hotarelor, a constatat ca OCPI nu are calitate procesuala, împrejurare in raport de care fata de aceasta parata a apreciat că se impune respingerea acțiunii ca atare.
Pe fond, fata de probele administrate in cauza, Tribunalul a reținut că la efectuarea expertizei judiciare dispuse au participat reprezentanții legali ai celor doua UAT-uri.
Din cercetările efectuate de expert la Arhivele Naționale a rezultat că în anul 1864 în Monitorul Oficial al Principatelor Unite Romane nr.267 în plasa Orașului se afla . Plasa Râmnicului de Sus se afla .>
Nu s-a putut identifica o baza grafică.
Tot fara baza grafica, cele doua comune sunt indicate si prin Legea nr.2/1968 cu privire la reînființarea unor localitati.
UAT S. Ciorasti a susținut cu ocazia efectuării expertizei menținerea limitelor actuale de hotar, dar UAT C. a susținut aplicarea Regulamentului de organizare si funcționare a comisiilor de delimitare si marcare UAT-uri, aprobat în baza Legii cadastrului, act potrivit căruia( capitolul III art.13 ) se prevede ca dacă UAT-ul este mărginita de drumuri, cai ferate, diguri, canale, linia de hotar se stabilește pe una din laturile acestora.
Expertul a împărtășit opinia UAT C., potrivit căreia linia de hotar ar fi gara C., cu aliniamentul A-B-C-D.
F. de împrejurarea ca linia de hotar este stabilita prin raportare la un element natural sau fix cum sunt liniile de cale ferata, respectiv Gara Cotești, instanța a apreciat că se impune stabilirea liniei de hotar pe aliniamentul A-B-C-D din Planul de amplasament aflat la fila 119, anexa la Raport exp. Ranghianu N.D. .
Fată de împrejurarea ca UAT S. Ciorasti nu a achitat partea sa din onorariul de expertiza, pentru a asigura expertului un titlu executor in vederea recuperării sumei de 3.500 lei stabilita in sarcina acestei UAT, instanța a obligat prin Hotărâre ca UAT S. Ciorăști sa achite direct in contul expertului suma de 3.500 lei reprezentând partea sa din onorariul de expertiza.
Împotriva sentinței civile nr. 809/2014 pronunțata de Tribunalul V. in dosar civil nr._ a declarat recurs . PRIMAR , solicitând admiterea cererii de recurs și modificarea sentinței recurate in sensul stabilirii liniei de hotar liniei de hotar existenta in RELUAT la OCPI V., pe aliniamentul A-F-E-D expertiza Ranghianu N., cu obligarea la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat că in mod nelegal prima instanță a dispus stabilirea liniei de hotar pe aliniamentul A-B-C-D, făcând trimitere la asa-zise limite naturale, cum ar fi Gara Cotești, considerând o astfel de construcție ca fiind « limita naturala ».Pornind de la o astfel de motivare, instanța de judecata a diminuat suprafața ce intra in componenta UAT S. Ciorăști cu 5,83 ha teren, aceasta suprafața fiind astfel trecuta fara nici un temei in proprietatea UAT C..
Potrivit dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 215/2001, legiuitorul a statuat ca numai prin lege se determina delimitarea comunelor, orașelor, județelor, tot prin lege se poate modifica delimitarea anterioara, cu cerința consultării prealabile prin referendum a cetățenilor.
Așadar, in cauza, instanța de judecata avea obligația de a determina, in raport de actele de proprietate, de evidentele existente in registrele fiecărei unitati administrativ teritoriale, limitele de hotar dintre cele doua comune, fara a dispune modificarea acestor limite, modificare ce s-ar putea efectua în condiții speciale.
Instanța a reținut că, in anul 1864 in Monitorul Oficial al Principatelor Romane nr. 267/11.12.1864 privind întocmirea comunelor rurale din toata tara, este evidențiată existenta cele doua comune, fara a exista insa o baza grafica.
Ulterior, prin legea 2/1968 cu privire la reînființarea unor localitati, se arata faptul ca nu exista o baza grafica, insa la momentul introducerii cadastrului 1974-1980 s-a creat o baza grafica, operandu-se date tehnice grafice cu privire la delimitarea teritoriala a comunelor.
Potrivit raportului de expertiza tehnica topo efectuat in cauza de către expertul Ringhianu N. D., acesta a identificat, în raport de evidențele minime existente în înscrisurile depuse la dosar și cele prezentate de OCPI V., limita de hotar dintre cele doua unitati administrativ teritoriale, astfel:
Din cercetările făcute la Arhivele Naționale, rezulta:
„In anul 1864 in M. Of al Principatelor Unite Romane nr. 267/11.12.1864 privind Întocmirea comunelor Rurale din toata tara asta din anexat tabel este incuviintata - in Plasa Orașului se afla . Plasa Râmnicu de Sus se afla S. Ciorasti. Nu exista baza grafică „ .
Totodată, expertul arata „La introducerea cadastrului 1974-1980 s-a creat o baza grafica . P. in acest moment posesia terenului in litigiu este pe administrativ S. Ciorasti.”
Potrivit mențiunilor expertului, terenul in litigiu în suprafața de 5,83 ha se afla până în acest moment în posesia pârâtei UA T S. Ciorăști, potrivit dispozițiilor legilor fondului funciar cetățenii acestei comune fiind puși în posesie pe suprafețele de teren aparținând UAT S. Ciorasti, inclusiv pe acest teren in litigiu, astfel ca a stabili o alta linie de hotar ar atrage disfunctionalitati grave in ceea ce privește titlurile de proprietate emise de Comisia Locala S. Ciorasti de fond funciar, inclusiv o multitudine de litigii având ca obiect anularea titlurilor de proprietate emise începând cu Legea 18/1991, 1/2000 etc.
Desi instanța de judecata retine toate aceste date, atât tehnice cat si cronologic al evenimentelor si al consemnărilor celor doua comune, totuși considera ca se impune determinarea ca element definitoriu in delimitarea liniei de hotar a Gării Cotești, stabilind astfel ca limita de hotar aliniamentul ABCD, fiind diminuată suprafața comunei cu suprafața de 5,83 ha .
Aprecierea instanței de judecata ca se impune delimitarea celor doua comune pe limite naturale apare justa, daca acestea ar fi analizate in mod corect, anume vai, dealuri, păduri etc. si nicidecum Gara Cotești care nu poate fi considerata limita naturala.
Astfel, instanța de judecata avea obligația de a analiza in stabilirea liniei de hotar evidentele OCPI in sistem RELUAT, evidente cadastrale existenta inca din anul 1974-1980, având obligația delimitării celor doua unitati administrativ teritoriale funcție de aceste evidente, linia de hotar fiind cea indicat pe aliniamentul A-F-E-D.
În drept a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Atât OCPI V., cât și UAT Cotești au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Verificând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate aspectele, conform art. 304 ind. 1C.proc.civ., Curtea apreciază că prim instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică, a cărei reformare nu se impune.
În primul rând, recurenta-pârâtă susține că modificarea limitelor teritoriale prin hotărâre a instanței de judecată, constituie o încălcare a dispozițiilor legale, având în vedere faptul că, organizarea administrativ-teritorială și delimitarea administrativă a localităților sunt atribute care aparțin în exclusivitate puterii legislative.
Se constată însă că, prin Deciziile nr. 393 din 1 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 783 din 13 decembrie 2013, nr. 414 din 15 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 22 noiembrie 2013 și nr. 21 din 21 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 04 martie 2014, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II teza finală din Legea nr. 133/2012 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 64/2010 privind modificarea și completarea Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr 7/1996, în raport de dispozițiile constituționale cuprinse în art. 1 alin. (4) privind principiul separației și echilibrului puterilor, art. 11 alin. (1) și (2) privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 61 privind rolul Parlamentului, art. 73 alin. (3) lit. o) privind reglementarea prin lege organică a organizării administrației publice locale, a teritoriului și a regimului general privind autonomia locală, reținând printre altele următoarele:
,,Din analiza prevederilor legale incidente, respectiv art. 11 alin. (3) - (7) din Legea nr. 7/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 83 din 7 februarie 2013, Curtea a constatat că există două modalități posibile de finalizare a operațiunilor cadastrale prin care se delimitează și se marchează hotarele unităților administrativ teritoriale, și anume fie procesele-verbale de delimitare a hotarelor, semnate de membrii comisiei de delimitare și recunoscute reciproc de reprezentanții unităților administrativ-teritoriale, fie, în cazul unor neînțelegeri legate de stabilirea liniei de hotar între două unități administrativ-teritoriale, hotărârea judecătorească ce stabilește hotarele unităților administrativ-teritoriale învecinate, în baza probatoriului administrat.
Curtea a reținut că aceste două modalități prin care se ajunge la întocmirea documentației tehnice cadastrale, documentație ce se concretizează, potrivit prevederilor art. 4.3.1. din Normele tehnice pentru introducerea cadastrului general aprobate prin Ordinul ministrului administrației publice nr. 534/2001, cu modificările și completările ulterioare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 744 din 21 noiembrie 2001, în dosarul de delimitare, constituie operațiuni tehnice, de identificare a hotarelor a două unități administrativ-teritoriale, pe baza planurilor parcelare care corespund vechilor hărți topografice și noilor măsurători cadastrale, operațiuni care sunt prealabile măsurii legislative prin care se delimitează teritoriul unei unități administrativ-teritoriale si nu se confundă cu aceasta.
Curtea a mai reținut că, aceeași concluzie se impune și din interpretarea sistematică a prevederilor art. 11 din Legea nr. 7/1996, legiuitorul făcând distincție între operațiunea de delimitare și marcare a hotarelor unităților administrativ-teritoriale, prevăzută la art. 11 alin. (3), pe de o parte, și modificarea, prin lege, a limitelor teritoriale ale unităților administrativ-teritoriale, pe de altă parte, prin precizarea expresă inserată în cuprinsul art. 11 alin. (7) din același act normativ.
Potrivit acestui text de lege, modificarea limitelor teritoriale privește înființarea, reînființarea sau reorganizarea unităților administrativ-teritoriale, în condițiile legii, respectiv ale art. 22 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, potrivit căruia delimitarea teritorială a comunelor, orașelor, municipiilor și județelor se stabilește prin lege, iar orice modificare a limitelor teritoriale ale acestora se poate efectua numai prin lege și numai după consultarea prealabilă a cetățenilor din unitățile administrativ-teritoriale respective, prin referendum, care se organizează potrivit legii.
Curtea a reținut că distincția dintre aceste două operațiuni este esențială, deoarece delimitarea și marcarea hotarelor reprezintă operațiunea tehnică de materializare la teren a hotarelor unităților administrativ-teritoriale, în condițiile prevăzute de lege sau de actele administrative cu caracter normativ date în aplicarea acesteia art. 11 alin. (3) din Legea nr. 7/1996, republicată, Regulamentul de organizare și funcționare a comisiilor de delimitare, în timp ce modificarea limitelor teritoriale ale unităților administrativ-teritoriale este măsura legislativă care privește exclusiv înființarea, reînființarea sau reorganizarea unităților administrativ teritoriale.
In această logică a argumentării, Curtea a reținut ca nu se poate echivala o operațiune tehnică cu o măsură legislativă, cu atât mai mult cu cât și delimitarea și marcarea hotarelor unităților administrativ-teritoriale pot face obiectul reglementării printr-un act normativ.
Prin urmare, dat fiind faptul că ipoteza normei juridice supuse controlului de constituționalitate nu are în vedere o modificare a limitelor teritoriale ale unităților administrativ-teritoriale, în accepțiunea de măsură legislativă în cauză Curtea nu poate reține încălcarea dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 73 alin. (3) lit. o) cu privire la reglementarea prin lege organică a organizării administrației publice locale, a teritoriului, precum și a regimului general privind autonomia locală și nici ale celor cuprinse în art. 11 alin. (1) și (2) din Constituție, coroborate cu art. 5 din Carta europeană a autonomiei locale, adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1985, ratificată de România prin Legea nr. 199/1997.
Pe de altă parte, Curtea a reținut că atribuirea, în temeiul textului de lege criticat, a competentei instanțelor judecătorești de a soluționa acțiunea în stabilirea hotarelor unității administrativ-teritoriale nu are semnificația unei încălcări a dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (4) privind principiul separației puterilor în stat și în art. 61 alin. (1) referitor la rolul Parlamentului. Pronunțând hotărârea prin care soluționează acțiunea în stabilirea hotarelor unității administrativ-teritoriale, instanța de judecată nu se substituie Parlamentului, ci verifică operațiunea tehnică de delimitare a hotarelor unităților administrativ teritoriale efectuată de către comisia de delimitare, pronunțând o hotărâre ale cărei efecte nu sunt constitutive de drepturi, ci declarative, în sensul că se pronunță asupra întregii documentații cadastrale, stabilind hotarele unităților administrativ teritoriale în conformitate cu legile în vigoare și cu prescripțiile tehnice incidente.
Curtea a mai reținut că documentațiile cadastrale cuprinse în dosarul de delimitare, care a fost finalizat fie prin semnarea procesului-verbal de delimitare a hotarelor, fie prin hotărârea judecătorească care tranșează neînțelegerile dintre vecini la stabilirea liniei de hotar, reprezintă operațiuni prealabile, pur tehnice, efectuate în vederea delimitării teritoriale, care se efectuează printr-un act normativ.
In situația în care, subsecvent operațiunii de delimitare a hotarelor unităților administrativ-teritoriale, fie prin semnarea procesului-verbal de delimitare a hotarelor, fie prin hotărârea judecătorească de stabilire a hotarelor, intervine o modificare în fapt a limitelor teritoriale ale unităților administrativ-teritoriale, aceasta se va efectua exclusiv în condițiile legii, și anume numai după consultarea prealabilă a cetățenilor, prin referendum, în temeiul art. 22 teza a doua din Legea nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007. "
Pentru aceste considerente, având în vedere ca, potrivit Deciziei Curții Constituționale, instanța judecătoreasca poate soluționa acțiunea în stabilirea hotarelor unității administrativ teritoriale, fără ca aceasta să contravină dispozițiilor art. 1 (4) privind Principiul separației puterilor în stat, aspectele invocate de recurentă sunt neîntemeiate.
Pe fondul cauzei,din înscrisurile aflate la dosar și raportul de expertiză instrumentat în cauză rezultă că, in anul 1864 in Monitorul Oficial al Principatelor Romane nr. 267/11.12.1864 privind întocmirea comunelor rurale din toata tara, este evidențiată existenta cele doua comune, fara a exista insa o baza grafica.
Ulterior, prin legea 2/1968 cu privire la reînființarea unor localitati, sunt evidențiate cele două localități, dar de asemenea fără a exista o baza grafica.
La momentul introducerii cadastrului în 1974-1980 s-a creat o baza grafica, operandu-se date tehnice grafice cu privire la delimitarea teritoriala a comunelor, suprafața de teren în litigiu fiind pe raza UAT S. CIORASTI, situație ce s-a menținut până în prezent.
Însă potrivit pct. 4.2.17. din ORDIN Nr. 534 din 1 octombrie 2001 privind aprobarea Normelor tehnice pentru introducerea cadastrului general „ Dacă unitatea administrativ-teritorială este mărginită de drumuri, căi ferate, diguri, canale, linia de hotar se stabilește pe una dintre laturile acestora, astfel încât acestea să fie cuprinse în întregime în suprafața unei unități administrativ-teritoriale”.
În aceste condiții, instanța de fond a considerat ca se impune determinarea ca element definitoriu in delimitarea liniei de hotar a Garii Cotești, stabilind astfel ca limita de hotar aliniamentul ABCD .
Instanța de fond a ținut cont nu numai de prevederile legale menționate la pronunțarea sentinței,ci și de istoria locului si anume că Gara Cotești nu a purtat niciodată alt nume, fiind clar ca aceasta s-a aflat pe teritoriul Comunei Cotești încă de la construirea sa, astfel cum rezultă din Monografia localității depusă la dosar( filele 100-107 dosar fond).
Pentru aceste considerente, se apreciază că prima instanță a interpretat corect probatoriul administrat și dispozițiile legale incidente, motiv pentru care, în conformitate cu art. 312 C.proc.civ, recursul declarat de . PRIMAR va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta . PRIMAR, cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr.809/7.05.2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 01 Octombrie 2014
Președinte, V. M. D. | Judecător, E. L. P. | Judecător, G. I. |
Grefier, L. M. R. |
Red.E.L.P./30.10.2014
Dact.L.R./2 ex/31.10.2014
FOND S.F.N.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 6237/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Anulare act administrativ. Hotărâre din 01-10-2014, Curtea de... → |
|---|
