Conflict de competenţă. Sentința nr. 158/2014. Curtea de Apel GALAŢI

Sentința nr. 158/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 06-08-2014 în dosarul nr. 13591/233/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL G.

SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA Nr. 158/2014

Ședința din Camera de consiliu de la 06 August 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. R. M.

Grefier Maghița D.

Pe rol judecarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul G. și Judecătoria G. în judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe

reclamantul A. S., domiciliat în G., ., . și pe pârâții AGENȚIA NAȚIONALĂ DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ, cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independenței nr. 202A și O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ G., cu sediul în G., ., nr. 47 Bis, . obiect obligația de a face.

În conformitate cu disp. art. 135 alin.(4) N.C.pr. civ., nu s-a dispus în speță citarea părților.

Se prezintă în instanță consilier juridic Ciriplinschi F. identificat cu legitimația 17D-1469, care precizează că a fost împuternicit de reclamant în baza procurii autentificată sub nr. 93/16.01.2014 depusă la dosar, să reprezintă interesele reclamantului în instanță.

Reprezentantul reclamantului precizează că în cauza de față a fost formulată o plângere împotriva încheierii de carte funciară și a solicitat totodată și obligarea pârâților la plata despăgubirilor. Apreciază că această cauză este de competența Judecătoriei G..

CURTEA

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 17.07.2013 sub nr._/233, reclamantul A. S. a formulat, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de C. și Publicitate Imobiliară și O. de C. și Publicitate Imobiliară G., plângere împotriva încheierilor de respingere nr._/27.02.2013 și nr._/16.05.2013, date de O.C.P.I. G. – Biroul de C. și Publicitate Imobiliară G. solicitând anularea acestora, obligarea pârâtelor la înregistrarea și intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului din G., .. 15, . și obligarea pârâtei O.C.P.I. G. (precum și a funcționarului culpabil) la plata daunelor generate de prejudiciul cauzat prin încheierile de respingere nr._/27.02.2013 și nr._/16.05.2013 (daune compensatorii, daune moratorii, penalități de întârziere, dobânda la zi până la data plății efective).

În motivare, reclamantul a arătat că, în baza actului de adjudecare emis în dosarul de executare nr._/_ al B.E.J.A. M. C. și B. F., a devenit proprietarul imobilului situat în G., .. 15, . de respingere nr._/27.02.2013 pârâta O.C.P.I. G. a respins cererea reclamantului de intabulare a dreptului real asupra imobilului, motivat de faptul că nu s-a plătit impozitul datorat la momentul transferului dreptului de proprietate, potrivit art. 77 ind. 1 din Codul fiscal. Deși reclamantul, în calitate de cumpărător al imobilului a solicitat organului fiscal stabilirea impozitului datorat și emiterea deciziei de impunere, prin încheierea de respingere nr._/16.05.2013, pârâta O.C.P.I. G. și-a menținut punctul de vedere exprimat prin încheierea inițială și a respins din nou cererea formulată, indicând reclamantului chiar opțiunea de a achita el însuși impozitul datorat de vânzător.

Reclamantul a precizat că prin lipsa intabulării dreptului de proprietate dobândit asupra imobilului nu s-a putut porni la evacuarea din imobil a persoanelor care îl ocupau fără drept, prin urmare reclamantul nu a putut intra în posesia imobilului. În condițiile în care plătește rate lunare aferente împrumutului contractat în vederea achiziționării bunului imobil, prin refuzul pârâtei de a i se intabula dreptul de proprietate, i s-a creat o pagubă estimată la valoarea de 5.000 euro, sumă la care se adaugă daune compensatorii (dobânda la zi până la data plății efective) și daune moratorii (dobânda legală), datorate de funcționarii din cadrul pârâtei care i-au îngrădit exercitarea dreptului dobândit.

În drept, reclamantul a invocat disp. art. 31 alin. 4 din legea nr. 7/1996, ale art. 1399, 1401, 1430, 1516, 1530 – 1536, 1547 din codul civil.

Prin înscrisul aflat la fila 43, reclamantul și-a precizat câtimea pretențiilor bănești și faptul că înțelege să se judece numai cu pârâtele A.N.P.I. și O.C.P.I G..

Pârâtele O.C.P.I. G. și A.N.C.P.I. au formulat întâmpinări prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, raportat la faptul că procedura înscrierii în cartea funciară are nu are caracter jurisdicțional, fiind o procedură necontencioasă prin care nu se tinde la stabilirea unui drept potrivnic față de alt subiect de drept. Pe fond s-a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

În drept au fost invocate disp. art. 50 ind. 1 din Legea nr. 7/1996, art. 77 ind. 1 din Codul fiscal și ale art. 205 din NCPC.

La termenul de judecată din 14.03.2014, reclamantul, prin mandatar, a precizat că nu renunță la capătul de cerere având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară, capăt de cerere care a rămas fără obiect, întrucât, în luna octombrie 2013, a fost intabulat dreptul de proprietate asupra imobilului, în cartea funciară. A precizat că menține solicitarea acordării daunelor morale în contradictoriu cu pârâtele, capăt de cerere întemeiat pe disp. Legii nr. 554/2004, astfel că a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei G. de soluționare a cauzei.

Prin sentința civilă nr. 2527/14.03.2014 Judecătoria G. a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei G. și a declinat competența de soluționare a cauzei, având ca obiect „pretenții” în favoarea Tribunalului G. – secția C. Administrativ și Fiscal.

În motivarea soluției pronunțate, s-a susținut că pretențiile solicitate cu titlu de daune compensatori și moratorii solicitate de reclamant, în temeiul art. 1 din Legea nr. 554/2004, derivă dintr-un act administrativ, respectiv încheierea de care funciară, astfel că, raportat la această situație, competența de soluționare a acțiunii în primă instanță aparține secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului G..

La termenul de judecată din data de 06.05.2014 a fost invocată, din oficiu, excepția necompetenței materiale de soluționare a prezentei cauze.

Cu privire la excepția invocată, reclamantul a precizat că Tribunalul este instanța judecătorească căreia îi revine competența de soluționare a prezentei cauze, raportat la disp. art. 22 alin. 7 din Legea nr. 7/1996 și la art. 915 din NCC și a solicitat introducerea în cauză a registratorului șef B. L..

S-a depus întâmpinare de către pârâta O.C.P.I. G., prin care s-a precizat că încheierile de carte funciară nu sunt acte administrative, în înțelesul legii contenciosului administrativ, că acestea sunt date de registratorul de carte funciară urmare a parcurgerii unei proceduri necontencioase, fiind supuse contenciosului administrativ special reglementat de Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, competența de soluționare a cauzei revenind judecătoriei, potrivit art. 94 pct. 1 lit. Judecătoria din NCPC. S-a mai susținut că antrenarea răspunderii civile a registratorului, în temeiul art. 915 din NCC este inadmisibilă în lipsa unui prejudiciu cauzat printr-o faptă săvârșită în păstrarea și administrarea cărții funciare.

Prin sent. civ. nr. 1123/13.06.2014, Tribunalul G. a admis excepția necompetentei materiale a Tribunalului G. – secția C.A.F., invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei G., spre competentă soluționare și a constatat intervenit conflictul negativ de competență între Tribunalul G. și Judecătoria G..

În motivare, s-a reținut că reclamantul și-a precizat obiectul cererii sale indicând, la termenul de judecată din data de 14.03.2014 că nu renunță la capătul de cerere având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară, deși acesta a rămas fără obiect. A precizat că menține solicitarea acordării daunelor morale în contradictoriu cu pârâtele, capăt de cerere întemeiat pe disp. Legii nr. 554/2004, astfel că a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei G. de soluționare a cauzei.

Potrivit art. 31 alin. 4 din Legea nr. 7/1996, plângerea împotriva încheierii se poate depune de cei interesați sau notarul public și direct la judecătoria în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul, situație în care instanța va solicita din oficiu biroului teritorial comunicarea dosarului încheierii și copia cărții funciare, precum și notarea plângerii în cartea funciară.

Chiar în situația în care se apreciază asupra caracterului de act administrativ al încheierii de carte funciară, în sensul art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, în cauza de față, împotriva actului administrativ pretins nelegal este prevăzută o procedură specială de contestare a acestuia precum și instanța competentă să o soluționeze, prevedere ce derogă de la norma generală stabilită de Legea contenciosului administrativ.

Astfel, potrivit art. 10 alin. 1 din legea nr. 554/2004 litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene precum și cele care taxe și impozite, contribuții, datorii vamale precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 lei, se soluționează în fond de tribunalele administrativ –fiscale, dacă prin lege organică nu se prevede altfel.

Cum Legea 7/1996 stabilește la art. 31 alin. 4 competența judecătoriei în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul, de soluționare a plângerii formulate împotriva încheierii de carte funciară și raportat la susținerea reclamantului că nu renunță la judecarea acestui capăt de cerere, Judecătoriei G. îi revine competența de soluționare a prezentei cauze.

Cu privire la capătul de cerere accesoriu, deși instanța, în exercitarea rolului său activ, este obligată să dea calificarea juridică corectă cererii formulate de către reclamant, în anumite situații, nu poate face abstracție de temeiul de drept invocat de către reclamant.

Astfel, reclamantul a solicitat antrenarea răspunderii civile și a funcționarului însărcinat cu păstrarea și administrarea cărții funciare, în baza disp. art. 915 din NCC, potrivit căruia cel prejudiciat printr-o fată săvârșită, chiar din culpă, în păstrarea și administrarea cărții funciare va putea cere obligarea, în solidar, la plata de despăgubiri a oficiului teritorial de cadastru și publicitate imobiliară de la locul situării imobilului și a persoanei răspunzătoare de prejudiciul astfel cauzat, dacă prejudiciul nu a putut fi înlăturat, în tot sau în parte, prin exercitarea acțiunilor și căilor de atac prevăzute de lege.

Cum în cauză nu s-au invocat disp. art. 8 alin. 1 din Legea 554/2004 rap. la art. 18 alin. 1 și 3 din același act normativ, cu privire la controlul de legalitate a unui act administrativ asimilat, competența de soluționare și a capătului de cerere accesoriu revine tot judecătoriei.

Pe rolul Curții de Apel G., dosarul a păstrat nr. de înregistrare_ .

Curtea a încuviințat și a administrat în cauză proba cu înscrisuri.

Analizând ansamblul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

Aspectul care trebuie lămurit pentru a se putea determina instanța competentă să judece prezenta cauză îl reprezintă stabilirea caracterului principal sau accesoriu al capătului de cerere privind acordarea de daune pentru acoperirea prejudiciului produs prin emiterea încheierilor de respingere a înscrierii în cartea funciară.

Curtea reține că reclamantul nu a renunțat pe parcursului judecății la capătul de cerere privind anularea încheierilor de carte funciară, or competența soluționării unui astfel de capăt aparține, fără dubii, judecătoriei, fapt stabilit expres de disp. art. 31 alin. 4 Legea nr. 7/1996.

Or, dacă capătul de cerere privitor la acordarea de despăgubiri este unul accesoriu, sunt incidente disp. art. 123 C.pr.civ.2010, potrivit cărora cererile accesorii sunt de competența instanței învestite cu judecata cererii principale, chiar și atunci când cererea este competența unei secții sau unui complet specializat.

Dacă capătul este unul principal, ar putea fi incidente disp. art. 99 C.pr.civ.2010 și s-ar putea stabili competența pentru acest capăt în favoarea altei instanțe.

Curtea observă că, în general, în practica instanțelor de judecată, s-a considerat că cererea pentru repararea prejudiciului este accesorie cererii pentru constatarea situației de fapt sau de drept care a determinat producerea respectivului prejudiciu. Astfel, s-a considerat că cererea de acordare a daunelor-interese este accesorie cererii în constatarea/pronunțarea rezoluțiunii sau rezilierii, cererea pentru repunerea în situația anterioară și pentru acordarea de despăgubiri este accesorie cererii pentru constatarea nulității unui act juridic etc. Pentru a se reține acest lucru, s-a avut în vedere, printre altele, interpretarea rezultată din economia dispozițiilor Codului civil de la 1864 și ale Codului civil actual, care au tratat problema reparării prejudiciului ca o problemă subsecventă, accesorie constatării situației care a determinat producerea lui.

Nu există niciun motiv întemeiat să se considere altfel în prezenta cauză, astfel că cererea privind acordarea daunelor este apreciată ca fiind una accesorie.

Potrivit art. 123 alin. 1 C.pr.civ.2010, numai în cazul cererilor în materie de societate nu se aplică în materia competenței regula conform căreia accesoriul urmează soarta principalului.

Se mai reține că a existat o practică la nivelul instanțelor de a declina în favoarea instanței de contencios administrativ capetele de cerere de această natură, chiar dacă aveau caracter accesoriu, mai mult din rațiuni de bună administrare a justiției, însă practica nu pare a fi validată de dispozițiile exprese ale art. 123 C.pr.civ.2010.

În orice caz, chiar dacă am considera că este vorba de un capăt de cerere principal, Curtea apreciază că este competentă tot judecătoria, deoarece operațiunile de carte funciară au caracter civil, fiind reglementate de normele Codului civil, chiar dacă actele prin care se realizează sunt emise de o autoritate publică și au și valoarea unor acte administrative.

Este firesc ca toată problematica generată de operațiunile de carte funciară să aibă caracter civil, inclusiv cea care privește acordarea de despăgubiri.

Se observă și că disp. art. 915 C.civ.2009 reglementează în detaliu acțiunea în despăgubiri în această materie, ceea ce sugerează faptul că legiuitorul a urmărit să califice o astfel de acțiune ca fiind civilă.

În consecință, Curtea va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei G. – Secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Stabilește competența de soluționare a cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul A. S., domiciliat în G., ., . și pe pârâții AGENȚIA NAȚIONALĂ DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ, cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independenței nr. 202A și O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ G., cu sediul în G., ., nr. 47 Bis, . obiect obligația de a face, în favoarea Judecătoriei G. - Secția civilă.

Dispune trimiterea dosarului către această instanță.

Definitivă

Cercetată în Camera de consiliu.

Pronunțată în ședința publică de la 06 August 2014.

Pentru judecător,

C. R. M. în C.O. cf. art. 426 C.p.c. Președintele Curții de Apel G.

Judecător M. N.

Grefier,

Maghița D.

Red. CRM/25.08.2014

Tehnored.M.D. 28 August 2014 – 5 ex.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Conflict de competenţă. Sentința nr. 158/2014. Curtea de Apel GALAŢI