Anulare act administrativ. Decizia nr. 5116/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5116/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 21-05-2014 în dosarul nr. 4517/91/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 5116/2014
Ședința publică de la 21 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. I.
Judecător V. M. D.
Judecător E. L. P.
Grefier L. M. R.
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de recurenții C.N.A.S.- C. DE ASIGURARI DE SANATATE VN și D. G.- A.J.F.P. V., împotriva sentinței civile nr.6/15.01.2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, având ca obiect anulare act administrativ
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenții și intimatul I. V.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată acordat în recurs, s-a depus întâmpinare la dosar care a fost comunicată, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față
Prin cererea înregistrată la Tribunalul V. sub nr._ reclamantul I. V. a chemat în judecată pârâtele CAS V. și DGFP V. pentru ca prin hotărâre judecătorească să se anuleze Deciziile 499, 500 și 959/2013 și să se înlăture obligațiile de plată reprezentând contribuție la FNUASS și accesorii în sumă de 4370 lei.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că pârâta a stabilit nelegal obligația de plată a contribuției la FNUASS având ca punct de reper veniturile declarate de unitățile achizitoare în declarația 205.
Potrivit Protocolului încheiat între C. și ANAF în 2007 și actului adițional la acesta trebuiau avute în vedere veniturile din Declarația 221, venituri pe care nu le realizează.
Cum pârâta nu și-a îndeplinit obligația de informare și a calculat greșit contribuția, condiții în care nu calculează nici accesorii, a solicitat anularea deciziilor.
Legal citate, pârâtele au formulat întâmpinare.
DGFP V. a invocat lipsa calității procesuale pasive în ce privește deciziile de impunere emise de CAS V. întrucât are competență numai în ce privește executarea. A formulat cerere de chemare în garanție a CAS V..
CAS V. a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât potrivit art.257 alin.2 din lit.b din Legea 95/2006 contribuția se calculează asupra veniturilor obținute din activități independente, iar Decizia 3333/2012 cuprinde obligații de plată pentru perioada 2007-2010, reclamantul având obligația de plată a contribuției, majorărilor și penalităților.
Prin sentința nr. 6/15.01.2014 pronunțată de Tribunalului V. a fost admisă acțiunea, anulate Deciziile 499/2013, 500/2013 și 959/2013 ale CAS V. și înlăturată obligația reclamantului de plată a contribuției la FNUASS și a accesoriilor în sumă de 4370 lei.
Prin aceeași sentință a fost obligată pârâta CAS V. la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
A fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a DGRFP G. – AJFP V. și ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin Deciziile 499 și 500 din 26.06.2013 pârâta a stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a contribuției la FNUASS și a accesoriilor pentru veniturile obținute din activități independente aferente perioadei 2009-2011.
Prin acțiunea de față reclamantul a contestat întreaga sumă, atât obligațiile stabilite inițial cât și accesoriile.
DGRFP G. are atribuții în ce privește executarea sumelor în discuție, așa încât urmează să se constate că aceasta are calitate procesuală pasivă în cauză și să se respingă excepția invocată ca neîntemeiată.
În ce privește fondul cauzei, se constată următoarele:
Reclamantul a invocat mai multe motive de nelegalitate a deciziilor prin care s-a stabilit contribuție și accesorii pentru venituri obținute din agricultură.
Problema în discuție este dacă emiterea actelor administrativ-fiscale s-a făcut legal și dacă reclamantul datorează contribuție.
Cu privire la calitatea de organ fiscal a pârâtei se constată că într-adevăr Legea 95/2006 nu face precizări cu privire la abilitatea caselor de sănătate de a emite titluri de creanță, dar art.36 din Ordinul 617/2007 modificat prin Ordinul 509/2008 pentru aprobarea Normelor Metodologice prevede expres că pârâta emite titluri.
Potrivit art.43 din OG 92/2003 actul administrativ-fiscal trebuie să cuprindă anumite elemente obligatorii.
Din deciziile în discuție nu rezultă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază.
Pe de altă parte pârâta a calculat accesorii în aceeași zi în care a calculat contribuția, deși obligația de plată principală incubă reclamantului de la data la care titlul de creanță îi este opozabil, de șa comunicare, sens în care dispune art.45 din OG 92/2003.
Cu privire la obligația reclamantului de a achita contribuția se constată următoarele:
Potrivit art.257 alin.2 lit.c din Legea 95/2006 se datorează contribuție pentru veniturile obținute din agricultură supuse impozitului pe venit.
Art.71 din Codul fiscal aplicabil perioadei 2009-2011 nu cuprindea printre veniturile impozabile veniturile obținute din exploatarea plantațiilor viticole care au fost introduse prin OG 8/2013 în vigoare de la 1.02.2013.
Determinarea contribuției s-a făcut pe baza Declarației 205, însă potrivit instrucțiunilor de completare obligația de plată a impozitului pe venit și a contribuției revenea până la modificarea codului fiscal persoanei juridice căreia i se vindeau produsele, care achiziționa struguri și cereale.
Tribunalul concluzionează că reclamantul nu datorează contribuție aferentă anilor 2009-2011, apărările privind Declarația 221 neputând fi incidente decât de la 1.02.2013, iar deciziile nu sunt motivate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. de Asigurări de Sănătate V., criticând-o sub următoarele aspecte:
Art. 215 din Legea nr. 95/2006 stipulează că obligația virării contribuției pentru asigurările de sănătate revine persoanelor care realizează venituri din agricultură prin depunerea la C. de asigurări de sănătate a declarației privind obligațiile ce le revin față de fond.
Contestatorul nu a făcut dovada că și-ar fi îndeplinit această obligație arătată în termenul legal, astfel că nu se poate reține vreo formă de vinovăție a casei de asigurări de sănătate de a nu fi calculat trimestrial contribuția și de a nu fi C. de Asigurări de Sănătate V. nu a avut cunoștință tocmai datorită atitudinii culpabile a contestatorului care avea obligația achitării a contribuției ori calcularea acestei contribuții și comunicarea cuantumului lor era posibilă numai în condițiile în care contribuabilul comunică casei de asigurări de sănătate, periodic veniturile realizate.
Art. 257 alin. 2 lit. c din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății stipulează: (2) Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 5,5%*), care se aplică asupra:
Art. 257 din Legea nr. 95/2006 prevede:
(1)Persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 213 alin. (1).
(2)Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma:
c) veniturilor din agricultură supuse impozitului pe venit și veniturilor din silvicultură, pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator și nu se încadrează la lit. b);
Art. 119 al 1 din O.U.G. nr. 92/2003 cu modificări și completări stipulează:
(1) Pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere.
Art. 120 al 1 din O.U.G. nr. 92/2003 stipulează:
(1) Dobânzile reprezintă echivalentul prejudiciului creat titularului creanței fiscale ca urmare a neachitării de către debitor a obligațiilor de plată la scadență și se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv.
Analizând recursul formulat de C. de Asigurări de Sănătate V. prin prisma motivelor invocate, instanța constată că recursul este nefondat.
Cu titlu de principiu, trebuie amintit că este obligatorie comunicarea actelor administrativ-fiscale, deoarece numai din momentul comunicării acestea încep să producă efecte juridice.
Codul de procedură fiscală, prin art. 44, stabilește că actul administrativ-fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat, iar această comunicare se realizează după cum urmează, în ordinea stabilita de lege:
a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ-fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului;
b)prin remiterea, sub semnătura, a actului administrativ-fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătura actului;
c) prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ-fiscal și confirmarea primirii acestuia;
d)prin publicitate.
Pe fondul cauzei, potrivit art. 257 alin. 2 lit. c din Legea nr. 95/2006 se datorează contribuție la F.N.U.A.S.S. pentru veniturile din agricultură supuse impozitului pe venit, pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator și nu se încadrează la venituri impozabile realizate de persoane independente.
Potrivit art. 71 din Codul fiscal, forma anterioară modificării prin O.G. nr. 8/2013, Definirea veniturilor din activități agricole
Veniturile din activități agricole sunt venituri din următoarele activități:
a) cultivarea și valorificarea florilor, legumelor și zarzavaturilor, în sere și solarii special destinate acestor scopuri și/sau în sistem irigat;
b) cultivarea și valorificarea arbuștilor, plantelor decorative și ciupercilor;
c) exploatarea pepinierelor viticole și pomicole și altele asemenea;
d) valorificarea produselor agricole obținute după recoltare, în stare naturală, de pe terenurile agricole proprietate privată sau luate în arendă, către unități specializate pentru colectare, unități de procesare industrială sau către alte unități, pentru utilizare ca atare.
Potrivit art. 71 din Codul fiscal, forma ulterioară modificării prin O.G. nr. 8/2013, Definirea veniturilor
(1) Veniturile din activități agricole cuprind veniturile obținute individual sau într-o formă de asociere, fără personalitate juridică, din:
a) cultivarea produselor agricole vegetale;
b) exploatarea plantațiilor viticole, pomicole, arbuștilor fructiferi și altele asemenea;
c) creșterea și exploatarea animalelor, inclusiv din valorificarea produselor de origine animală, în stare naturală.
(2) Veniturile din silvicultură și piscicultură reprezintă veniturile obținute din recoltarea și valorificarea produselor specifice fondului forestier național, respectiv a produselor lemnoase și nelemnoase, precum și cele obținute din exploatarea amenajărilor piscicole.
(3) Veniturile din silvicultură și piscicultură se supun impunerii potrivit prevederilor cap. II „Venituri din activități independente”, venitul net anual fiind determinat în sistem real, pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă. Pentru aceste venituri sunt aplicabile regulile de impunere proprii veniturilor din activități independente pentru care venitul net anual se determină în sistem real.
(4) Veniturile obținute din valorificarea produselor prevăzute la alin. (1) în altă modalitate decât în stare naturală reprezintă venituri din activități independente și se supun regulilor de impunere proprii categoriei respective.
(5) Veniturile definite la alin. (1) pentru care nu au fost stabilite norme de venit sunt venituri impozabile și se supun impunerii potrivit prevederilor cap. II „Venituri din activități independente”, venitul net anual fiind determinat în sistem real, pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă. Pentru aceste venituri sunt aplicabile regulile de impunere proprii veniturilor din activități independente pentru care venitul net anual se determină în sistem real.
După cum se poate observa, abia începând cu 01.02.2013, legiuitorul a prevăzut în mod expres veniturilor obținute din exploatarea plantațiilor viticole în rândul veniturilor obținute în mod individual din activități agricole, anterior acestei date neputându-se interpreta extensiv noțiunea de venituri din agricultură în sensul dat de pârâtă, în lipsa unei mențiuni exprese a legiuitorului.
Pentru aceste motive, cu motivarea suplimentară prezentată în recurs, în conformitate cu art. 496 NCPC, se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții C.N.A.S.- C. DE ASIGURARI DE SANATATE V., cu sediul în Focșani, ..52 bis și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G.- pentru A.J.F.P. V., cu sediul în Focșani, ., jud.V., împotriva sentinței civile nr.6/15.01.2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Mai 2014
Pt.jud.G.I. aflat în CO cf.art.426 pct.4 c.pr.civ. Președinte Curtea de Apel | Judecător, V. M. D. | Pt.jud.E.L.P. aflat în CO cf.art.426 pct.4 c.pr.civ. Președinte Curtea de Apel |
Grefier, L. M. R. |
Red.D.V.M./3.07.2014
Dact.L.R./5 ex/7.07.2014
FOND F.T.
.>
| ← Alte cereri. Decizia nr. 5759/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Conflict de competenţă. Sentința nr. 158/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
