Conflict de competenţă. Sentința nr. 239/2014. Curtea de Apel GALAŢI

Sentința nr. 239/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 24-11-2014 în dosarul nr. 2402/121/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL G.

SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Sentința Nr. 239/2014

Ședința din camera de consiliu de la 24 Noiembrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE L. C.

Grefier L. M. R.

Pentru astăzi fiind amânată soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul G. și Judecătoria G. în cauza formulată de reclamanții M. G. și Instituția Primarului mun. G., ambele cu sediul în ., și pârâta A. N., domiciliată în G., . nr.4, . .

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 20.11.2014 care s-au consemnat în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea cauzei la data de 24.11.2014

CURTEA

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 03.04.2014 pe rolul Tribunalului G. sub nr. 2340/121, reclamanții M. G. prin P. mun. G. și Instituția P. mun. G. au chemat in judecata pe pârâta A. N., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 5462 lei, sumă actualizată până la recuperarea integrală a prejudiciului precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1097/06.06.2014 Tribunalul G., secția de contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei G..

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că întrucât pârâta nu se mai află în raport de serviciu/de muncă cu autoritatea sau instituția publică prejudiciată, angajarea răspunderii patrimoniale, calificate de art. 75 și 84 din Legea nr. 188/1999 sau în art. 253 - 259 in Codul muncii, apare ca fiind o răspundere civilă delictuală și nu poate fi antrenată decât pe calea de drept comun, conform prevederilor cuprinse în Codul civil.

La rândul său, Judecătoria G. a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului G., secția de contencios administrativ și fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Curtea de Apel G. în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria a reținut că pretențiile reclamantului M. G. sunt derivate în mod direct din raportul de serviciu dintre această instituție și funcționarul public A. N., prejudiciul datând din această perioadă și, ca atare, potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999, competența de soluționare a prezentei cauze revine Tribunalului G. - Secția de C. Administrativ și Fiscal.

Curtea de Apel G., ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 N. C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei G. pentru următoarele considerente:

Este adevărat că, potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres, prin lege, competența altor instanțe.

În speță, deși fapta pretins generatoare de prejudiciu datează din perioada în care pârâtul A. N. se afla în raport de serviciu cu reclamantul, la data sesizării instanței, pârâtul nu mai exercita o funcție publică în cadrul reclamantei, raportul de serviciu încetând conform recunoașterii reclamantei.

Or, deși nu se prevede expres, interpretarea în ansamblu a normelor cuprinse în Legea nr. 188/1999 conduce la concluzia că raportul de serviciu, ce ia naștere și se exercită ca urmare a numirii într-o funcție publică, potrivit art. 4 din legea menționată, are ca parți funcționarul public și autoritatea sau instituția publică în cadrul căreia acesta își exercită funcția.

În ipoteza tipică în care elementele raportului de serviciu rămân nemodificate, antrenarea răspunderii patrimoniale a funcționarului public pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituții publice în care funcționează are loc prin emiterea, de către conducătorul autorității sau instituției publice, a unui ordin sau dispoziții de imputare ori, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, conform normelor speciale cuprinse în art. 85 alin. (1), corelat cu art. 84 lit. a) din Legea nr. 188/1999.

Într-o situație ca aceea din speță, în care prevederile art. 85 alin. (1) nu pot fi aplicate, pentru că funcționarul public nu se mai află în raport de serviciu cu autoritatea sau instituția publică prejudiciată, angajarea răspunderii patrimoniale, calificate generic în art. 75 și 84 din Legea nr. 188/1999 ca fiind o răspundere civilă, nu poate fi făcută decât pe calea de drept comun a antrenării răspunderii civile delictuale, conform prevederilor cuprinse în C. civ.

Acestea sunt argumentele pe baza cărora, Curtea de Apel constată că litigiul dedus judecății nu este unul având ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, în accepțiunea art. 109 din Legea nr. 188/1999 .

Astfel, competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei G..

In mod similar, Înalta Curte s-a mai pronunțat în mod constant ( spre exemplu dec. Nr. 1026/24.02.2012 si dec. 695/12.02.2013 ) stabilind că Judecătoriilor le revine competența de a judeca acțiunile având asemenea obiect.

De altfel, potrivit dispozițiile art. 126 alin. (3) din Constituție și ale art. 18 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, aceasta jurisprudența unitara a instanței supreme nu poate fi ignorata de către instanțele ierarhic inferioare .

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Stabilește competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanții M. G. și Instituția Primarului mun. G., ambele cu sediul în .>

Domnească nr.38, și pârâta A. N., domiciliată în G., . nr.4, ., în favoarea Judecătoriei G..

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 24 Noiembrie 2014

Președinte,

L. C.

Grefier

L. M. R.

Red.L.C/3.12.2014

Dact.L.R./6 ex/8.12.2014

.>

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Conflict de competenţă. Sentința nr. 239/2014. Curtea de Apel GALAŢI