Despăgubire. Decizia nr. 3757/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3757/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 14-04-2014 în dosarul nr. 97/44/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 3757/R
Ședința publică de la 14 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - C. R. M.
Judecător - L. G. T.
Judecător - V. S.
Grefier - I. S.
La ordine fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, cu sediul în București sector 1, .. 202, privind decizia nr. 5659 din 19.11.2013 pronunțată în dosarul nr._ de către Curtea de Apel G..
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă conform art. 242 pct. 2 C.pr.civ., s-a depus la dosar de către intimat concluzii scrise, după care;
Curtea constată dosarul în stare de judecată și îl reține spre soluționare atât în ce privește excepțiile invocate de intimată cât și pe fondul cauzei.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ la Curtea de Apel G. reclamanta C. E., în contradictoriu cu C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor – CCSD, a solicitat obligarea autorității pârâte la analizarea și transmiterea dosarului său de despăgubire în vederea întocmirii raportului de evaluare și a emiterii titlului de despăgubire.
Prin sentința civilă nr. 131/2012 a Curții de Apel G. a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta C. E..
Prin decizia nr. 5659/19.11.2013 pronunțată de Curtea de Apel G. în dosarul nr._ a fost admis recursul declarat de reclamanta C. E. împotriva sentinței nr. 131/20.03.2012 pronunțată de Curtea de Apel G. în dosarul nr._, a fost modificată în tot sentința atacată și în rejudecare, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta C. E. și a fost obligată C. Națională pentru Compensarea Imobilelor la îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin potrivit art. 21 și 34 din Leg. nr. 165/2013 privind dosarul înregistrat la Comisie sub nr._/CC.
La data de 30 ianuarie 2014 contestatoarea C. Națională pentru Compensarea Imobilelor a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 5659/19.11.2013 pronunțată de Curtea de Apel G., contestația în anulare fiind înregistrată sub nr._ pe rolul Curții de Apel G..
În motivarea contestației în anulare contestatoarea a arătat că prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei de către C. Centrală pentru stabilirea despăgubirilor, precum și prin notele de ședință formulate de C. Națională pentru Compensarea Imobilelor a fost invocată și susținută excepția de ordine publică a prematurității cererii de chemare în judecată, excepție care nu a fost analizată de către instanța de recurs, aceasta cenzurând în mod parțial soluția primei instanțe.
Contestatoare menționează că această excepție nu putea fi invocată la data formulării recursului având în vedere faptul că Legea nr. 165/2013 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 278/17.05.2013.
Contestatoarea mai arată că dispozițiile art. 4 din Legea nr. 165/2013 sunt de imediată aplicare, iar dosarul de despăgubire înregistrat la nivelul Secretariatului Comisiei Naționale sub nr._/CC nu face parte din categoria dosarelor aprobate cărora li se aplică procedura specifică Comisiei centrale pentru Stabilirea despăgubirilor prevăzută la art. 41 alin. 3 din Legea nr. 165/2013.
Contestatoarea arată că, în raport de prevederile art. 34 alin. 1 din Legea nr. 165/2013, orice cerere de chemare în judecată formulată înainte de împlinirea termenului prohibitiv prevăzut de aceste dispoziții legale trebuie respinsă ca prematur formulată.
Contestatoarea mai arată că prin notele de ședință depuse la data de 19.11.2013 a adus la cunoștința instanței că obligația instituită în sentința civilă recurată, respectiv obligarea pârâtei să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire, nu își mai găsește rațiunea prin prisma noilor reglementări aduse de art. 34 alin. 1 din Legea nr. 165/2013.
Intimata C. St. E. a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității contestației în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin. 1 pct. 1 cod proc. civ., întrucât în cauză nu se regăsește situația reglementată de aceste dispoziții legale care vizează o neregularitate procedurală produsă la termenul când s-a judecat pricina.
Intimata a mai invocat și excepția lipsei calității procesuale active a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor pentru motivul întemeiat pe dispozițiile art. 318 Cod proc. civ., arătând că o contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 318 C.pr.civ. nu poate fi formulată decât de partea care a exercitat calea de atac a recursului.
Intimata mai arată că pe calea contestației în anulare nu este admisibil să se examineze justețea soluției pronunțate, iar susținerile referitoare la faptul că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra excepției prematurității sunt motive formulate cu rea-credință.
În ceea ce privește excepțiile invocate de către intimata C. E. Curtea constată că acestea sunt nefondate și urmează a le respinge ca atare.
În acest sens Curtea notează, pe de o parte, faptul că, deși contestatoarea indică în contestația în anulare și dispozițiile art. 317 alin. 1 pct. 1 cod proc. civ., alături de cele ale art. 318 cod proc. civ., din expunerea prezentată în continuare rezultă că în concret motivul de contestație în anulare invocat este cel prevăzut de art. 318 teza a II-a cod proc. civ., text de lege pe care contestatoare îl redă in extenso în cuprinsul contestației.
Pe de altă parte, Curtea reține că în cauză, în recurs, C. Națională pentru Compensarea Imobilelor a avut calitatea de parte, respectiv de intimată. Prin urmare, această parte are și calitate procesuală de a formula o contestație în anulare împotriva hotărârii pronunțate de către instanța de recurs.
Faptul că în recurs C. Națională pentru Compensarea Imobilelor nu a avut calitatea de recurentă nu este de natură a conduce la concluzia că aceasta nu ar avea calitate procesuală activă de a formula o contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 318 teza a II-a Cod proc.civ..
Referitor la contestația în anulare formulată Curtea de Apel notează că legiuitorul a instituit contestația în anulare ca o cale extraordinară de atac, de retractare, admisibilă numai în cazurile limitativ enumerate de lege, textele care o prevăd fiind de strică interpretare.
Potrivit dispozițiilor art. 318 teza a II-a Cod proc. civ., invocate de contestatoare ca temei al contestației în anulare formulate „Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație … când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.”
Raportat la motivele invocate de contestatoare Curtea constată că în cauză nu se poate reține incidența motivului de contestație în anulare prevăzut de art. 318 teza a II-a Cod proc. civ..
În acest sens Curtea reține că, prin susținerile sale în sensul că instanța de recurs a omis a se pronunța asupra excepției prematurității cererii de chemare în judecată, contestatoarea nu invocă practic omisiunea instanței de recurs de a examina un motiv de modificare sau de casare, ci o omisiune a instanței de a se pronunța asupra unei excepții invocate de către intimată prin întâmpinarea la cererea de recurs, excepție prin invocarea căreia se tindea la respingerea cererii de chemare în judecată.
Curtea notează, pe de o parte, faptul că motivul de contestație în anulare prevăzut de art. 318 teza a II-a Cod proc. civ. are în vedere omisiunea instanței de recurs de a se pronunța asupra unuia dintre motivele de recurs în înțelesul motivelor de modificare sau de casare prevăzute de art. 304 Cod proc. civ. formulate de parte, astfel că o eventuală omisiune a instanței de recurs de a se pronunța asupra unei excepții invocate de către intimata din recurs nu poate deschide calea unei contestații în anulare.
Pe de altă parte, Curtea de apel mai reține în cauză și faptul că din considerentele deciziei 5659/19.11.2013 rezultă că instanța de recurs a avut în vedere la soluționarea cauzei prevederile Legii nr. 165/2013 și a reținut incidența în cauză a prevederilor acestui act normativ.
Deși instanța de recurs nu s-a pronunțat în mod expres asupra excepției prematurității invocate de către intimata C. Națională pentru Compensarea imobilelor, din considerentele deciziei rezultă că instanța de recurs a apreciat că, față de perioada de timp îndelungată ce a trecut de la data emiterii Dispoziție nr. 646/25.03.2008 de Primarul mun. Focșani, în condițiile Legii nr. 10/2001 și data apariție Legii nr. 165/2013, timp în care pârâta nu a depus o minimă diligență pentru emiterea titlului de despăgubire, este „legitimă așteptarea reclamantei,în calitate de moștenitoare a defunctei B. M. de a obține o hotărâre judecătorească de obligare a pârâtei la emiterea unei decizii privind compensațiile la care este îndreptățită pentru imobilul preluat abuziv și care nu poate fi restituit în natură, după mai mulți ani de incertitudine și nejustificată amânare din partea autorităților administrative”, înlăturând în consecință, în mod implicit, apărările intimatei privind prematuritatea cererii de chemare în judecată.
În ceea ce privește susținerile contestatoarei referitoare la pretinsa obligație instituită în sarcina sa prin sentința recurată, Curtea constată că aceasta este în eroare cu privire la soluția pronunțată de prima instanță în dosarul nr._, întrucât prin sentința nr. 131/20.03.2012 pronunțată de Curtea de Apel G. în acest dosar a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta C. St. E..
Prin urmare, se constată că nici din perspectiva acestor susțineri nu se poate reține incidența motivului de contestație în anulare prevăzut de art. 318 teza a II a Cod procedură civilă.
Curtea constată astfel că motivele invocate de contestatoare nu se încadrează în cele prevăzute limitativ în dispozițiile legale menționate anterior, scopul urmărit fiind acela de a se obține o nouă examinare a cauzei soluționate în mod irevocabil, fapt care încalcă principiul securității juridice și dreptul la o instanță, componente esențiale ale sistemului de garanții instituit prin art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (Cauza P. contra Republicii M., nr.2, Hotărârea CEDO din 6 decembrie 2005).
Fiind o cale de retractare, și nu de cenzură judiciară, contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond ce au fost soluționate de instanță și care s-a pronunțat asupra motivelor de recurs invocate de parte.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 320 Cod procedură civilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea C. Națională pentru Compensarea Imobilelor urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepțiile invocate de intimata C. E., ca nefondate.
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea C. Națională pentru Compensarea Imobilelor cu sediul în București sector 1, .. 202, privind decizia nr. 5659 din 19.11.2013 pronunțată în dosarul nr._ de către Curtea de Apel G., ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 14.04.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. R. M. L. G. T. V. S.
Grefier
I. S.
Red.L.G.T./19.05.2014
Tehnored. I.S./19.05.2014/2ex.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 1472/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 4844/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
