Excepţie nelegalitate act administrativ. Sentința nr. 44/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 44/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 06-02-2014 în dosarul nr. 10676/121/2010*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința nr. 44/2014
Ședința publică de la 6 februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - L. G. T.
GREFIER- D. Filuța E.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra acțiunii formulată de reclamantul B. A., cu domiciliul în G., ..121, jud.G. în contradictoriu cu pârâții M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR București și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUD. G., având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.
Dezbaterile ce au avut loc în ședința publică din data de 3 februarie 2014, au fost consemnate de către grefierul de ședință în încheierea din aceeași zi, când Curtea având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 6 februarie 2014.
CURTEA
Asupra cererii în contencios administrativ de față reține următoarele:
Prin cererea depusă la data de 06.11.2012 în dosarul nr._, al Tribunalului G. reclamantul B. A. a invocat excepția de nelegalitate a Ordinului MAI nr. 600/2005 emis de M. Administrației și Internelor.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că la data de 31.12.2008 Șeful IPJ G., a emis dispoziția contestată prin care s-a dispus încetarea raporturilor sale cu unitatea, iar în preambulul acestei dispoziții este menționat Ordinul MAI nr. 600/2005 pentru aprobarea competențelor de gestiune a resurselor umane ale ministerului administrației și internelor.
Reclamantul a arătat că, acest ordin a fost emis în temeiul dispozițiilor art. 9 alin. 4 din OUG nr. 63/2003, iar conform OUG nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative la data intrării în vigoare a acesteia OUG nr. 63/2003 aprobată cu mod. prin Legea nr. 604/2003 se abrogă.
A mai arătat reclamantul că Ordinul MAI nr. 600/2005 nu a respectat normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative stabilite prin Legea nr. 24/2000 mod. și completată prin Legea nr. 189/2004.
În acest sens reclamantul invocă dispozițiile art. 10 și art. 73 din Legea nr. 24/2000 și arată că în cazul de față Ordinul MAI nr. 600/2005, nu a fost emis în baza prevederilor legale în vigoare și nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României.
Prin Ordinul MAI nr. 600/2005 s-au aprobat competențele de gestiune a resurselor umane din cadrul MAI, motiv pentru care acest ordin se încadrează în categoria actelor administrative normative, iar art. 10 alin. 1 din Legea nr. 24/2000 stabilește cerința publicării în Monitorul Oficial a actelor administrative normative.
Datorită nepublicării Ordinului MAI nr. 600/2005 în Monitorul Oficial acest act administrativ nu poate deveni un fapt juridic licit producător de efecte juridice în favoarea angajatorului, întrucât prin ele se încalcă normele de drept în vigoare.
Prin încălcarea acestor norme se aduce atingere principiilor proporționalității, egalității securității raporturilor juridice și salvgardării drepturilor câștigate, lovindu-se puternic în ideea de stat de drept.
Reclamantul a mai arătat că potrivit art. 7 din Legea nr. 360/2002 „calitatea de polițist se dobândește și se pierde în condițiile prevăzute de prezenta lege”.
Reclamantul invocă prevederile art. 66 alin. 2, art. 69 alin. 1 lit. i și ale art. 15 alin. 1 lit. c din Legea nr. 360/2002 și arată că din coroborarea acestor dispoziții legale, având în vedere prevederile OUG nr. 30/2007, precum și dispozițiile Legii nr. 360/2002 se desprinde concluzia că pentru încetarea raporturilor de serviciu în cazul agenților de poliție șefii structurilor MAI dispun în mod corespunzător acordarea gradelor profesionale, deci potrivit competențelor stabilite prin ordin al ministrului.
În lipsa unei dovezi de existență a unui ordin în sensul arătat, este creată o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate. Această îndoială este susținută și de suspiciunea inopozabilității Ordinului MAI nr. 600/2005, care nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României și de lipsa oricărei alte dovezi de informare.
Prin „precizările” depuse la data de 06.02.2013 Inspectoratul de Poliție al Județului G. a solicitat respingerea excepției de nelegalitate, invocând, pe de parte, faptul că art. 4 din Legea nr. 554/2004 stabilește că această excepție poate fi invocată doar în legătură cu un act administrativ unilateral cu caracter individual, nu și în legătură cu un act administrativ cu caracter normativ cum este ordinul menționat.
În ceea ce privește legalitatea acestui ordin s-a arătat că prin decizia nr. 4654/10.12.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție instanța supremă a stabilit că Ordinul nr. 600/2005 este temeinic și legal, fiind apt să creeze drepturi și obligații, reținând în acest sens că la data emiterii Ordinului nr. 600/2005 erau incidente dispozițiile art. 35 alin. 3 din anexa la HG nr. 50/2005 republicată care vizează excepțiile de la regula publicării în Monitorul Oficial al României partea I.
Prin încheierea pronunțată la data de 18.04.2013 în dosarul nr._ Tribunalul G. a admis cererea de sesizare a Curții de Apel G. și a dispus înaintarea dosarului la această instanță în vederea soluționării excepției de nelegalitate.
Examinând actele și lucrările dosarului Curtea de Apel reține următoarele:
Potrivit prevederilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data invocării excepției de nelegalitate de către reclamant, „Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza; încheierea de sesizare a instanței de contencios administrativ nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de nelegalitate este instanța de contencios administrativ competentă să o soluționeze și nici atunci când excepția de nelegalitate a fost invocată în cauze penale.
În ceea ce privește apărarea formulată de pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului G. în sensul că potrivit prevederilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 excepția de nelegalitate poate fi invocată doar cu privire la un act administrativ unilateral cu caracter individual, Curtea de Apel urmează a o înlătura, reținând în acest sens că potrivit jurisprudenței constante a Înaltei Curți de Casație și Justițieprevederile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 privind excepția de nelegalitate (în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 76/2012) au fost interpretate în sensul că sunt în aceeași măsură aplicabile actului administrativ unilateral cu caracter individual cât și celui normativ.
Acest lucru, deoarece art. 4 alin. 2 se referă la actele administrative unilaterale fără a distinge după cum acestea au caracter normativ sau individual. Actele administrative unilaterale normative pot fi supuse oricând controlului de legalitate, nu numai pe calea excepției de nelegalitate, dar și pe calea acțiunii directe (art. 11 alin. 4 Legea nr. 554/2004).
În ceea ce privește fondul excepției de nelegalitate se reține că prin Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 600 din 15.04.2005 2005 s-au aprobat competențele de gestiune a resurselor umane ale ministrului administrației și internelor, secretarilor de stat, secretarului general și șefilor/comandanților unităților Ministerului Administrației și Internelor.
Acest ordin a fost emis în temeiul prevederilor art. 47 și 48 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor și ale art. 7 alin. 1 și art. 9 alin. 1 și 4 din OUG nr. 63/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 604/2002.
Într-adevăr, art. 10 din Legea nr. 24/2000 republicată (devenit art. 11 în urma celei de-a doua republicări) prevede că “În vederea intrării lor în vigoare, legile și celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotărârile și ordonanțele Guvernului, deciziile primului-ministru, actele normative ale autorităților administrative autonome, precum și ordinele, instrucțiunile și alte acte normative emise de conducătorii organelor administrației publice centrale de specialitate se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.”
Curtea de Apel reține însă că la data emiterii ordinului în discuție era în vigoare HG nr. 50/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de acte normative spre adoptare, publicată în Monitorul Oficial nr. 71 din 20 ianuarie 2005, iar art. 28 alin. 3 din anexa la acest act normativ (în numerotarea în vigoare la data emiterii ordinului, devenit art. 35 alin. 3 în urma republicării) prevedea că “Nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României, Partea I, dacă legea nu dispune altfel, ordinele, instrucțiunile și alte acte cu caracter normativ care au ca obiect reglementări din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională.”
Acest text de lege vizează excepțiile de la regula publicării în Monitorul Oficial al României partea I, iar Ordinul MAI nr. 600/2005 se încadrează în categoria actelor administrative cu caracter normativ exceptate de la regimul de publicare în Monitorul Oficial potrivit dispozițiilor legale mai sus menționate.
În acest sens Curtea mai reține faptul că, deși art. 28 alin. 3 din anexa la HG nr. 50/2005 cuprindea sintagma „dacă legea nu dispune altfel”, această prevedere nu poate fi interpretată decât în sensul că legiuitorul a avut în vedere o lege specială care să dispună în alt sens decât cel prevăzut de art. 28 alin. 3 și nu prevederile Legii nr. 24/2000, legea generală.
Cum o asemenea lege specială care să prevadă obligativitatea publicării în Monitorul Oficial a Ordinelor MAI care reglementează domeniul vizat prin Ordinul nr. 600/2005 nu există, Curtea de Apel reține că în privința ordinului în discuție sunt incidente prevederile art. 28 alin. 3 din anexa la HG nr. 50/2005.
În consecință, Curtea de apel constată că nu poate fi reținută nelegalitatea Ordinului MAI nr. 600/2005 în raport de prevederile Legii nr. 24/2000 care reglementează obligativitatea publicării actelor administrative cu caracter normativ în Monitorul Oficial.
Art. 75 din Legea nr. 24/2000 republicată (devenit art. 77 în urma celei de-a doua republicări) prevede că “Ordinele cu caracter normativ, instrucțiunile și alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor și ai celorlalte organe ale administrației publice centrale de specialitate sau ale autorităților administrative autonome se emit numai pe baza și în executarea legilor, a hotărârilor și a ordonanțelor Guvernului. În formula introductivă a acestor acte normative vor fi cuprinse toate temeiurile juridice prevăzute la art. 40 alin. (4).”
Contrar susținerilor reclamantului, Curtea reține că Ordinul MAI nr. 600/2005 a fost emis în temeiul unui act normativ în vigoare, respectiv în temeiul prevederilor art. 9 alin. 1 și 4 din OUG nr. 63/2003, act normativ care reglementa la acel moment organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, potrivit cărora „În exercitarea atribuțiilor legale, ministrul administrației și internelor emite ordine și instrucțiuni, care pot avea caracter normativ sau individual.”
Curtea notează că este lipsit de relevanță faptul că OUG nr. 63/2003 a fost abrogată prin OUG nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative, întrucât, dincolo de faptul că noul act normativ prevede, de asemenea, abilitarea ministrului de a emite ordine și instrucțiuni, adoptarea unui nou act normativ care reglementează organizarea și funcționarea organului administrației publice centrale emitent al ordinului în discuție nu conduce la încetarea efectelor juridice ale ordinului emis anterior în mod legal și nici nu implică, în lipsa unei prevederi legale exprese, obligativitatea emiterii unui nou ordin care să reglementeze același domeniu.
Curtea mai reține că, potrivit prevederilor art. 69 alin. 1 din Legea nr. 360/2002, invocate de reclamant, „încetarea raporturilor de serviciu ale polițistului se dispune în mod corespunzător de către persoanele care, potrivit art. 15 au competență de acordare a gradelor profesionale”, respectiv „inspectorul general al Poliției Române și șefii celorlalte structuri ale Ministerului Administrației și Internelor, potrivit competențelor stabilite prin ordin al ministrului administrației și internelor, pentru agenții de poliție”. (art. 15 lit. c).
În speță, Ordinul nr.600/2005 emis de M.A.I. a fost dat tocmai în aplicarea normei legale invocate de reclamant, normă care conferă ministrului administrației și internelor prerogativa de a stabili competența materială și teritorială pentru șefii celorlalte structuri din cadrul M.A.I. de a dispune încetarea raporturilor de serviciu a agenților de poliție.
Nici invocarea art. 22 alin. 7 din Legea nr. 133/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 360/2002 nu este de natură a semnala nelegalitatea ordinului în discuție, de vreme ce, în virtutea acestora, competențele emiterii actelor administrative privind nașterea, modificarea, suspendarea și încetarea raportului de serviciu al polițistului se stabilesc prin ordin al ministrului administrației și internelor în condițiile legii, ceea ce s-a făcut prin ordinul precizat.
În concluzie, nu se confirmă niciunul dintre motivele de nelegalitate invocate de reclamant, Ordinul M.A.I. nr. 600/2005 apreciindu-se a fi emis cu respectarea dispozițiilor legale cu forță superioară în vigoare.
Față de cele ce preced, văzând și disp. art. 4 din Legea nr. 554/2004, Curtea va respinge ca fiind nefondată excepția privind nelegalitatea Ordinului M.A.I. nr.600/2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția de nelegalitate, invocată în acțiunea formulată de reclamantul B. A., cu domiciliul în G., ..121, jud.G. în contradictoriu cu pârâții M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR București și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUD. G., având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ, ca nefondată.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 6 februarie 2014.
Președinte, L. G. T. | ||
Grefier, Filuța E. D. |
Red.TLG/26.03.2014
Tehnored. FED/27.03.2014
.>
| ← Alte cereri. Decizia nr. 5707/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 2705/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
