Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Încheierea nr. 10/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 10/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 16-12-2014 în dosarul nr. 3628/113/2013
Dosar nr._
*Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr. 2625
ROMÂNIA
C. DE APEL G.
SECȚIA C. A. ȘI FISCAL
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 10 Decembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte – judecător D. V. M.
Judecător – P. E. L.
Judecător – I. G.
Grefier – N. F.-C.
La ordine se află recursurile civile având ca obiect „litigiu privind C. de C.”, promovate de către recurenta-reclamantă U. A. Teritorială a Județului B., cu sediul în mun. B., ., jud. B. și de recurenta-pârâtă C. de C. a României – pentru Camera de C. a județului B., cu sediul în București, sector 1, .. 22 - 24, împotriva Sentinței civile nr. 1284/08.07.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: reprezentanta reclamantei, consilier juridic A. C., fără delegație la dosar și reprezentantul pârâtei, consilier juridic Ț. C. D., care depune la dosar delegație (fila 29).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că este primul termen acordat în recurs, la dosarul cauzei fiind depuse motivele de recurs care au fost comunicate părților adverse, fiind depusă și întâmpinare formulată de către pârâtă, după care;
Întrebați fiind, reprezentantul recurentei-pârâte și reprezentanta recurentei-reclamantă arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte probe de administrat, excepții de invocat și cereri de formulat, C. constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Având cuvântul asupra recursului declarat de către reclamanta U. A. Teritorială a Județului B., reprezentanta recurentei-reclamante solicită admiterea căii de atac promovate împotriva Sentinței civile nr. 1284/08.07.2014 a Tribunalului B..
Consideră că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, pentru măsura dispusă la punctul I, litera D din Decizia nr. 40/05.08.2013 a Camerei de C. a județului B., în sensul că s-a reținut că aceste dispoziții sunt o constatare, iar nu o sancțiune dispusă prin decizia contestată.
Consideră că se impune anularea Deciziei nr. 40/05.08.2013 emisă de C. de C. a județului B., având în vedere că la dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri din conținutul cărora rezultă în mod clar diferențele dintre prețul de vânzare al imobilelor – apartamente și prețul acestora înregistrat în contabilitate.
Solicită admiterea recursului promovat de UAT jud. B. și amânarea pronunțării pentru a depune la dosar concluzii scrise.
În ceea ce privește recursul declarat de către pârâta-recurentă, reprezentanta UAT jud. B., față de motivele invocate de către pârâtă, arată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, fiind motivată în fapt și în drept și solicită respingerea căii de atac.
Arătă totodată că, în ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, a fost contestată măsura privind recuperarea unor plăți efectuate cu titlu de drepturi de natură salarială.
Având cuvântul asupra recursului promovat de UAT jud. B., reprezentantul pârâtei solicită respingerea acestuia ca fiind nefondat.
Consideră că în mod just prima instanță a constatat că dispozițiile dispuse la punctul I, litera D din Decizia nr. 40/05.08.2013 a Camerei de C. a județului B. nu încalcă nicio prevedere legală, nefiind o sancțiune aplicată, ci doar o constatare a unei abateri care nu a provocat vreun prejudiciu.
Față de recursul declarat de către pârâtă, solicită admiterea acestei căi de atac, așa cum a fost formulată, cu consecința respingerii în tot a acțiunii introductive.
Față de motivele invocate prin cererea de recurs, consideră că hotărârea pronunțată de prima instanță este nelegală, în sensul anulării măsurii dispuse la punctul II.2 din Decizia nr. 40/05.08.2013 a Camerei de C. a județului B..
Instanța reține cauza pentru soluționare.
CURTEA
Având nevoie de timp pentru deliberare, față de dispozițiile art. 396 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă;
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 16.12.2014.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.12.2014.
Președinte,Judecător,Judecător,
Judecător D. V. M. P. E. L. I. G.
Grefier,
N. F.-C.
Dosar nr._
*Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr. 2625
ROMÂNIA
C. DE APEL G.
SECȚIA C. A. ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 8466
Ședința publică din data de 16 Decembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte – judecător D. V. M.
Judecător – P. E. L.
Judecător – I. G.
Grefier – N. F.-C.
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursurilor civile având ca obiect „litigiu privind C. de C.”, promovate de către recurenta-reclamantă U. A. Teritorială a Județului B., cu sediul în mun. B., ., jud. B. și de recurenta-pârâtă C. de C. a României – pentru Camera de C. a județului B., cu sediul în București, sector 1, .. 22 - 24, împotriva Sentinței civile nr. 1284/08.07.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședință publică, la termenul de judecată din data de 10.12.2014 când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la 16.12.2014, dată la care, după deliberare:
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față.
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. la data de 26.11.2013 sub nr._ reclamanta U. A. Teritorială - Județul B. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. de C. a României – Camera de C. Județeana B. anularea deciziei nr. 40/05.08.2013 a Camerei de C. Județeană B. în ceea ce privește măsurile dispuse la pct. I.1.lit.d și pct. II.2, precum și dispozițiile corespunzătoare din încheierea nr. 138/17.10.2013 a Curții de C. a României și suspendarea actului până la soluționarea definitivă a contestației.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că în ceea ce privește măsurile dispuse la punctul 1. lit. d), pentru înlăturarea, conform prevederilor art. 43 lit. s) din lege, a neregulilor in activitatea financiar-contabilă și/sau fiscală controlată, nu există încălcări ale legii cu privire la constatarea consemnata.
Astfel, referitor la existenta unor diferențe intre valoarea totală a apartamentelor vândute și valoarea din contabilitate a acestora a arătat că fapta menționată nu reprezintă o încălcare a legii, deoarece măsura nu are la bază o calculație efectivă privind prețul apartamentelor sau o calculație referitoare la cheltuielile cuprinse in contul 231 “Investiții in curs", din care sa reiasă abaterea stabilită.
Totodată, nu existe temei legal referitor la egalitatea care ar fi trebuit „sa existe" intre contul 461 și contul 231, respectiv contul 212, nu este prezentat actul normativ încălcat, ci se specifică faptul ca este o diferență nejustificată, diferența calculată nu are la baza motive temeinice din care să rezulte că prețul apartamentelor ar fi fost calculat incorect și au fost prezentate toate documentele care au stat la baza calculării acestor apartamente, dar in descrierea erorii nu se face referire și la verificarea acestora, ci doar faptul ca există diferențe de valoare intre suma din procesul-verbal de recepție al locuințelor care a stat la baza stabilirii prețurilor unitare de vânzare ale apartamentelor de la blocul B23 și valoarea din contabilitate a apartamentelor vândute, respectiv o diferență nejustificată care poate avea ca și consecințe încheierea unor contracte de vânzare a locuințelor la un preț mai mic decât cel realizat cu construcția.
De altfel, in contul 231 au fost înregistrate cheltuielile pentru tot blocul B 23 și anterior pentru toate blocurile de locuințe construite în baza OG 19/1994, dar in procesul-verbal se menționează inadvertente pentru o scară de la blocul B23. Creditarea contului 231 cu o sumă mai mare nu reprezintă o calculare incorectă a prețurilor la apartamente.
Referitor la constatarea ca pentru locuințele vândute in conformitate cu prevederile OG 19/1994, „deși dobânda la restul de plată din contractele de vânzare-cumpărare cu plata în rate întocmite trebuia calculate numai la suma avansată, aceasta a fost calculată și la TVA de plată in mod eronat a fost reținut faptul că au fost încălcate prevederile OG nr. 19/1994, deoarece in art. 2 și 5 nu se prezinte modalitatea de calcul a dobânzii, ci modul de constituire a depozitului special, precum și procentul dobânzii suportate de beneficiarii apartamentelor pentru împrumuturile primite.
Referitor la constatările consemnate la capitolul 7 punctul 4.1 din raportul de audit (pagina 11), și punctul 4.1. din procesul-verbal (pagina 21), secțiunea II, punctul 2 din Decizia nr. 40/05.08.2013, referitoare la indemnizația de dispozitiv in procent de 25% din salariul de baza, respectiv de 75%, a arătat că operează autoritatea de lucru judecat întrucât în dosarul nr._ C. de Apel G. s-a pronunțat prin Decizia nr. 4685/10.10.2013, în sensul admiterii recursului Unității A. Teritoriale județul B. cu privire la aceleași masuri, stabilite de aceasta dată prin Decizia nr. 32/02.09.2011 a Curții de C..
A mai arătat că îndemnizația de dispozitiv a fost acordată în temeiul unei hotărâri judecătorești, respectiv Decizia civila nr. 481/07.05.2009 a Curții de Apel G. - Secția de C. A. și Fiscal, care constituie temei al acordării acestui drept salariaților din aparatul de specialitate al Consiliului Județean B.. Includerea indemnizației de dispozitiv în salariile de bază ale personalului s-a făcut în temeiul dispozițiilor art.5 alin.1 lit."a" din O.U.G nr.1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, la data de 01.01.2010.
Indemnizația de dispozitiv de 25% din salariul de baza este prevăzută in art. 13 din Legea nr. 138/1999 și 31.1 din Ordinul nr. 275/2002, modificat prin Ordinul nr. 496/2003 pentru cadrele militare si salariații civili din M.A.I.
Reclamanta nu și-a a întemeiat cererea în drept.
La data de 12.12.2013, prin serviciul registratură al instanței, pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivare a arătat că din verificările efectuate s-a constatat ca suma din procesul verbal de recepție a locuințelor, care a stat la baza stabilirii prețurilor unitare de vânzare ale apartamentelor de la blocul B 23, scara C, ultimul pus în funcțiune, este diferită de suma înregistrată în contabilitate reprezentând plățile efectuate pentru realizarea acestora (contul 231 „Investiții în curs" si respectiv, contul 212 „Construcții").
Astfel, valoarea totala a apartamentelor vândute la nivelul unei scări de .) este de 3.505.568,54 lei, iar din contabilitate a fost scăzută valoarea apartamentelor vândute (cont 231, respectiv 212 ) in suma de 5.180.329,74 lei când aceste sume ar trebui sa fie egale; deci exista o diferența nejustificată in suma de 1.674.761,20 lei, care poate avea ca si consecință încheierea unor contracte de vânzare a locuințelor la un preț mai mic decât cel realizat cu construcția lor.
A mai arătat că unele apartamente s-au vândut ulterior procesului verbal de recepție a apartamentelor, iar entitatea nu are organizată evidența contabila distinct pentru valoarea ratelor și valoarea dobânzilor, ci numai evidența operativă la nivel de contract de vânzare cumpărare încheiat.
S-a mai constatat că, pentru locuințele vândute în conformitate cu prevederile OG nr. 19 din 27 ianuarie 1994 privind stimularea investițiilor pentru realizarea unor lucrări publice și construcții de locuințe, deși dobânda la restul de plată din contractele de vânzare-cumpărare cu plata în rate întocmite trebuia calculată numai la „suma avansată" cum o numește legiuitorul, adică fără TVA datorat bugetului de stat, aceasta a fost calculata și la TVA de plată - de exemplu contractele de vânzare cumpărare cu plata în rate - iar la data încasării ratelor a fost reținută necuvenit de către entitate nefiind virată bugetului de stat, celui care i se cuvine ș TVA încasat.
Cu privire la indemnizația de dispozitiv a arătat că sporul de dispozitiv nu mai putea fi acordat începând cu data de 01.01.2010, data intrării in vigoare a Legii cadru nr. 330/2009, lege care instituia un nou sistem de salarizare, cu forme juridice noi, excedând astfel, prevederilor acesteia.
Totodată, s-a constatat că pentru personalul care este nominalizat în legătură cu derularea de proiecte finanțate din fonduri internaționale beneficiază de o majorare a salariului de baza cu pana la 75%, ceea ce este contrar prevederilor Legii 284/2010 art .34 alin (1).
Cât privește autoritatea de lucru judecat invocată de reclamanta, a arătat ca în cadrul dosarului nr._ (_ ) prin care s-a admis recursul UAT Județul B. s-a solicitat anularea în parte a Încheierii nr.VI/ 389/16.11.2011 emisă de C. de C. a României și a Deciziei nr. 32/02.09.2011 emisă de Camera de C. B., prin care s-a dispus "Stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia, ca urmare a efectuării de plăți nelegale de drepturi de personal reprezentând îndemnizație de dispozitiv ș majorarea cu 75% a salariilor de bază a specialiștilor pregătiți în managementul de proiect cu finanțare internaționala" aferente anului 2010.
Potrivit art. 1201 C.civ. este putere de lucru judecat atunci când a doua cerere de judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți.
În cauză nu sunt îndeplinite cerințele impuse de textul de lege anterior menționat, nefiind îndeplinită condiția triplei identități: de părți, obiect și cauză.
Astfel, în privința obiectului, acesta nu este identic, scopul final urmărit de reclamantă nefiind identic în ambele dosare, fiind vorba de două decizii distincte emise pentru ani bugetari diferiți.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 205 și urm. C.pr.civ.
Prin sentința nr. 81/2014/F.CA/17.01.2014 Tribunalul B. a dispus suspendarea măsurilor dispuse în secțiunea I punctul 1 lit. d și secțiunea II punctul 2 din decizia nr. 40/05.08.2013 a Camerei de C. Județeană B. până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ al Tribunalului B..
La termenul din 25.03.2014 instanța a respins excepția autorității de lucru judecat.
Prin sentința nr. 1284/Fca din data de 08 iulie 2014 pronunțată în cauză de Tribunalul B. s-a admis în parte acțiunea reclamantei, dispunându-se, pe cale de consecință, anularea deciziei nr.40/05.08.2013 a Camerei de C. Județeană B. în ceea ce privește măsura dispusă la pct. II.2, precum și dispozițiile corespunzătoare din încheierea nr. 138/17.10.2013 a Curții de C. a României.
A fost menținută decizia contestată(decizia nr. 40/05.08.2013 a Camerei de C. Județeană B.) în ceea ce privește măsura dispusă la pct. I.1.lit.d, precum și dispozițiile corespunzătoare din încheierea nr. 138/17.10.2013 a Curții de C. a României.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt și în drept următoarele:
Prin decizia nr. 40/05.08.2013 emisă de Camera de C. Județeană B. s-au stabilit în sarcina reclamantei o . măsuri printre care și cea de la pct. I.1.lit.d respectiv “Verificarea modului de stabilire a prețului locuinței din contractul de vânzare-cumpărare nr. 515/11.04.2012, precum și a celorlalte
apartamente vândute pe perioada termenului legal de prescripție, respectiv dacă
valoarea apartamentelor vândute a fost calculată corect, pe baza valorii totale de realizare a construcțiilor, conform datelor din contabilitate și clarificarea
diferențelor dintre suma din contabilitate și cea din procesele verbale de recepție, pentru stabilirea corecta a preturilor locuințelor care au fost vândute. Totodată, se va proceda la recalcularea pentru toate contractele de vânzare-cumpărare a locuințelor aflate în derulare la data de 31.12.2012 (peste 480 de contracte), a dobânzii datorate, respectiv calcularea dobânzii la valoarea apartamentelor vândute fără TVA și regularizarea cu partenerii de contracte a eventualelor sume încasate necuvenit, conform constatărilor de la pct. 1.2.3 pag. 13-16 din procesul-verbal de constatare” și cea de la pct. II.2, respectiv “stabilirea de către ordonatorul principal de credite al Unității A. - Teritoriale Județul B. a întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor de recuperare a acestuia, ca urmare a efectuării de plați de natura salarială, în anul 2012, în sumă de 559.369 lei reprezentând spor de dispozitiv și majorare a salariului de bază cu până la 75%, care exced prevederilor legale, conform constatării de la pct. I.4.1. pag. 21-26 din procesul-verbal de constatare, cu extinderea verificărilor asupra întregii categorii de operațiuni economice”.
Împotriva acestor măsuri reclamanta a formulat contestație, contestație ce a fost respinsă prin încheierea nr. 138/17.10.2013 a Curții de C. a României.
Cu privire la măsura dispusă la pct. II 2 în decizia nr. 40/05.08.2013 instanța reține că aceasta este nelegală, pentru următoarele considerente:
Astfel, prin decizia nr. 4685/10.10.2013 a Curții de Apel G. s-a stabilit ca fiind legală includerea în salariul de bază a sporului de dispozitiv acordat în baza Decizie nr. 481/2009 a Curții de Apel G. și majorarea cu 75% a salariilor de bază a specialiștilor pregătiți în managementul de proiect cu finanțare internațională.
Având în vedere că măsura dispusă la pct. II 2 în decizia nr. 40/05.08.2013 privește aceleași plăți de natură salarială, pe anul următor, tribunalul reține că cele constatate prin Decizia nr. 4685/2013 a Curții de Apel G., definitivă și irevocabilă, se impun cu autoritate de lucru judecat, fiind vorba de același eveniment și de faptul că practica judiciară a decis în mod constant că autoritatea de lucru judecat prev. de art. 1201 C.civ. are la bază regula potrivit căreia o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată și că o constatare făcută într-o hotărâre judecătorească irevocabilă nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre, aceasta în scopul de a se realiza o administrare uniformă a justiției.
Deci, principiul autorității de lucru judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat având același obiect, aceeași cauză și fiind purtat între aceleași părți, ci și contrazicerile între două hotărâri judecătorești, în sensul că acele constatări făcute printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre ulterioară, dată în alt proces.
Cu privire la măsura dispusă la pct. I.1.lit.d în decizia nr. 40/05.08.2013 instanța reține că aceasta este legală, pentru următoarele considerente:
Astfel, prin această măsură C. de C. a stabilit ca reclamanta a facă doar anumite verificări, precum modul de stabilire a prețului locuințelor, calculul valorii apartamentelor, verificări privind diferențelor dintre suma din contabilitate și cea din procesele verbale de recepție, recalcularea dobânzii, măsură ce nu încalcă nicio dispoziție legală și nu echivalează cu o sancțiune.
Față de aceste considerente, instanța va admite în parte cererea, va anula decizia nr. 40/05.08.2013 a Camerei de C. Județeană B. în ceea ce privește măsura dispusă la pct. II.2, precum și dispozițiile corespunzătoare din încheierea nr. 138/17.10.2013 a Curții de C. a României și va menține decizia nr. 40/05.08.2013 a Camerei de C. Județeană B. în ceea ce privește măsura dispusă la pct. I.1.lit.d, precum și dispozițiile corespunzătoare din încheierea nr. 138/17.10.2013 a Curții de C. a României.
Împotriva susmenționatei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâta C. de C. a României, criticând-o pe motive de nelegalitate, în esență, sub următoarele aspecte:
Instanța de fond a apreciat în mod greșit că este nelegală măsura de la pct. II.2 din Decizia nr. 40/05.08.2013 a Camerei de C. B. și dispozițiile corelative din Încheierea nr. 138 din 17.10.2013 a Curții de C..
Sporul de dispozitiv nu mai putea fi acordat începând cu data de 01.01.2011, data intrării în vigoare a Legii nr. 284/2010, lege care instituia un nou sistem de salarizare, cu norme juridice noi, excedând astfel, prevederilor acesteia.
Greșit s-a apreciat de către prima instanță că pentru personalul care este nominalizat în derularea de proiecte finanțate din fonduri internaționale beneficiază de o majorare a salariului de bază cu până la 75% ceea ce este contrar prevederilor Legii nr. 284/2010, art. 34 alin. 1 care stipulează că: „ (1) Personalul din autoritățile administrației publice centrale, din structurile din subordinea autorităților administrației publice centrale și din instituțiile publice locale, nominalizat în echipele de proiecte finanțate din fonduri comunitare nerambursabile postaderare, precum și din împrumuturi externe contractate sau garantate de stat rambursabile sau nerambursabile, beneficiază de la data intrării în vigoare a prezentei legi de o majorare a salariului de bază cu până la 75%, iar începând cu 1 ianuarie 2011, în locul majorării de până la 75%, de o majorare de până la 25 de clase de salarizare suplimentare aplicată la salariul de bază lunar, proporțional cu timpul efectiv alocat realizării activităților pentru fiecare proiect, indiferent de numărul de proiecte în care este implicat, fără a depăși durata maximă a timpului de lucru prevăzută de normele legale în vigoare și fără a depăși în total numărul maxim de clase de salarizare prevăzut la art. 10 alin. (2)”.
Instanța de fond în mod eronat a dat eficiență puterii de lucru judecat în forma prezumției, care vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătorești.
Este adevărat că efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces, care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis, dar trebuie avut în vedere că situația de fapt și de drept nu a rămas neschimbată, ci dimpotrivă a intervenit modificarea cadrului legislativ, respectiv . Legii nr. 284/2010.
Noua lege constituie de fapt o cauză juridică nouă care este de natură să înlăture autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare.
Sentința Tribunalului B., cu privire la soluția dată măsurii nr. II.2 din decizia nr. 40/2013 a Camerei de C. B. și dispozițiile corelative din Încheierea nr. 138/2013 emisă de curtea de C. a României este criticabilă și în raport de jurisprudența Curții Constituționale( e.g., Decizia nr. 1601 din 9 decembrie 2010 în care printre altele s-a reținut că „este evident că prestațiile salariale acordate și primite în temeiul legii vechi rămân câștigate, însă, odată cu . legii noi, cuantumul salariului/indemnizației/soldei este guvernat de această din urmă lege(…). Însă, în măsura în care legea elimină sporurile pe care chiar angajatorul le pute acorda chiar în temeiul legii, acordarea ulterioară a acestora nu se va realiza decât cu încălcarea legii(…).
Autoritatea de lucrul judecat de care se bucură o hotărâre judecătorească în ceea ce privește obligarea autorității publice la plata unui spor este una absolută pe toată durata de aplicare a prevederii legale în baza căreia subzistă o atare obligație a autorității publice. Încetarea obligației legale de plată a sporului este determinată de survenirea unui eveniment legislativ care suprimă textul în baza căruia a fost acordat sporul în cauză, aspect ce nu contravine cu nimic autorității lucrului judecat văzut ca garanție a principiului neretroactivității legii”.
Pentru motivele expuse succint mai sus, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului și reformarea sentinței recurate în sensul respingerii cererii de anulare a măsurii de la pct. II.2 din Decizia nr. 40/05.08.2013 a Camerei de C. B. și dispozițiile corelative din Încheierea nr. 138 din 17.10.2013 a Curții de C., ca neîntemeiată.
În drept, recurenta-pârâtă și-a subsumat criticile temeiurilor de reformare prev. la art. 483, art. 488 alin. 1 pct. 6 și ( NCpr. civ.
Reclamanta UAT B., Județul B. a formulat, la rândul său, recurs împotriva aceleiași sentințe, declinându-se nemulțumirea în raport de respingerea cererii sale privind anularea măsurii de la pct. I.a lit. d) precum și dispozițiile corespunzătoare din Încheierea nr. 138/17.10.2012 a Curții de C. a României.
Instanța de fond arată că prin stabilirea și menținerea măsurii de efectuare a unor verificări privind modul de stabilire a prețului locuințelor ce vizează diferența din contabilitate și cea din procesele-verbale de recepție recalcularea dobânzii nu se încalcă nicio dispoziție legală, dar nici nu precizează conform căror prevederi din actele normative în vigoare trebuie făcută ceastă verificare.
Reclamanta-recurentă a solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței civile nr. 1284/2014 în sensul admiterii cererii și a anulării Deciziei nr. 40/05.08.2013 a camerei Județene de C. B. în ceea ce privește măsura dispusă la pct. I.1. lit. d) precum și dispozițiile corespunzătoare din Încheierea nr. 138/17.10.2013 as Curții de C. a României.
Analizând sentința recurată, prin prisma criticilor aduse de către cele două părți, C. apreciază că soluția primei instanțe este nelegală.
Prin decizia nr. 40/05.08.2013 emisă de Camera de C. Județeană B. s-au stabilit în sarcina reclamantei o . măsuri.
Astfel, s-a dispus printre altele ( pct. I.1.lit.d ) “Verificarea modului de stabilire a prețului locuinței din contractul de vânzare-cumpărare nr. 515/11.04.2012, precum și a celorlalte apartamente vândute pe perioada termenului legal de prescripție, respectiv dacă valoarea apartamentelor vândute a fost calculată corect, pe baza valorii totale de realizare a construcțiilor, conform datelor din contabilitate și clarificarea
diferențelor dintre suma din contabilitate și cea din procesele verbale de recepție, pentru stabilirea corecta a preturilor locuințelor care au fost vândute. Totodată, se va proceda la recalcularea pentru toate contractele de vânzare-cumpărare a locuințelor aflate în derulare la data de 31.12.2012 (peste 480 de contracte), a dobânzii datorate, respectiv calcularea dobânzii la valoarea apartamentelor vândute fără TVA și regularizarea cu partenerii de contracte a eventualelor sume încasate necuvenit, conform constatărilor de la pct. 1.2.3 pag. 13-16 din procesul-verbal de constatare”.
Totodată, s-a dispus( pct. II.2) “stabilirea de către ordonatorul principal de credite al Unității A. - Teritoriale Județul B. a întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor de recuperare a acestuia, ca urmare a efectuării de plați de natura salarială, în anul 2012, în sumă de 559.369 lei reprezentând spor de dispozitiv și majorare a salariului de bază cu până la 75%, care exced prevederilor legale, conform constatării de la pct. I.4.1. pag. 21-26 din procesul-verbal de constatare, cu extinderea verificărilor asupra întregii categorii de operațiuni economice”.
În privința măsurii de la pct. I.1.lit. d, C. apreciază că judecătorul fondului a apreciat corect în sensul legalității acesteia în raport de constatările efectuate și de impactul financiar considerabil al neregulilor existente în contabilitatea reclamantei în privința modului de evidențiere a prețului de vânzare unul număr considerabil de locuințe în condițiile calculării greșite a dobânzii datorate(respectiv calcularea dobânzii la valoarea apartamentelor vândute fără TVA).
Împrejurarea că instanța de fond, confirmând măsura de la cpt. I.1 lit. d) nu a reiterat dispozițiile legale nesocotite de către reclamantă prin calcularea greșită a prețului locuințelor este irelevantă, contrar celor alegate în recurs de către reclamantă. Câtă vreme algoritmul de stabilire a prețului locuințelor nesocotește dispozițiile OG nr. 19/1994, măsura dispusă de pârâtă( recalcularea pentru toate contractele de vânzare-cumpărare a locuințelor aflate în derulare la data de 31.12.2012 a dobânzii datorate, respectiv calcularea dobânzii la valoarea apartamentelor vândute fără TVA și regularizarea cu partenerii de contracte a eventualelor sume încasate necuvenit) a fost dictată de atribuțiile legale ale autorității de control, dar și de obligațiile reclamantei chemată să administreze fonduri publice.
Soluția primei instanțe este vădit nelegală sub aspectul anulării măsurii de la pct. II.d.
Astfel, contrar celor reținute de prima instanță, sporul de dispozitiv nu mai putea fi acordat începând cu data de 01.01.2011, data intrării în vigoare a Legii nr. 284/2010, lege care instituia un nou sistem de salarizare, cu norme juridice noi, fiind irelevant faptul că sporul în discuție a fost recunoscut( acordat) prin hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat, legalitatea acordării unui atare spor urmând să primeze în raport de statuările instanței efectuate anterior modificării legislative intervenite prin Legea nr. 284/2010.
În acest sens este și jurisprudența instanței noastre de contencios constituțional. Astfel, prin Decizia nr. 1601 din 9 decembrie 2010 aceasta a statuat că „este evident că prestațiile salariale acordate și primite în temeiul legii vechi rămân câștigate, însă, odată cu . legii noi, cuantumul salariului/indemnizației/soldei este guvernat de această din urmă lege(…). Însă, în măsura în care legea elimină sporurile pe care chiar angajatorul le putea acorda chiar în temeiul legii, acordarea ulterioară a acestora nu se va realiza decât cu încălcarea legii(…).
Autoritatea de lucrul judecat de care se bucură o hotărâre judecătorească în ceea ce privește obligarea autorității publice la plata unui spor este una absolută pe toată durata de aplicare a prevederii legale în baza căreia subzistă o atare obligație a autorității publice. Încetarea obligației legale de plată a sporului este determinată de survenirea unui eveniment legislativ care suprimă textul în baza căruia a fost acordat sporul în cauză, aspect ce nu contravine cu nimic autorității lucrului judecat văzut ca garanție a principiului neretroactivității legii”.
Greșit s-a apreciat de către prima instanță și că personalul care este nominalizat în derularea de proiecte finanțate din fonduri internaționale beneficiază de o majorare a salariului de bază cu până la 75%, de vreme ce o asemenea măsură vine în coliziune cu prevederilor Legii nr. 284/2010 care la art. 34 alin. 1 stipulează expres că: „ (1) Personalul din autoritățile administrației publice centrale, din structurile din subordinea autorităților administrației publice centrale și din instituțiile publice locale, nominalizat în echipele de proiecte finanțate din fonduri comunitare nerambursabile postaderare, precum și din împrumuturi externe contractate sau garantate de stat rambursabile sau nerambursabile, beneficiază de la data intrării în vigoare a prezentei legi de o majorare a salariului de bază cu până la 75%, iar începând cu 1 ianuarie 2011, în locul majorării de până la 75%, de o majorare de până la 25 de clase de salarizare suplimentare aplicată la salariul de bază lunar, proporțional cu timpul efectiv alocat realizării activităților pentru fiecare proiect, indiferent de numărul de proiecte în care este implicat, fără a depăși durata maximă a timpului de lucru prevăzută de normele legale în vigoare și fără a depăși în total numărul maxim de clase de salarizare prevăzut la art. 10 alin. (2)”.
Pentru motivele mai sus arătate, C. apreciază că se impune reformarea sentinței criticate în sensul respingerii contestației formulate de UAT Județul B., sens în care va fi admis recursul pârâtei C. de C. a României și respins cel al reclamantei, dând astfel eficiență disp. art. 496 NCpr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de către pârâta C. de C. a României, cu sediul în București, sector 1, .. 22 - 24, împotriva Sentinței civile nr. 1284/08.07.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
Modifică în parte Sentința nr. 81/17.01.2014 pronunțată de Tribunalul B. și, în rejudecare:
Respinge ca nefondată contestația formulată de către reclamanta U. A. Teritorială a Județului B., în contradictoriu cu pârâta C. de C. a României.
Respinge ca nefondat recursul declarat de către reclamanta U. A. Teritorială a Județului B., cu sediul în mun. B., ., jud. B., împotriva Sentinței civile nr. 1284/08.07.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.12.2014.
Președinte,Judecător,Judecător,
Judecător D. V. M. P. E. L. I. G.
Grefier,
N. F.-C.
Red. Dact I.G. /19.01.2015
Gref. NFC, 4 ex/ 19.01.2015
.>
Fond: S.c. 1284/08.07.2014; A.C.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 8073/2014. Curtea de Apel... | Alte cereri. Decizia nr. 235/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
