Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 8061/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8061/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 12-11-2014 în dosarul nr. 756/91/2013*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 8061/2014
Ședința publică de la 12 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. I.
Judecător V. M. D.
Judecător E. L. P.
Grefier C. M. D.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate V., cu sediul în Focșani, .. 52, jud. V., împotriva sentinței nr. 815/07.05.2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant V. S., Focșani, ., . pârât DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE V., județul V..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimatul reclamantă, lipsă, avocat M. M., în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, după care;
Reprezentantul convențional al intimatului reclamant, ca și o chestiune prealabilă, arată că are o cerere de clarificare a modului în care a formulat recursul, respectiv dacă este formulat pe vechea sau noua procedură. Arată că acțiunea este formulată pe vechiul cod, dar toate motivele de recurs sunt formulate pe noul cod, art. 488 N.C.pr.civ.
Curtea arată că va avea în vedere aceste aspecte și, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată, acordând cuvântul în combaterea recursului.
Reprezentantul convențional al intimatului reclamant, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, nefondat și nelegal, având în vedere că sentința tribunalului este legală și temeinică.
Arată că, practic, există un singur motiv de recurs, respectiv lipsa procedurii prealabile conform art. 205 din C.pr.fiscală și art. 11 din Legea nr. 554.
Apreciază că aveau obligația la instanța de fond, prin întâmpinarea depusă, să invoce acest lucru; au invocat excepția lipsei calității procesuale a C.A.S. Arată că la fila 4 din dosarul de fond au formulat acea cerere către A.N.A.F., cea care a emis deciziile contestate, astfel că apreciază că această procedură prealabilă a fost îndeplinită cu cel care le-a remis deciziile. Pe aceste considerente și pe cea că nu s-a invocat la instanța de fond această excepție consideră că temeiul în baza căruia s-a formulat acest recurs nu subzistă sens în care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Pe fond, arată că se fac niște aprecieri în privința publicității deciziei_, care, așa cum a constatat și instanța de fond, nu a fost comunicată prin mijloacele legale, prin delegat, prin poștă cu confirmare de primire, prin publicitate, pe un site public, la modul general, pentru mai mulți contribuabili.
Și instanța de fond a analizat temeinic acest titlu și a constatat că la solicitarea instanței s-au depus mai multe adrese din care rezultă că, practic, nu se cunoaște din ce provine acea sumă de bani și că, de fapt, se pare că nu ar proveni din activități cu titlu de expertiză cum au solicitat. Arată că sunt mai multe adrese, unele privind titlu pentru activități din inginerie, expertize și pentru niște titluri agricole.
Solicită respingerea recursului ca neîntemeiat.
Față de nulitatea recursului solicitată prin întâmpinare arată că au invocat faptul că practic nu se motivează soluția dată de instanța de fond prin motivele de recurs; deci motivele de recurs nu subzistă față de soluția dată de instanța de fond.
Întrebat fiind care este temeiul de anulare a recursului, arată că pentru lipsa nemotivării este altă motivare față de soluția dată de instanța de fond. Stăruie în această apărare, în principal, solicită anularea recursului și, în subsidiar, să se respingă ca nefondat.
Cu cheltuieli de judecată conform dovezii pe care o depune la dosar.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față
Prin cererea înregistrata inițial pe rolul Tribunalului V. sub nr._ 28.01.2013, reclamantul V. S. a chemat in judecata pe parata C.A.S. V. si D.G.F.P. V. pentru ca, prin hotărâre judecătorească, să se anuleze actele administrativ-fiscale prin care s-au stabilit obligații de plată reprezentând contribuție la F.N.U.A.S.S. și penalități de întârziere de 1989 lei.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că, deși nu i s-au adus la cunoștință obligațiile de plată, s-a trecut la măsuri de executare silită.
Legal citată, D.G.F.P. V. a formulat întâmpinare și a invocat excepția necompetenței materiale a instanței având în vedere că reclamantul a contestat titlul executoriu_ și somația 39/_ /_, iar competența revine judecătoriei.
Pe fond, având în vedere că prin Decizia_/31.12.2012 s-au calculat accesorii la obligații de plată care nu au fost contestate, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâta C.A.S. V. a invocat excepția lipsei calității procesual pasive întrucât titlul executoriu_ este emis de D.G.F.P. V..
Pe fond, reclamantul datorează contribuție la F.N.U.A.S.S. și pentru veniturile obținute din activității independente.
Prin Sentința civila nr. 5119/02.10.2013 Tribunalul V. a respins ca neîntemeiate excepțiile necompetenței materiale a instanței, a lipsei de calitate procesuală pasivă a C.A.S. V.; a admis acțiunea in sensul ca a dispus anularea Deciziei_ emisă de C.A.S. V. și Decizia privind obligațiile de plată accesorii emisă de D.G.F.P. V. în dosarul fiscal_/31.12.2012.
A înlăturat totodată obligația reclamantului de plată a contribuției la F.N.U.A.S.S., a dobânzilor, penalităților și accesoriilor însumă de 1988 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs parata C.A.S. V., iar prin Decizia civila nr. 6512/12.12.2013 Curtea de apel G. a admis acest recurs si a casat in parte Sentința civila nr. 5119/2013 numai in ceea ce privește dispoziția de anulare a Deciziei nr._ emisa de parata C.A.S. V., aspect sub care cauza a fost trimisa in rejudecare.
S-a reținut că prima instanța nu a cercetat pe fond Decizia nr._ sub aspectul motivelor de nelegalitate invocate de reclamant.
In rejudecare, cauza a fost înregistrata la Tribunalul V. sub nr._ .
Pe linia deciziei de casare s-a solicitat paratei C.A.S. V. sa depună la dosar Decizia nr._ împreuna cu dovada comunicării acesteia către reclamant si împreuna cu documentația care a stat la baza emiterii acesteia.
Prin sentința nr. 815/2014 a Tribunalului V. a fost admis capătul de cerere formulat de reclamantul V. S. privind anularea Deciziei de impunere nr._ emisă de pârâtul C. DE A. DE SĂNĂTATE V. și în consecință:
S-a dispus anularea acestei Decizii și exonerarea reclamantului de plata sumelor imputate prin aceasta.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 12 iunie 2012, sub nr._ parata C.A.S. V. emite Decizia nr._ (fila19 dosar inițial al Tribunalului), Decizie prin care se stabilesc in sarcina reclamantului, raportat la un venit de 22.381 lei in anul 2010, obligații de plata către fondul de sănătate in suma de 1231 lei.
Aceasta Decizie este depusa doar parțial, in sensul ca la dosar s-a depus doar prima pagina a acestei Decizii.
Parata a depus la dosar dovada comunicării acestei decizii printr-un anunț colectiv.
F. de dispozițiile art. 44 din O.G. nr. 92/2003, dispoziții care prevăd ca modalitate subsidiara comunicarea prin publicitate, ea neputând înlocui comunicarea cu scrisoare recomandata către contribuabil, Tribunalul a apreciat ca fost legal sesizat.
Potrivit acestei Decizii, in sarcina reclamantului se stabilesc, aferent anului 2010, obligații de plată cu titlu de contribuție la fond in suma de 1231 lei, 317 lei cu titlu de dobânzi si 185 lei cu titlu de penalități, calculate prin raportare la un venit de 22.381 lei.
Instanța a procedat la verificarea veniturilor realizate de reclamant in anul 2010, sens in care a solicitat relații.
Conform relațiilor furnizate cu adresa nr. 5733/13.02.2014 (filele 5-7 dosar rejudecare) rezulta ca in anul 2010 reclamantul ar fi obținut venituri din activități de inginerie, unde înregistrează o pierdere fiscala de 3.796 lei și din activități de evaluări tehnice judiciare, unde realizează un venit net de 22.447 lei.
Ulterior, la data de 15.04.2014, A.N.A.F. prin A.J.F.P. V. comunica la instanța faptul ca in anul 2010 reclamantul a înregistrat venituri din activități agricole in suma de 25.046 lei.
Tribunalul a constatat astfel ca nu exista certitudine cu privire la veniturile realizate in anul 2010 de către reclamant, ca nu rezulta la care venituri s-a raportat parata in calcularea contribuției la fondul de sănătate si in temeiul cărui articol, motiv pentru care Decizia supusa analizei urmează a fi anulata in privința debitului principal.
Tribunalul a constatat ca prin aceeași Decizie, in sarcina reclamantului s-au stabilit obligații accesorii, fără ca obligațiile principale sa fie comunicate si in beneficiul reclamantului sa curgă termenul de plata, ajungându-se ca, paradox juridic, in același moment sa se nască si obligația principală si cea accesorie.
F. de aceste considerente, in conformitate cu dispozițiile art.18 din Legea nr. 554/2004 Tribunalul a apreciat ca întreaga Decizie analizata este lovita de nulitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Casa de Asigurări de Sănătate V., criticând-o sub aspectul greșitei interpretări și aplicări a dispozițiilor legale.
A susținut, în esență, că susținerea instanței de fond potrivit căreia decizia contestată nu este opozabilă reclamantului deoarece nu a fost comunicată potrivit dispozițiilor art. 44 C.proc.fiscală nu poate fi reținută. În cauză s-a făcut dovada că pârâta a respectat procedura de comunicare, prin publicare pe site-ul casei de asigurări în baza art. 44 alin. 3 C.proc. fiscală, după ce în prealabil reclamantul a refuzat să ia cunoștință de actul administrativ fiscal.
Nu poate fi reținută nici susținerea potrivit căreia nu există certitudine cu privire la veniturile realizate. În preambulul deciziei se menționează categoria de venituri pentru care s-a calculat contribuția la asigurările de sănătate.
Potrivit art. 257 alin. 2 lit. b din Legea 95/2006, „Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe țară, lunar ”.
Pentru aceste considerente, a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței, cu consecința respingerii contestației reclamantului.
Intimatul reclamant a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
A invocat totodată și excepția nulității recursului, având în vedere că motivele de recurs nu au nici o legătură cu soluția și motivarea de la instanța de fond.
În primul rând, Curtea apreciază că excepția nulității recursului nu poate fi primită. Deși au fost invocate prevederile art. 488 pct. 8 noul Cod de procedură civilă, se constată că aspectele invocate de recurentă se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 vechiul C.proc.civ., aplicabile cauzei introduse anterior datei de 15.02.2013. Pentru aceste considerente, excepția nulității recursului va fi respinsă ca nefondată.
Verificând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate aspectele, conform art. 304 ind. 1 C.proc.civ., Curtea apreciază că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, a cărei reformare nu se impune.
În primul rând, prima instanță a soluționat cauza pe fond, conform dispozițiilor din decizia Curții de Apel G. nr.6512/12.12.2013, care a reținut că simplul fapt al necomunicării actului administrativ fiscal către contribuabil nu poate constitui un motiv de anulare a actului, întrucât anularea poate viza motive de nelegalitate a emiterii actului și nicidecum neîndeplinirea de către organul fiscal a obligației ulterioare emiterii actului, de comunicare a actului respectiv către contribuabil.
În consecință, actul administrativ fiscal nu a fost anulat pe motiv că nu s-ar fi respectat procedura de comunicare către contribuabil, prevăzută de art. 44 C.proc.fiscală, ci pe motiv că nu există certitudine cu privire la veniturile realizate și cu privire la care trebuia calculată contribuția de asigurări de sănătate.
Prin decizia nr._ (_/12.06.2012) emisă de Casa de Asigurări de Sănătate V. s-au stabilit în sarcina reclamantului obligații reprezentând contribuție de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din profesii libere și comerciale în sumă de 1231 lei, precum și accesorii în sumă de 317 lei, reprezentând dobânzi și 185 lei, reprezentând penalități de întârziere.
Însă conform relațiilor furnizate cu adresa nr.5733/13.02.2014 (filele 5-7 dosar rejudecare Tribunalul V.) rezulta ca in anul 2010 reclamantul ar fi obținut venituri din activități de inginerie, unde înregistrează o pierdere fiscala de 3.796 lei și din activități de evaluări tehnice judiciare, unde realizează un venit net de 22.447 lei.
Ulterior, cu adresa_/01.04.2014, A.N.A.F. prin A.J.F.P. V. comunica la instanța de fond faptul ca in anul 2010 reclamantul a înregistrat venituri din activități agricole in suma de 25.046 lei.
În aceste condiții, Curtea apreciază că în mod corect a constatat prima instanță ca nu exista certitudine cu privire la veniturile realizate in anul 2010 de către reclamant, ca nu rezulta la care venituri s-a raportat parata in calcularea contribuției la fondul de sănătate si in temeiul cărui articol.
De asemenea, se impune luarea în considerare a prevederilor art. 43 alin. 1 din OG 92/2003, privind elementele pe care trebuie să le conțină în mod obligatoriu actul administrativ fiscal, lipsa unor elemente prevăzute de lege putând conduce la anularea actului administrativ . Astfel, modul de calcul al sumei pe care pârâta îl pretinde ca fiind datorată nu conferă posibilitatea de a fi verificat astfel că este încălcat dreptul contribuabilului de a fi corect informat. Totodată, pârâta nu a menționat motivele de drept și de fapt care au dus la adoptarea soluției fiscale individuale.
Pentru aceste considerente, se apreciază că soluția primei instanțe de anulare a deciziei reprezentând titlu de creanță este legală și temeinică, motiv pentru care,în conformitate cu art. 312 C.proc.civ., recursul declarat va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția nulității recursului.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate V., cu sediul în Focșani, .. 52, jud. V., împotriva sentinței nr. 815/07.05.2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant V. S., Focșani, ., . pârât DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE V., județul V..
Obliga pârâta să achite reclamantului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Noiembrie 2014.
Președinte, G. I. | Judecător, V. M. D. | Judecător, E. L. P. |
Grefier, C. M. D. |
PEL/DMC/2 ex/11.12.2014 Fond: S. F. N.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 4929/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Anulare act administrativ. Decizia nr. 8073/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
