Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Decizia nr. 6967/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6967/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 18-09-2014 în dosarul nr. 410/44/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 6967/2014
Ședința publică de la 18 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. C.
Judecător V. M. D.
Judecător Dr. I. A.
Grefier Z. E.
.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea recursului declarat de reclamanta G. - E. G.- LA DIRECȚIA DE FISCALITATE DIN C. CONSILIULUI LOCAL G., cu sediul în G., ..232 împotriva sentinței civile nr.196/11.02.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 15 septembrie 2014 care au fost consemnate în încheierea din aceiași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, amână pronunțarea cauzei la data de 18 septembrie 2014.
CURTEA,
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Prin sentința nr. 196/11.02.2014 pronunțată de Tribunalul G. a fost admisă excepția lipsei de interes și, pe cale de consecință, lipsită ca fiind lipsit de interes capătul de cerere vizând contestația măsurilor 1 și 2 din Decizia nr. 68/11.01.2013 a Camerei de C. G. ca fiind lipsită de interes. Prin aceeași sentință a fost respinsă contestația formulată de către reclamantul G. – E. G. împotriva Deciziei nr. 68/11.01.2013 ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul G. – E. G. în conformitate cu prevederile art. 488 alineat 1 punctul 8 NCPC și apreciind că este nelegală în privința respingerii contestației formulate împotriva punctului 3 din Decizia nr. 68/11.01.2013 a Camerei de C. G..
În dezvoltarea motivelor de recurs a arătat că instanța a reținut ca reclamanta este o instituție publica astfel cum este definita la art.2 alin.1 pct.39 din Legea nr.273/2006 privind finanțele publice, dar legea privește cadrul general si procedurile privind formarea, administrarea, angajarea si utilizarea fondurilor publice locale, si responsabilitățile autoritarilor administrației publice locale si ale instituțiilor publice implicate in domeniul finanțelor publice.
Controlul Camerei de C. G. a avut in vedere verificarea modului de gestionare si utilizare a mijloacelor materiale si bănești precum si asigurarea integrității patrimoniului public si privat, pentru anul 2011.
Ori HGR 281/1993 nu mai era aplicabila la 01.01.2010. Fusese abrogate explicit prin Legea cadru nr.330/2009.
C. de conturi a preluat texte de lege si le-a aplicat fără a analiza situația concreta in care se desfășura activitatea.
Prestarea unei funcții suplimentare, in afara funcției de baza, care nu afectează programul acesteia nu poate constitui prejudiciu pentru serviciu având in vedere faptul ca este vorba de o munca prestata necesara si utila serviciului. Cel mult poate constitui o abatere săvârșită de serviciu pentru asigurarea rezolvării, in condiții bune, a sarcinilor cu cheltuieli cat mai mici.
Chiar daca pentru unele funcții suplimentare, in anul 2009, era in vigoare HGR 281/1993 aceasta nu se aplica domeniului de activitate. Art.1 din HGR prevede: „Salarizarea personalului din unitățile bugetare se face ținând seama de specificul fiecărui domeniu de activitate: unități de învățământ, unități de cercetare, unități de informatica, unități sanitare si de asistenta sociala, unități de cultura, de sport precum si alte unități finanțate de la bugetul național. Reclamanta nu se încadrează în tipurile de unități enumerate.
Ori, perioada care face obiectul controlului este anul 2010 când își găsește aplicabilitatea Legea cadru nr.330/2009.
Instanța a respins capătul de cerere referitor la remunerația acordata directorului general motivat de faptul ca s-a încălcat prevederile art.IV alin.1 si 2 din O.U.G.nr.79/2008.
În OUG.nr.79/2008 nu exista art.IV alin.1 si 2 iar daca e vorba de art.4 alin.1 si 2 acesta precizează: Art.4 alin.1:,, Remunerația lunara a directorului general/directorului se diminuează proporțional cu gradul global de neîndeplinire a obiectivelor si criteriilor de performanta stabilite prin contractul de mandat, dar nu mai mult de 30% din nivelul acesteia". A..2:,, In cazul îndeplinirii pe perioada cumulata de la începutul anului a obiectivelor si criteriilor de performanta stabilite prin contractul de mandat, la sfârșitul anului sumele reținute conform alin.(1) se restituie directorului general/directorului".
Remunerația directorului general al Serviciului Public G.-E. G. a fost stabilita prin Dispoziția nr.5481/13.06.2008 emisa de Primarul Municipiului G. iar OUG nr.79/2008 a fost publicata in Monitorul Oficial la 23.06.2008, deci Dispoziția de remunerație a fost emisa înainte de a se publica OUG nr.79/2008 (aceasta ordonanța nu este aplicabilă serviciului).
Reclamanta nu a încălcat prevederile O.G.nr./10/2008-privind nivelul salariilor de baza si al altor drepturi ale personalului bugetar, deoarece ordonanța a intrat în vigoare la data de 30.01.2008 iar Dispoziția a fost emisa de Primarul Municipiului G. la 13.06.2008.
Instanța a respins capătul de cerere referitor la acordarea sporului pentru condiții periculoase/vătămătoare de munca (spor calculator) de 15% din salariul de baza al personalului contractual pentru anul 2010, cu motivarea ca am încălcat prevederile Anexei I, secțiunea 1 art.3 si secțiunea 2 art.5 din Legea cadru nr. 330/2009.
Acest text de lege reglementează salariile de baza si indemnizațiile personalului contractual din aparatul propriu al consiliilor, primarilor etc. fiind prevăzute .>
Serviciul public G.-E. G. se încadrează la prevederile art.5 alin.1 din Anexa 1Legea-cadru nr.330/2009 si nicidecum la prevederile art.9 alin.2 din Anexa 3 Legea-cadru nr.330/2009 ce privește funcționarii publici (așa cum face trimitere Agenția județeană pentru Prestații Sociale G.).
La sporul pentru condiții vătămătoare C. de C. nu a contestat prestarea muncii in condiții ce permiteau acordarea sporului.
Cu privire la nerespectarea prevederilor legale privind încadrarea personalului contractual al Serviciului Public G. - E. G. ca urmare a depășirii nivelului maxim de salarizare in cazul a 2 angajați Puhacel M. si M. C. si nu a fost organizat examen pentru ocuparea unui post vacant de consilier juridic, instanța a respins si acest capăt de cerere ca nefondat.
Cu privire la acest aspect invocă si prevederile art.104 alin.1 din Codul muncii: „Salariatul comparabil este salariatul cu norma întreaga din aceeași unitate, care are acelasi tip de contract individual de munca, prestează aceeași activitate sau una similara cu cea a salariatului angajat cu contract individual de munca cu timp parțial, avându-se în vedere și alte considerente, cum ar fi vechimea în munca și calificarea/aptitudinile profesionale" în prezent art.1011al.3 Codul muncii.
Ori, în cadrul Serviciului Public G.-E. G. nu exista un alt salariat angajat pe funcția de consilier juridic așa că nu se pune problema unui salariu comparabil. S-a avut în vedere și vechimea în munca de peste 25 de ani.
Cu privire la neorganizarea concursului privind ocuparea postului vacant de consilier juridic, precizează că la data angajării Serviciul Public G.-E. G. se afla sub incidenta prevederilor art.21-22 din O.U.G.nr.34/2009 fiind suspendata orice forma de concurs sau examen, prevedere valabila si la ora actuala.
La baza încheierii contractului individual de munca au existat o . situații ce au determinat aplicarea art.37 din Codul muncii.
Drepturile si obligațiile privind relațiile de munca dintre angajator si salariat se stabilesc potrivit legii, prin negociere, in cadrul contractelor colective de munca si al contractelor individuale de munca.
Situațiile la care fac referire sunt: lipsa spațiu adecvat desfășurării activității, neacordarea altor drepturi, celeritatea problemelor juridice, experiența profesională, etc. încheierea unui contract individual de munca cu timp parțial a fost o soluție judicioasa, munca prestata asigurând asistenta juridica inclusiv reprezentarea in instanța care nu se poate limita la 2 ore, suma pentru 2 ore nu asigura nici cheltuielile pentru deplasare.
Examinând actele și lucrările dosarului C. reține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică a cărei casare nu se impune.
Prin măsura dispusă la punctul 3 din Decizia nr. 68/11.01.2013 a Camerei de C. G. s-a stabilit în sarcina reclamantului luarea măsurilor legale cu privire la respectarea, începând cu anul 2010 a prevederilor legale de încadrarea a personalului și la modul de ocupare a posturilor vacante și stabilirea întinderii prejudiciului rezultat ca urmare a plății nelegale a unor drepturi salariale ( spor funcție suplimentară, îndemnizația lunară a directorului general, spor pentru condiții periculoase/vătămătoare și diferențe în plus drepturi salariale), inclusiv a dobânzilor/foloaselor nerealizate și luarea măsurilor de recuperare a acestuia.
Această măsură a fost impusă urmare a constatării că prin nerespectarea art.19, alin.1 și 3 din H.G. nr.281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare, cu modificările și completările ulterioare, ale art.26, alin.1 din Secțiunea a 4-a ale art.7, alin. 1-2, Secțiunea a 3-a și art.31, Cap.IV, Secțiunea a 4-a, ale Anexei nr.1, Secțiunea 1, art.3 și Secțiunea a 2-a, art.5, ale art.6, alin.1 din Anexa nr.XIII la Legea cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, ale art.IV alin.1 și 2 din OUG nr.79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici, aprobată prin Legea nr.203/2009, cu modificările și completările ulterioare, ale pct.6 din Anexa nr.II/2 la Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilirea salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, ale art.3 și 5, alin.3 din OUG nr.1 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările și completările ulterioare ale art.5, alin.1 și art.7, lit.a din O.G. nr.119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale Anexei II b, lit.a pct.6și lit.b, pct.10 din O.G.nr.10/2008 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr.II și III la Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, precum și unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale și ale art.14, alin.2 și 3 și art.2 alin.1 din Legea nr.273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare.
Au fost efectuate cheltuieli de personal/plăți, fără respectarea prevederilor legale, reprezentând:
a) acordarea în perioada ianuarie 2010 – octombrie 2012 a „sporului funcție suplimentară (indemnizației pentru cumul de funcții), pentru un număr de 5 salarii încadrați ca personal contractual ca urmare a includerii acestui spor în salariul de bază la reîncadrarea efectuată potrivit prevederilor Legii nr.330/2009, fără a se justifica ocuparea prin concurs a unui post vacant prin cumul de funcții și prestarea unor ore peste durata normală a timpului de lucru;
b) remunerația (venitul brut) acordată directorului general al entității în perioada ianuarie 2010 - mai 2012 a depășit nivelul indemnizației stabilită prin lege pentru funcția publică de secretar de stat;
c) acordarea în anul 2010m a sporului pentru condiții periculoase/vătămătoare de muncă, aprobat de ordonatorul principal de credite și avizat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Ministerul Finanțelor Publice, conform prevederilor art.5, alin.2 din Anexa I la Legea-cadru nr.330/2009;
d) pentru perioada ianuarie 2010 – octombrie 2012, în cazul a 2 salariați, nu au fost respectate nivelurile maxime ale salariilor de bază cuprinse în O.H. nr.10/2008 și nu a fost organizat concurs pentru ocuparea unui post vacant de consilier juridic.
În mod legal și temeinic instanța de fond a respins contestația formulată de către reclamant împotriva acestei măsuri, reținând că reclamantului îi sunt aplicabile prevederile legii 330/2009 în ceea ce privește constrângerile impuse în sensul sporului funcție suplimentar în salariul de bază.
G. – E. G. a fost înființat prin HCL 266/2007, funcționează sub autoritatea Consiliului G. astfel încât îi sunt aplicabile prevederile art. 19 alineat 1 din HG 281/1993.
De asemenea în mod corect s-a reținut ca fiind corectă constatarea Camerei de C. în sensul încălcării de către reclamant a prevederilor art. IV alin. 1și 2 din OUG 79/200 relative la nivelul remunerației directorului general .
În mod corect s-a apreciat de către prima instanță că, în absența unui contract colectiv de muncă, înregistrat potrivit prevederilor legale la ITM G., nu putea fi acordat sporul pentru condiții vătămătoare/periculoase de muncă.
Față de prevederile imperative ale OG 10/2008 și ale OUG 34/2009 în mod corect s-a constatat ca fiind nelegală depășirea nivelului maxim al salariilor de bază în cazul a doi salariați .
Față de modul de înființare al G. – E. G. și de modalitatea de funcționare și finanțare apreciem, în acord cu instanța de fond apreciem că reclamantului îi sunt aplicabile restricțiile impuse de Legea 330/2009 și ale OUG 10/2008 în ceea ce privește modalitatea de stabilire a salariilor personalului contractual și al directorului general, astfel că măsurile impuse prin punctul 3 din Decizia nr. 68/11.01.2013 a Camerei de C. G. sunt corecte.
În raport de motivele arătate mai sus, C. conchide în sensul că nu s-a răsturnat în speță prezumția de nelegalitate a actelor administrative contestate, impunându-se menținerea acestora, cu consecința confirmării sentinței recurate, dând astfel eficiență disp. art. 496 N.Cpr. civ. referitoare la respingerea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta G. - E. G.- LA DIRECȚIA DE FISCALITATE DIN C. CONSILIULUI LOCAL G., cu sediul în G., ..232 împotriva sentinței civile nr.196/11.02.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Septembrie 2014.
Președinte, L. C. | Judecător, V. M. D. | Judecător, Dr.I. A. |
Grefier, Z. E. |
Fond: D.M.
Red. Tehnored.D.V.M./20.10.2014
Tehnored.Z.E./20.10.2014/5 ex
| ← Alte cereri. Decizia nr. 6736/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 283/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
