Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 5798/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5798/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 10-06-2014 în dosarul nr. 12239/121/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 5798/2014
Ședința publică de la 10 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. P.
Judecător M. B.
Judecător I. M. D.
Grefier Z. E.
.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul V. D., reprezentat legal de Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România, cu sediul în G., ., ..A, . nr.3314/ 26.11.2013, pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul prin consilier juridic B. D., în baza împuternicirii de reprezentare juridică depusă la dosar, lipsind recurentul-reclamant V. D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Întrebat fiind reprezentantul intimatului precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului ca nefondat. În esență, susține că dispozițiile OUG nr.121/1998 îi sunt aplicabile recurentului, acesta are atribuții în legătură cu formarea, administrarea și gestionarea resurselor financiare aspect cântărit de argumentele dezvoltate în cuprinsul întâmpinării, de altfel aceasta este și poziția atât a Curții cât și a Tribunalului G., jurisprudența fiind unitară în această problemă. Arată că situația recurentului se subscrie disp.art.2 din OUG nr.121/1998. La dosarul cauzei se află hotărâri judecătorești care îi privesc pe ceilalți polițiști ce au făcut obiectul acestei cercetări administrative, aspect subminat de procesul verbal de cercetare administrativă și de hotărârile depuse la dosar. Pentru motivele în fapt și în drept invocate pe larg prin întâmpinare, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a reținut următoarele:
P. acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului G. sub nr._, reclamantul V. D., prin SDBR, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE A JUDEȚULUI G., anularea dispoziției Șefului I.P.J. G. nr._ din 06.10.2011 prin care i s-a imputat suma de 2.366 lei încasată cu titlul de salariu de merit în perioada 24.05.2010 – 24.05.2011.
A solicitat reclamantul și suspendarea executării Dispoziției atacate.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în mod greșit decizia de imputare contestată a fost emisă în temeiul OG 121/1998, întrucât reclamantul nu e militar, ci funcționar public civil cu stat special.
S-a mai arătat că în baza OG 121/1998 răspunderea materială este angajată doar în legătură cu formarea, administrarea și gestionarea resurselor financiare și materiale provocate de militari în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, iar reclamantul nu avea atribuții de formare și administrare a resurselor materiale ale instituției.
În dovedirea acțiunii a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Legal citat, pârâtul a fost reprezentat în instanță și a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
S-a depus la dosar de către pârât, la solicitarea instanței, documentația care a stat la baza emiterii Deciziei contestate.
În urma analizării probelor administrate, prin sentința civilă nr.3314/2013 a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantului reținându-se, în esență, faptul că sumele reprezentând diferența dintre funcția de ofițer principal și ofițer I au fost încasate necuvenit.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul care a susținut în principal că în mod greșit au fost reținute ca fiind incidente dispozițiile O.G.nr.121/1998 privind răspunderea materială a nulităților întrucât nu are această calitate, fiind funcționar public civil, aplicabilă fiind dispozițiile Legii nr. 360/2002 și Legea nr.188/1999.
Curtea analizând recursul de față prin prisma dispozițiile art.304 din C.proc.civ., îl consideră nefondat pentru motivele pe care le vom arăta în continuare.
Potrivit disp.art. 2 din O.G.nr.121/1998 răspunderea materială este angajată, pentru pagubele în legătură cu formarea, administrarea și gestionarea resurselor financiare și materiale, a unor diverse instituții sau atribuții în domeniul siguranței naționale și a ordinii publice (M.A.N., M.A.I., S.R.I., S.P.P., etc.), pagube cauzate din vina militarilor și în legătură cu îndeplinirea serviciului militar sau a atribuțiilor de serviciu.
Totodată, în cuprinsul art.9 se precizează că prevederile acestui act normativ se aplică și salariaților civili din structura instituțiilor publice prevăzute la art.2”.
În baza și pentru executarea acestei ordonanțe, în temeiul art.48 alin.1 din O.G.nr.121/1998 și al art. 13 alin.2 din Legea nr.40/1990, privind organizarea și funcționarea ministerului de interne ( n.n.: actul normativ în vigoare la data apariției ordonanței), ministerul de interne a emis actul administrativ cu caracter normativ intitulat Instrucțiunile Ministerului de Interne nr.830/20.01.1999 privind răspunderea materială a militarilor pentru pagubele produse.
Odată cu apariția Legii nr.360/2002 polițiștii au devenit funcționari publici cu statut special iar potrivit disp.art.63 alin.1 din această lege polițistul răspunde pentru pagubele cauzate patrimoniului unității, potrivit legislației aplicabile personalului civil din M.A.I.
De asemenea potrivit disp.art.2 din O.G.nr.121/1998 răspunderea materială este angajată, în condițiile prezentei ordonanțe, pentru pagubele în legătură cu formarea, administrarea și gestionarea resurselor financiare și materiale, provocate de militari din vina acestora și în legătură cu îndeplinirea serviciului militar sau a atribuțiilor de serviciu, în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului de Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției”.
Din analiza textului de lege arătat mai sus rezultă că răspunderea materială constă într-o acțiune sau inacțiune prin care s-a produs o pagubă care are legătură cu orice activitate referitoare la formarea, administrarea și gestionarea resurselor financiare și materiale a instituțiilor.
Recurentul invocă și excepția decăderii pârâtei din dreptul de a emite decizia de imputare cu trimitere la disp.art.24 alin.2 și 4 din O.G.nr.121/1998.
Curtea, față de această apărare constată că potrivit disp.art.23 alin.1 din O.G.nr.121/1998, „ termenul pentru efectuarea cercetării administrative și înregistrarea actului de cercetare este de cel mult 60 de zile de la când comandantul sau șeful unității a constatat sau a luat cunoștință de producerea pagubei”, respectiv data de 27.05.2011, când a fost emisă Dispoziția șefului I.P.J.G. nr._, prin care a fost demarată cercetarea administrativă. Acest termen poate fi prelungit cu încă 60 de zile, potrivit art.23 alin.2.
Totodată, potrivit art.24 alin.2 teza a II-a din același act administrativ, „obligarea la restituirea sumelor încasate fără drept, a contravalorii bunurilor ori serviciilor nedatorate, se poate face numai în cazurile în care paguba a fost constatată în cel mult un de la data primirii sumelor sau bunurilor ori de când au beneficiat de serviciile nedatorate”.
În cuprinsul art.25 alin.2 se specifică faptul că „ decizia de imputare se emite de către comandantul sau șeful unității a cărei comisie a efectuat cercetarea administrativă și constituie titlu executoriu”. Conform alin.4 al aceluiași articol, termenul de emitere a acestui act este de 30 de zile de la data înregistrării procesului-verbal de cercetare administrativă și iar termenul de comunicare către cel obligat la plată este de 15 zile.
Față de textele de lege arătate mai sus, Curtea apreciază că termenul de 1 an se calculează de la data constatării pagubei, acesta fiind respectat.
Pentru considerentele arătate, Curtea, văzând și disp.art.312 din C.proc.civ., va respinge ca nefondat recursul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul V. D., reprezentat legal de Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România, cu sediul în G., ., ..A, . nr.3314/ 26.11.2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
I R E V O C A B I L Ă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Iunie 2014.
Președinte, G. P. | Judecător, M. B. | Judecător, I. M. D. |
Grefier, Z. E. |
Red.GP/25.06.2014
Tehno ZE/25.06.2014
Ex.2
Fond: V.D.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 2450/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Anulare act administrativ. Decizia nr. 5801/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
