Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 7547/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7547/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 13-10-2014 în dosarul nr. 5563/91/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 7547/2014
Ședința publică de la 13 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - L. G. T.
Judecător - L. C.
Judecător - C. R. M.
Grefier - I. S.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta C. C. cu domiciliul procesual ales la sediul Casei Județene de Pensii V. în Focșani, . bis, jud. V., împotriva sentinței civile nr. 177 din 29.01.2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
La apelul nominal a răspuns intimata prin consilier juridic G. C. – cu delegație la dosar, lipsă fiind recurenta.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Intimata prin reprezentant solicită respingerea recursului pentru toate motivele arătate în întâmpinarea formulată și menținerea hotărârii atacate.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 177/29.01.2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta C. C. având ca obiect obligarea pârâtei C. Județeană de Pensii V. la plata premiului aferent anului 2010, cunoscut sub denumirea de al 13-lea salariu, reactualizat cu indicele de inflație.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termen legal, reclamanta, solicitând casarea sentinței si in rejudecare admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului recurenta a arătat că prevederile art. 8 din Legea nr. 285/2010 le sunt opozabile întrucât prin înlăturarea retroactivă la data de 01.01.2011 a posibilității de a realiza un drept deja câștigat, prevăzut de legislația în vigoare la data de 31.12.2010, pentru o activitate deja prestată s-au încălcat, pe lângă dispozițiile din legislația internă anterior menționate, care consacră principiile de aplicare a legii civile în timp și dispoziții din dreptul internațional, respectiv art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Mai mult decât atât, solicită ca instanța să constate că nu se poate vorbi de o compensare între premiul anual și creșterile salariale acordate, deoarece premiul anual este o sumă unică al cărei cuantum variază de la un salariat la altul în funcție de anumite condiții și nu se poate determina pur și simplu prin aplicarea unui procent la salariu.
De asemenea persoanele care nu au mai avut calitatea de salariat bugetar spre finalul anului 2010 sau începând cu anul 2011 nu au beneficiat de nicio majorare salarială în anul 2011 sau de altă sumă echivalentă reprezentând al - 13 - lea salariu pentru timpul efectiv lucrat în anul 2010 în cadrul instituțiilor bugetare respective.
Apreciază că decizia nr. 21/2013 pronunțată de I.C.C.J. nu poate schimba sau înlocui legile unei țări.
Intimata pârâtă a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Acesta a arătat în esență că în sunt aplicabile dispozițiile art. 8 din Legea nr. 285/2010 și decizia nr. 21/2013 pronunțată de I.C.C.J.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente Curtea de Apel reține următoarele:
Potrivit art.25 alin.4 din Legea nr.330/2009, pentru activitatea desfășurată în anul 2010, personalul plătit din fonduri publice putea să beneficieze de un premiu anual începând cu luna ianuarie 2011.
Legea – cadru nr.330/2009 a intrat în vigoare la data de 01.01.2010 și a fost abrogată de prevederile art.39 din Legea nr.284/2010 la data de 01.01.2011.
Astfel, potrivit art.8 din Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, „sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi.
Faptul că reclamanții nu sunt de acord cu soluția legislativă cuprinsă în art.8 din Legea nr.285/2010 nu este de natură să facă inaplicabile aceste dispoziții legale.
De altfel, Curtea Constituțională a stabilit că dreptul la premiul anual arătat mai sus nu constituie un drept fundamental, iar dispozițiile Legii nr.285/28.12.2010 nu au caracter retroactiv ci dau expresie principiului aplicării legii noi referitoare la schimbarea unei situații juridice pentru viitor.
De asemenea, instanța reține că aceste aspecte au fost lămurite prin decizia nr. 21/18.11.2013 a I.C.C.J. pronunțată într-un recurs în interesul legii conform căreia premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, nemaiputând fi acordat în formă supusă vechii reglementări.
În considerentele acestei decizii s-au reținut următoarele:
Asupra interpretării dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010, Curtea Constituțională s-a pronunțat atunci când a exercitat controlul de constituționalitate al acestui articol, prin prisma dispozițiilor referitoare la neretroactivitatea legii, garantarea dreptului la salariu, a dreptului de proprietate privată, incidența dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului și ale dreptului Uniunii Europene.
Așa cum, în mod constant, a stipulat Curtea Constituțională, caracterul obligatoriu al deciziilor sale se extinde și asupra considerentelor, astfel încât acestea devin obligatorii pentru cei ce procedează la interpretarea și aplicarea respectivului articol de lege.
În acest context se impune interpretarea data de Curte referitor la faptul ca dreptul la acordarea premiului anual nu a fost înlăturat prin abrogarea art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, ci reprezintă, în continuare, o creanță certă, lichidă și exigibilă a angajatului asupra angajatorului sau, modificată fiind, în concret, numai modalitatea de acordare, și anume eșalonat și succesiv, în cursul anului 2011, respectiv prin creșterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului/soldei/indemnizației de bază.
Or, raportat la aceasta concluzie, se reține că dreptul la premiul anual a fost menținut și după abrogarea art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, începând cu luna ianuarie 2011. În acest sens, aceeași instanță a stipulat, în deciziile menționate, că majorarea salarială din anul 2011, rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizația de bază, este acordata și în continuare.
Curtea Constituțională, prin aceasta interpretare cu caracter obligatoriu, a statuat asupra modalității în care subzistă dreptul de creanță al angajatului în cadrul raportului juridic cu angajatorul, astfel încât el nu mai poate fi acordat în forma anterioară prevăzută de art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009.
Din acest punct de vedere nu se poate analiza includerea premiului în majorările salariale prevăzute de art. 1 din Legea nr. 285/2010, ca argument de menținere a dreptului la plată premiului în forma anterioară, întrucât ar contraveni celor stipulate cu forța Curtea Constituțională.
Dreptul de a pretinde acordarea premiului sub forma unui salariu de baza scadent in prima luna a anului următor celui lucrat s-a stins odată cu abrogarea Legii-cadru nr. 330/2009, fiind înlocuit cu o nouă modalitate de plată, prevăzută de lege, prin executare succesivă.
Prin modificarea formei de executare a obligației de plată a premiului anual, legiuitorul a acționat în limitele marjei de intervenție, recunoscută în domeniul politicii salariale, neexistând o încălcare a dreptului de proprietate privată al personalului plătit din fonduri publice asupra acestei creanțe de natură salarială.
În consecință, în conformitate cu art. 496 N.C.pr.civ., se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C. C. cu domiciliul procesual ales la sediul Casei Județene de Pensii V. în Focșani, . bis, jud. V., împotriva sentinței civile nr. 177 din 29.01.2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Octombrie 2014.
Președinte, L. G. T. | Judecător, L. C. | Judecător, C. R. M. |
Grefier, I. S. |
Red.L.C./23.10.2014
Dact.I.S./24.10.2014/4ex.
Fond:Tribunalul V.;Jud.A.C.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 6300/2014. Curtea de Apel... | Alte cereri. Decizia nr. 2102/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
