Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 66/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 66/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 07-01-2014 în dosarul nr. 61/121/2005**
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia numărul 66/2014
Ședința publică de la 07 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. A.
Judecător G. P.
Judecător M. B.
Grefier S. H.
La ordine fiind soluționarea recursul declarat de reclamanții B. M. domiciliată în G., . nr. 17, jud. G. și de B. V., domiciliat în G., ., ., împotriva sentinței nr. 1072/11.05.2012 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul B. V., au lipsit recurenta B. M., reprezentantul intimatei Primăria Municipiului G. și P. Municipiului G..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Curtea aduce la cunoștință recurentului B. V. că la dosar s-a înaintat de P. municipiului G. o cererea, pe care o înmânează acestuia spre luare la cunoștință.
Recurentul B. V. ia cunoștință de cererea intimatului, arată că prin aceasta se invocă excepția de perimare, excepție ce solicită a fi respinsă, a se constata că s-a formulat cererea de repunere pe rol în termen. Nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Recurentul B. V. consideră că a motivat recursul destul de bine, că sunt o mulțime de motive de recurs, dar că motivul esențial este acela că instanța a respins acțiunea cu motivarea că nu a înțeles ce acte administrative se contestă.
Găsește că nu este absolut deloc normal ca după 5 ani de activitate procesuală instanța să nu înțeleagă ce acte administrative se atacă. Această afirmație a instanței justifică din start casare unei astfel de hotărâri. Dacă instanța nu a vrut să înțeleagă ce a solicitat prin acțiune, atunci nu poate să înțeleagă această situație decât ca o rea credință. Nu se poate da o motivare dacă nu s-a înțeles ce acte se atacă. Susține că a explicat clar ce solicită, sunt acte depuse la dosar din care rezultă ce acte solicită a fi anulate, s-au formulat precizări, consideră că totul este foarte clar.
Consideră că hotărârea este nemotivată în sensul că în practicaua hotărârii nu s-a analizat nimic din ce a constituit obiectul acțiunii. În concluzie solicită admiterea recursului, casarea și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru a stabili ce acte s-au atacat și pentru a fi analizate precum și pentru a se constata dacă sunt sau nu în regulă.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 30.09.2010 în dosar nr._ pe rolul Tribunalului G., petenții B. V. și B. M. au solicitat completarea sentinței civile 2417/10.06.2010 ca urmare a situației de vădită omisiune a instanței de a se pronunța asupra capetelor de cerere distincte.
În motivarea cererii petentul arată ca prin acțiunea introdusă la data de 03.10.2005 se solicitase justificat și clar instanței de a se pronunța, în sensul obligării pârâtei la emiterea unor anume acte administrative, cu scopul și sensul de a se recupera la fondul locativ de stat și pentru utilitate publică, un anume spațiu de locuit, ce a fost înstrăinat ilegal, cu anularea și a actelor administrative (avize, aprobări, acorduri) aferente aceste operațiuni de vindere, dar nelegal întocmite și emise, dar și cu întocmirea și emiterea actelor de constatare și sesizare a organului competent a cerceta faptele penale, incidente situației.
Capetele de cerere au fost chiar corect reținute și enunțate, de către instanță, în preambulul sentinței nr. 2417/10.06.2010, dar în considerente și motivarea ulterioară a soluției nu se regăsește nicio mențiune și explicație cu privire la aceste capete de cerere, care priveau doar situația de efectuare a unor operațiuni administrative, constând în emiterea unor anumite acte administrative, dar și cu anularea și a actelor administrative nelegale, astfel că și în lumina prevederilor art. 261 alin. 1 pct. 5 C.proc. civ. se face dovada că instanța nu s-a pronunțat și nu a formulat soluție pentru fiecare din aceste capete de cerere, ca un rezultat al unei clare omisiuni.
Ori rezultă că instanța a analizat și s-a pronunțat doar numai în raport cu situația constatată de ea (și nepusă nici măcar în discuția părților, în prealabil) că nu ar fi putut determina care este actul administrativ ce a fost emis de către pârâtă și care ar fi produs consecințe juridice familiei B., adică total fără legătură cu situația și capetele de cerere privind tocmai obligarea la emiterea unor anume acte administrative, cât și de anulare ale altora.
Prin sentința civilă nr. 1072/11 05 2012, a Tribunalului G., a fost respinsă cererea de completare dispozitiv ca nefondată.
În fapt s-a reținut că procesul civil este guvernat de principiul disponibilității părților asupra cadrului juridic al acțiunii. Astfel, potrivit art. 129 alin. final din Codul de procedură civilă, instanța este ținută de limitele învestirii sale determinate prin cererea de chemare în judecată, ea neputând hotărî decât asupra a ceea ce formează obiectul cererii deduse judecății. Altfel spus, instanța nu poate depăși limitele învestirii sale, dar, totodată, aceasta este obligată să soluționeze toate capetele de cerere cu judecata cărora a fost învestită, respectiv față de toate părțile implicate în conflictul judiciar.
Neîndeplinirea de către instanța de judecată a acestei obligații legale nu este sancționată cu nulitatea absolută a hotărârii astfel pronunțate, fiind rezolvată procedural de legiuitor prin punerea la dispoziția părților a prevederilor art. 281^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora, "dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri [...]", precum și a celor ale art. 322 pct. 2 din Codul de procedură civilă, care reglementează cazul de revizuire întemeiat pe "minus petita".
Astfel, instituția "completării hotărârii" este o transpunere și o consecință a împrejurării că apelul are caracter devolutiv exclusiv sub aspectele cercetate și tranșate de instanța de judecată prin hotărârea pronunțată, în aplicarea și respectarea principiilor contradictorialității și al dreptului la apărare, neputând constitui, prin urmare, obiect de analiză pentru instanța de apel cererile asupra cărora prima instanță a omis să se pronunțe.
Potrivit art. 281 indice 2 alin.1 Cod procedură civilă dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra cererii conexe sau incidentale se poate cere completarea hotărârii. Din dispozitivul sentinței civile_/10.06 2010 rezultă indubitabil că instanța a respins acțiunea reclamanților în totalitate formulată în contradictoriu cu toți pârâții În considerentele sentinței este pe deplin descris și analizat fiecare capăt de cerere a reclamanților și concluzia finală a instanței. Astfel neexistând nici o omisiune, iar în măsura în care asupra interpretării și a executării sentinței acest lucru nu impietează, completarea dispozitivului este fără relevanță.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat recurs reclamanții criticând-o ca fiind nelegală arătând în esență că in mod eronat se retine că instanța de fond s-a pronunțat pe toate capetele de cerere,in condițiile in care după 5 ani de activitate procesuală nu a înțeles de fapt care este actul administrativ care ar fi produs consecințe juridice familiei acestuia ,fiind evidente contradicțiile dintre susținerile părților și constatările instanței.
La termenul de judecată din 20 noiembrie 2012 s-a dispus suspendarea cauzei pentru lipsa părților, conform art. 242 pct. 2 C.proc. civ., iar prin cererea din 15.11.2013 formulată de recurenți s-a solicita repunerea pe rol ,,în cadrul termenului de 1 an, nefiind împlinit termenul conform art. 248 alin. 1 C. proc. civ..
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele, conform art. 3041 C.proc. civ., Curtea constată că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale în materie și o integrală apreciere a materialului probator administrat în cauză, pronunțând o sentință legală și temeinică a cărei reformare nu se impune.
Prin sentința civilă_/10.06 2010 a Tribunalului G. s-a respins ca nefondată acțiunea reclamanților, iar în considerentele sentinței s-a descris pe larg situația de fapt și de drept reținută de instanța de fond, pe fiecare capăt de cerere a reclamanților, iar concluzia finală a instanței a fost de respingere a cererii în ansamblul ei.
Criticile recurenților, că după 5 ani de activitate procesuală, instanța de fond nu a înțeles de fapt care este actul administrativ, care ar fi produs consecințe juridice familiei acestuia; neanalizarea tuturor argumentelor invocate de aceștia de către instanța de fond în pronunțarea sentința civile_/10.06.2010 a Tribunalului G., nu pot fi primite și nu se încadrează în disp. art. 281 indice 2 alin.1 Codul de procedură civilă, aceste critici ar putea constitui eventual motiv de recurs privind analizarea fondului în sentința civile_/10.06.2010 a Tribunalului G..
Prin respingerea cererii în totalitate, instanța de fond a analizat cererea în considerarea tuturor capetelor de cerere precizate în petitul ei, iar prin sentința civilă nr. 1072/11 05 2012 a Tribunalului G. s-a reținut în mod corect că nu se încadrează în disp. art.281 indice 2 alin.1 din Codul de procedură civilă.
Fată de cele mai sus arătate, în baza art. 312 alin. 1 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții B. M. domiciliată în G., . nr. 17, jud. G. și de B. V., domiciliat în G., ., .. 71, jud. G., împotriva sentinței nr. 1072/11.05.2012 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Ianuarie 2014.
Președinte, I. A. | Judecător, G. P. | Judecător, M. B. |
Grefier, S. H. |
Red. M.B.
Dact. S.H. 2 ex./ 29 Ianuarie 2014
Fond – P.P.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 1096/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 4026/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
