Obligaţia de a face. Decizia nr. 5686/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5686/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 04-06-2014 în dosarul nr. 6391/121/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia numărul 5686
Ședința publică de la 04 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. M. D.
Judecător E. L. P.
Judecător G. I.
Grefier A. M. S.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Instituția P. G. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări Vehicule, cu sediul în ., jud. G., împotriva sentinței nr. 366/27.02.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta Instituția P. G. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări Vehicule și intimata B. A..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față
P. acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului G. la data de 29.08.2013 sub nr._ , reclamanta B. Anișoara a solicitat, în contradictoriu cu parata Instituția P. G. - Serviciul Înmatriculări Autovehicule, pronunțarea unei hotărâri prin care sa fie obligata parata la înmatricularea autoturismului achiziționat de acesta din Uniunea Europeana, fără plata timbrului de mediu.
Reclamantul nu a solicitat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în urma aderării României la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale UE au prioritate in raport cu dispozițiile contrare din legile interne, prin urmare O.G. nr. 9/2013 privind timbrul de mediu este discriminatorie. Mai arata ca art. 25 din Tratat interzice astfel de discriminări.
În drept a invocat dispozițiile Tratatului de Constituire a Uniunii Europene, Constituția Romanii.
Parata, legal citata, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondata. În motivare a arătat ca potrivit art. 1 pct. 1 din Legea nr. 554/2004 privind Contenciosul administrativ, reclamantul nu a fost lezat in nici un drept al sau.
P. sentința nr. 366/2014 a Tribunalului G. a fost admisă acțiunea privind pe reclamant B. A. și pe pârâta Instituția P. G. - Serviciul Public Comunitar Permise de Conducere, Înmatriculări Autovehicule, având ca obiect obligația de a face.
S-a dispus obligarea pârâtului să înmatriculeze autoturismul proprietatea reclamantului marca Volkswagen B., cu număr de identificare WVWZZZ1JZXW459000, provenit din Austria, an fabricație 1999, fără plata timbrului de mediu.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Din înscrisurile depuse la dosar de reclamant rezulta ca acesta a achiziționat, un autovehicul marca Volkswagen B., cu număr de identificare WVWZZZ1JZXW459000, provenit din Austria, an fabricație 1999. Pe fondul cauzei, instanța urmează să admită acțiunea, cu următoarea motivare:
Timbrul de mediu a fost instituit prin O.U.G. nr. 9/2013.
În privința reglementărilor comunitare în materie, instanța reține că, potrivit art. 110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene(in continuare TFUE) nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne naționale similare. Scopul general al art. 110 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor, cu referire la impozitele si taxele interne care impun o sarcina fiscala consistenta produselor provenind din alte state membre, prin comparație cu produsele interne.
În temeiul dispozițiilor art. 148 din Constituție, in cauza sunt aplicabile direct normelor comunitare, care au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Așadar, instanța va analiza compatibilitatea dreptului intern cu cel comunitar in materie fiscala.
Potrivit dispozițiilor art. 4 din O.U.G. nr. 9/2013, „obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule. ”
În cauză instanța are în vedere dispozițiile art. 4 lit. a din O.U.G. nr. 9/2013, respectiv autovehiculele rulate importate dintr-un stat membru al Uniunii Europene, în Romania.
Din dispozițiile O.U.G. nr. 9/2013, rezultă că în continuare se menține o situație favorizanta în privința produselor naționale în raport cu cele importate din țările UE.
Astfel, piața auto internă cuprinde și autovehicule în privita cărora s-a achitat taxa speciala (de prima înmatriculare, pe poluare, pe emisii poluante, după caz), taxa care nu a fost restituita, astfel ca acestea sunt scutite de aplicarea acestei noi taxe, numita timbru de mediu. Totodată, autovehiculele similare, second hand, importate din alte state membre ale Uniunii Europene, sunt supuse taxării, pentru înmatricularea lor în Romania fiind obligatorie plata timbrului de mediu.
Astfel, cumpărătorul, pentru a evita plata acestei noi taxe, se va orienta către achiziționarea unui autovehicul din parcul național, în privita căruia nu se achită timbrul de mediu și aceasta întrucât cele provenite din state membre UE sunt supuse plății timbrului de mediu.
În consecință, instanța reține că O.U.G. nr. 9/2013 este contrară art. 110 din TFUE, fiind destinată să diminueze introducerea în țară a unor autoturisme deja înmatriculate . membru, cum este cazul de fata, în raport de autovehiculele din piața internă pentru care s-a achitat taxa specială pentru înmatriculare (taxa primă înmatriculare, taxa pe poluare sau pe pentru emisii poluante) si nu s-a restituit. Or, după aderarea României la UE, aceasta soluție nu este admisibila, întrucât norma fiscala națională diminuează sau este susceptibila sa diminueze consumul produselor importate, influențând astfel decizia consumatorilor. În concluzie, instanța reține că în continuare se menține un efect indirect discriminatoriu in raport cu autovehiculele rulate provenite din import, dintr-un stat UE, cu consecința descurajării importului acestor produse.
Autoturismul achiziționat de reclamant se încadrează în aceste reglementări și nu este exceptat de la plata timbrului de mediu.
În concluzie, în condițiile impozitării discriminatorii a autovehiculelor, impozitare care favorizează autovehiculele second hand de pe piața internă, scutite de plata timbrului de mediu, tribunalul a reținut caracterul întemeiat al acțiunii reclamantului și încălcarea art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Autoturismul reclamantului, care este achiziționat dintr-un stat UE, este rulat (second-hand) și face parte din categoria N1, având norma de poluare Euro 3 . Potrivit legislației in vigoare, reclamantul ar datora un timbru de mediu.
Însă, potrivit reglementărilor comunitare-în speță art. 110 paragraful I din Tratatul de Instituire a Comunităților Europene, „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Potrivit art. 148 din Constituția României, prevederile tratatelor comunitare cu caracter obligatoriu se aplica cu prioritate față de dispozițiile contrare ale dreptului intern, iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor ce rezulta din actul de aderare.
Totodată, prin Legea nr 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeana, statul nostru si-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinaintea aderării.
În altă ordine de idei, studiind jurisprudența Curții de Justiție Europene - cauza C.-Enel, CJE a statuat ca legea care se îndepărtează de Tratat nu poate să conducă la anularea lui, având în vedere natura sa originala și specială, fără a-l lipsi de caracterul sau de lege comunitara și fără ca baza legală a Comunității însăți să fie pusă la îndoială. Decizia menționată a precizat că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă, care are prioritate de aplicare chiar și în fata dreptului național ulterior.
În cauza Simmenthal, CJE a stabilit ca judecătorul N. este obligat să respecte normele comunitare in mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativa sau pe calea unei alte proceduri constituționale.
Pe de altă parte, însă, analizând dispozițiile art. 7 alin 1 din Ordinul M.A.I. nr. 1501/2006, dispoziții potrivit cărora” Înmatricularea permanentă sau înmatricularea temporară se efectuează pe baza următoarelor documente:
a) cererea solicitantului. În cazul înscrierii în certificatul de înmatriculare și a altei persoane care poate folosi vehiculul în virtutea unui drept legal, altul decât cel de proprietate, proprietarul va menționa solicitarea explicită în cerere;
b) fișa de înmatriculare a vehiculului, al cărei model este stabilit conform reglementărilor legale, completată cu datele proprietarului și având viza organului fiscal competent al autorității administrației publice locale. În cazul înscrierii în certificatul de înmatriculare și a altei persoane, se va depune și fișa de înmatriculare completată cu datele acesteia. În cazul înmatriculării temporare pentru export nu este necesară viza organului fiscal competent al autorității administrației publice locale;
c) cartea de identitate a vehiculului, în original și în copie;
d) documentul care atestă dreptul de proprietate al solicitantului asupra autovehiculului sau remorcii, în original și în copie;
e) actul de identitate al solicitantului, în original și în copie. În situația în care în certificatul de înmatriculare urmează a fi înscrisă și o altă persoană, se vor prezenta actul de identitate sau, după caz, documente care să ateste dobândirea personalității juridice, denumirea și sediul, în copie;
f) dovada efectuării inspecției tehnice periodice, în termenul de valabilitate a acesteia, cu excepția autovehiculelor și remorcilor noi;
g) copia documentului de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de circulație, în termenul de valabilitate a acesteia;
h) dovada efectuării formalităților vamale de import definitiv sau temporar pentru înmatricularea temporară, în cazul autovehiculelor și al remorcilor dobândite din străinătate, în cazurile prevăzute de lege, în original sau copie legalizată a acesteia;
i) dovada plății taxei de înmatriculare, stabilită potrivit legii;
j) începând cu data de 1 ianuarie 2007, dovada plății taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, stabilită potrivit legii;
k) dovada plății contravalorii certificatului de înmatriculare;
l) dovada plății contravalorii plăcuțelor cu numărul de înmatriculare;
m) certificatul de autenticitate al vehiculului, cu excepția vehiculelor noi, a autovehiculelor destinate competițiilor sportive și a vehiculelor istorice;
n) procura specială, după caz”.
Instanța consideră că nu se poate substitui Serviciului Public Comunitar –Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor G., pentru a face verificarea tuturor condițiile enumerate de textul art. 7 alin 1 citat mai sus. Totodată, potrivit Ordinului M.A.I. nr. 1501/2006, condiția legală este îndeplinită dacă funcționarii acestui serviciu public competent verifică toate documentele necesare înmatriculării. Așadar, prin prezenta hotărâre instanța constata doar faptul că reclamantul nu datorează timbrul de mediu, urmând a obliga pârâtul să înmatriculeze auto în discuție fără plata acestuia, însă numai dacă va constata că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 7 alin 1 din Ordinul M.A.I. nr. 1501/2006, in acest caz competenta de verificare a acestora revenind pârâtei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul, arătând că timbrul de mediu a fost instituit prin O.U.G. nr. 9/2013 în vigoare din 15.03.2013.
Din expunerea de motive a acestui act normativ rezultă că scopul adoptării a fost acela de a înlătura discriminările și de a pune în acord reglementările naționale cu cele europene.
Așa fiind, nu se poate reține apărarea reclamantului privind neconformitatea cu legislația europeană.
Obligația de plată a timbrului de mediu, timbru care se plătește o singură dată pentru un autovehicul nou sau rulat, din țară sau străinătate, este prevăzută de art.4 din O.U.G. nr. 9/2013, iar înmatricularea este condiționată de plata acestei taxe, sens în care dispune art.7 din Ordinul M.A.I. nr. 1501/2006.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, Curtea de Apel apreciază că recursul este întemeiat, având în vedere următoarele considerente:
Curtea observă că cererea de chemare în judecată a fost formulată de către reclamant la data de 29.08.2013, sub imperiul O.U.G. nr. 9/2013 privind timbrul de mediu.
Trebuie examinat în ce măsură dispozițiile O.U.G nr. 9/2013 sunt în acord cu dreptul comunitar, deoarece actele normative anterioare prin care s-a introdus taxa de poluare au avut deficiențe sub acest aspect.
În hotărârea Curții de Justiție Europene din 07.04.2011, pronunțată în cauza nr. 402/09 (T. c. României), s-a reținut că articolul 110 Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene (TFUE) interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Aceste dispoziții ale tratatului vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import. În ceea ce privește, mai precis, impozitarea autovehiculelor de ocazie, există o încălcare a articolului 110 TFUE atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național.
Curtea a observat că un sistem care instituie o taxă pe poluare care se aplică autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări pe teritoriul național, care ia în considerare, la calcularea acestei taxe, deprecierea autovehiculului prin utilizarea unor bareme forfetare, detaliate și fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elementele referitoare la vechimea și la rulajul mediu anual real ale acestui vehicul, la care se poate adăuga, la cererea contribuabilului și pe cheltuiala acestuia, realizarea unei expertize cu privire la starea generală a vehiculului menționat și a dotărilor sale, asigură că această taxă, atunci când este aplicată vehiculelor de ocazie importate, nu depășește valoarea reziduală a taxei menționate încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, aceleiași taxe și nu creează, așadar, nicio discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și acestea din urmă.
Autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente.
Curtea a arătat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le‑ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
În această privință, Curtea a apreciat că o reglementare națională care are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație pe teritoriul național a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Curtea a avut în vedere la pronunțarea hotărârii prevederile O.U.G. nr. 50/2008 privind taxa de poluare.
Potrivit art. 4 Legea nr. 9/2012, obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Se observă că, spre deosebire de disp. O.U.G. nr. 50/2008, Legea nr. 9/2012 stabilește obligația plății taxei nu numai în cazul vehiculelor second-hand de import, ci și în cel al vehiculelor second-hand înmatriculate deja în România și în cel al vehiculelor noi achiziționate fie din România, fie de pe piața externă.
Așadar, toți cei care doresc să înmatriculeze vehicule sunt obligați să plătească taxa de poluare, indiferent dacă le-au dobândit din România sau din străinătate și indiferent dacă sunt noi sau second-hand.
Sunt exceptați numai cei care au plătit deja taxa, fie în forma prev. de Legea nr. 9/2012, fie în formele anterioare.
Instanța constată că, în forma prev. de Legea nr. 9/2012, după abrogarea O.U.G. 1/2010, respectiv după 01.01.2013, nu se mai regăsește discriminarea/restricția reținută de CEJ în hotărârea sa, deoarece atât vehiculele second-hand din import, cât și cele din România trebuie să plătească o taxă identică.
Așadar, în opinia instanței, taxa de poluare prev. de Legea nr. 9/2012 nu încalcă dreptul comunitar.
Nu există o restricție cantitativă ca urmare a faptului că vehiculele deja înmatriculate în România pentru care s-a plătit taxa într-o formă anterioară și care nu a fost restituită nu datorează taxa de poluare, deoarece, în raționamentul CEJ, taxa deja plătită se include în prețul de vânzare și îl mărește, întocmai ca atunci când vehiculul este adus în România. Nu ar exista, deci, niciun motiv pentru care să se poată considera că actul normativ orientează cererea pe piață spre autovehiculele second-hand din România pentru care s-a plătit și nu s-a restituit taxa.
Potrivit art. 4 din O.U.G. nr. 9/2013, obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Se observă că, spre deosebire de dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 și ale Legii nr. 9/2012 în forma în vigoare înainte de 01.01.2013, O.U.G. nr. 9/2013 stabilește obligația plății timbrului nu numai în cazul vehiculelor second-hand de import, ci și în cel al vehiculelor second-hand înmatriculate deja în România și în cel al vehiculelor noi achiziționate fie din România, fie de pe piața externă.
Așadar, toți cei care doresc să înmatriculeze vehicule sunt obligați să plătească timbrul de mediu, indiferent dacă le-au dobândit din România sau din străinătate și indiferent dacă sunt noi sau second-hand.
Sunt exceptați numai cei care au plătit deja taxa, fie în forma prevăzută de O.U.G. nr. 9/2013, fie în formele anterioare și nu au obținut restituirea ei.
Instanța constată că, în forma prevăzută de O.U.G. nr..9/2013, nu se mai regăsește discriminarea/restricția reținută de CEJ în hotărârea sa, deoarece atât vehiculele second-hand din import, cât și cele din România trebuie să plătească o taxă identică.
Așadar, în opinia instanței, timbrul de mediu prevăzut de O.U.G. nr..9/2013 nu încalcă dreptul comunitar.
Nu există o restricție cantitativă ca urmare a faptului că vehiculele deja înmatriculate în România pentru care s-a plătit taxa într-o formă anterioară și care nu a fost restituită nu datorează timbrul de mediu, deoarece, în raționamentul CEJ, taxa deja plătită se include în prețul de vânzare și îl mărește, întocmai ca atunci când vehiculul este adus în România. Nu ar exista, deci, nici un motiv pentru care să se poată considera că actul normativ orientează cererea pe piață spre autovehiculele second-hand din România pentru care s-a plătit și nu s-a restituit taxa.
În orice caz, instanța nu s-ar putea pronunța asupra neconformității unei astfel de situații cu dreptul comunitar, deoarece o astfel de competență o are numai Curtea de Justiție Europeană.
Cererea reclamantului este, așadar, neîntemeiată, deoarece, în acest caz, timbrul de mediu nu încalcă dreptul comunitar.
Examinând prezenta cauză prin prisma aspectelor enumerate mai sus, Curtea apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală, care se impune a fi reformată.
Pentru aceste considerente, se va admite recursul declarat de pârât, în conformitate cu art. 496 și art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă, se va casa sentința atacată și, în rejudecare, se va respinge acțiunea reclamantului ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Instituția P. G. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări Vehicule, cu sediul în ., jud. G., împotriva sentinței nr. 366/27.02.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Casează sentința nr. 366/2014 pronunțată de Tribunalul G. și în rejudecare;
Respinge cererea formulată de reclamanta B. A. în contradictoriu cu pârâta Instituția P. G. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări Vehicule, ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Iunie 2014
Președinte, V. M. D. | Judecător, E. L. P. | Judecător, G. I. |
Grefier, A. M. S. |
Red.E.L.P./19.06.2014
Tehnored./A.M.S./ 4 ex./19.06.2014
Fond: D.M. ..06.2014
| ← Alte cereri. Decizia nr. 2945/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Anulare act administrativ. Decizia nr. 937/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
