Obligaţia de a face. Decizia nr. 3753/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3753/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 14-04-2014 în dosarul nr. 3185/91/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 3753/R
Ședința publică de la 14 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - C. R. M.
Judecător - L. G. T.
Judecător - V. S.
Grefier - I. S.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de chematul în garanție M. Educației Naționale cu sediul în București, sector 1, .. 28 – 30, împotriva sentinței civile nr. 5183 din 9.10.2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că, este primul termen de judecată, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă conform art. 223 C.pr.civ., după care;
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și îl reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată:
Prin cererea înregistrată la 08.11.2013 în dosarul nr._ aflat pe rolul Tribunalului V., chematul în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, prin reprezentant legal, a declarat recurs împotriva sent. civ. nr. 5183/09.10.2013 a Tribunalului V., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivare, a invocat, în esență, încălcarea și aplicarea greșită a legii și depășirea atribuțiilor puterii judecătorești. Arata recurentul ca, in conformitate cu art. 2 din Legea nr. 288/2004, organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea Ministerului Educației și Cercetării. Prin hotărârea pronunțată, prin care a decis că anumite programe de studii nu trebuie să obțină autorizarea provizorie sau acreditarea prevăzute de lege, și să acorde, astfel, diplome unor persoane care nu au parcurs programe de studii în conformitate cu prevederile legale, instanța de fond s-a substituit MECTS, ARACIS și Instituțiilor de învățământ superior, depășind, astfel, atribuțiile puterii judecătorești.
Apreciază recurentul ca instanța de fond a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului superior și nu a ținut cont de faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către instituția de învățământ superior cu aprobarea MECTS. Totodată, susține recurentul, instanța de fond nu a analizat hotărârile de guvern prin care sunt acreditate/autorizate să funcționeze provizoriu structurile și specializările universitare cu formele de învățământ respective, interpretând în mod eronat prevederile legale aplicabile speței. Astfel, dacă organizarea fiecărui ciclu de studii se face cu aprobarea MECTS, instanța de fond era obligată să verifice dacă școlarizarea la facultatea, specializarea și forma de învățământ urmată de reclamantă este realizată de universitate cu respectarea cadrului legal în vigoare. Modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de învățământ superior a fost reglementată prin Legea nr. 88/1993 și, ulterior, prin OUG nr. 75/2005, cu modificările și completările ulterioare, însă instanța de fond a omis însă să analizeze prevederi legale care există și care au legătură cu pricina. Astfel, nu a fost luată în considerare HG nr. 535/1999 și HG nr. 1011/2011. Conform acestor acte normative, formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică în vederea autorizării/acreditării acestora; or aceste etape obligatorii nu au fost respectate de către U. S. Haret.
Arata recurentul ca, potrivit legii, în speță Legea nr. 288/2004, durata ciclurilor de studii pe domenii și specializări se stabilește de M. Educației și Cercetării, la propunerea Consiliului Național al Rectorilor, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului. M., potrivit hotărârilor de Guvern de organizare și funcționare a acestuia, are competența de a controla și monitoriza aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ. Conform prevederilor legale formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.
Legiuitorul a statuat în sensul că formele FR și ID se organizează doar de acele facultăți care au cursuri la zi, respectiv că nu se poate depune dosar de acreditare și nu pot fi organizare cursuri la ID și FR dacă universitatea respectivă nu are organizate și acreditate/autorizate și cursuri la ZI la disciplina respectivă. Aceste prevederi legale nu exonerează instituția de învățământ superior de obligația de a se supune, în conformitate cu prevederile OUG 75/2005 și HG nr. 1418/2006 proceduri de evaluare în vederea autorizării/acreditării acestor forme de învățământ. Aceste acte normative erau în vigoare la data înmatriculării reclamantei. Ulterior procedurii descrise mai sus specializările care sunt autorizate/acreditate se supun aprobării prin hotărâre de guvern. Nu există nici un temei legal pentru demersul reclamantei de a solicita eliberarea diplomei de licență în urma parcurgerii unor cursuri neacreditate/neautorizate provizoriu. Un act nu poate avea efectele prevăzute de lege decât în eventualitatea în care este emis în conformitate cu legea și de către o entitate abilitată de lege în acest sens, fără a exista în același timp posibilitatea recunoașterii ca valabil a unui act emis fără respectarea normelor edictate pentru încheierea sa valabilă.
În drept, a invocat disp. art. 488 pct. 8 C.pr.civ., Legea nr. 84/1995, HG 536/2011, Legea nr. 1/2011.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, Curtea de Apel constată următoarele:
Curtea reține că U. S. Haret a fost înființată prin Legea nr. 443/5 iulie 2002, ca persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ, iar prin HG nr. 693/2003 (M.Of. nr. 466/30.06.2003) și HG nr. 676/2007, au fost acreditate/autorizate să funcționeze provizoriu, pentru forma de învățământ zi, domeniile de licență: drept, sociologie, psihologie, management, științe ale educației, informatică și altele.
In cauza, instanța de fond nu a fost învestită să analizeze dacă specializarea și/sau forma de învățământ erau sau nu acreditate/autorizate, ci în raport de obiectul cererii și de reglementările în vigoare care se referă la aprobarea formularelor tipizate, ce se regăsesc în ordinele de ministru nr. 2284/2007 și nr. 3404/2006, să constate dacă chematul în garanție și-a respectat propriile reglementări.
Potrivit art. 60 din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi. Iar potrivit art. 29 al. 3 din OG nr. 75/2005, in învățământul superior acreditarea se face la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă. Totodată, în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 84/1995, MECTS a emis la data de 7 martie 2006, Ordinul nr. 3404, în cuprinsul căruia se stabilește, la art. 2: admiterea în învățământul superior public și particular se organizează pe domenii de studiu de licență, pe baza metodelor stabilite de fiecare universitate, iar la art. 8 se prevede că formele de învățământ cu frecvența redusă sau învățământul la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi, în domeniile respective și dispun de departamente specializate.
În același timp, potrivit legislației specifice, recurentul chemat în garanție avea obligații evidente de a monitoriza activitatea instituției. Astfel, potrivit art. 8 din Legea nr. 443/2002, pentru a se asigura respectarea standardelor legale de calitate specifice învățământului superior, instituția prevăzută la art. 1 este special monitorizată pe o perioadă de 3 ani, conform unei metodologii elaborate de M. Educației și Cercetării, care se aprobă prin ordinul ministrului educației și cercetării.
Instanța retine ca după încheierea perioadei de monitorizare, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 443/2002 precum si după emiterea HG nr. 676/2007 și a HG nr. 635/2008, sau după . OUG nr. 75/2005 – privind asigurarea calității educației, MECTS nu a sesizat nereguli semnificative în procesul de organizare și desfășurare a procesului educațional la nivelul pârâtei, autorizând eliberarea de diplome de licență pentru absolvenții formei de învățământ la distanță din anii anteriori, mai puțin pentru absolvenții care au obținut diploma de licență de la nivelul anului 2009.
În acest sens s-a pronunțat si Înalta Curte de Casație și Justiție, care, în considerentele Deciziei nr. 2874/1 iunie 2010, a reținut că finalizarea cursurilor universitare organizate de U. S. Haret București, în cadrul formei de învățământ la distanță, prin susținerea examenului de licență și obținerea în urma acestuia a unei diplome, presupune în fapt recunoașterea formei de învățământ urmată de către M. Educației, Cercetării și Inovării; menționatul refuz nu poate acoperi lipsa de acțiune a instituției publice cu atribuțiuni în domeniul asigurării calității educației, în condițiile în care OUG nr. 75/2002 obligă pe furnizorii de educație ca, după obținerea acreditării, să transmită anual ARACIS rapoarte anuale de evaluare internă; iar instituția de interes public național menționată are obligația să avertizeze pe furnizorul de educație, atunci când ar fi constatat că nu sunt îndeplinite standardele de calitate, să procedeze la aducerea activității educaționale la standardele de calitate, urmând ca în cazul în care și al treilea raport de evaluare ar fi fost nefavorabil, M. Educației să elaboreze și să promoveze, după caz, hotărâre de guvern sau lege, decizia prin care încetează definitiv școlarizarea în cadrul respectivului program.
In cauza, chematul în garanție nu a dovedit ca anterior anului 2009, a inițiat sau finalizat atari demersuri, și pe cale de consecință, încălcându-și propria conduită abordată constant până în anul 2009, a refuzat eliberarea diplomelor pentru absolvenții din acel an la forma ID.
Se mai retine totodată și faptul ca, la momentul 2002, anul înființării universității, era în vigoare Legea 88/1993 privind acreditarea instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea diplomelor, precum și HG nr. 535/1999 privind autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea specializărilor din cadrul instituțiilor de învățământ superior de stat și particular, dată în temeiul art. 3 din Legea nr. 88/1993, la al cărui art. 5 face trimitere și recurentul chemat în garanție. Potrivit acestui din urma articol, învățământul deschis la distanță, similar cu învățământul fără frecvență, se poate organiza numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege.
În același timp însă, potrivit art. 4, se prevede ca autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se acordă pentru forme de învățământ de zi. Specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, pot funcționa și la forma de învățământ seral și fără frecvență, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul Național de Evaluare Academică și Acreditare.
În aceste condiții, U. S. Haret, avea dreptul să organizeze forma de învățământ ID, atâta timp cât ulterior acreditării, nici prin Ordonanța 75/2005 nici prin alt act normativ nu s-a instituit obligația autorizării/acreditării formelor de învățământ. Mai mult, art. 32 al. 2 din Ordonanța 75/2005 precizează ca organizația furnizoare de educație, acreditată, este parte a sistemului național de educație, cu toate drepturile și obligațiile conferite de lege iar art. 33 al. 3 din același act normativ prevede ca organizația furnizoare de educație și programele de studii acreditate ale acesteia se supun periodic, din 5 în 5 ani, evaluării externe de către ARACIP, respectiv ARACIS, sau de o altă agenție agreată de acestea, potrivit legii.
Or, recurentul chemat în garanție nu a făcut dovada supunerii Universității S. Haret vreunui nou proces de evaluare externă în condițiile Ordinului 75/2005. De asemenea, prevederile OUG nr. 75/2005, nu conduc la concluzia necesității unei acreditări/autorizări distincte pentru fiecare formă de învățământ, ci pentru fiecare program din ciclul de licență care duce la o calificare universitară distinctă. În acest sens sunt și dispozițiile HG nr. 1418/2006, care în Partea a III-a – Evaluarea externă a calității instituțiilor de învățământ superior.
Ca urmare, U. S. Haret are in cauza obligația ca, ulterior eliberării adeverinței de studii ce atestă absolvirea Facultății, susținerea și promovarea examenului de licență în sesiunea iulie 2009, precum și dobândirea titlului de licențiat în drept al reclamanților, să elibereze și diploma de licență. Or, in cauza, obligația nu poate fi dusă la îndeplinire, deoarece recurentul chemat în garanție MECTS refuză tipărirea formularelor tipizate de licență, refuz care, în speță este justificat de chematul în garanție, în realitate, prin invocarea propriei turpitudini, astfel cum s-a arătat. În acest sens s-a pronunțat și Î.C.C.J. prin Decizia nr. 5656/24 noiembrie 2011 pronunțată în dosar nr._ .
Se mai reține totodată ca actul prin care s-a recunoscut calitatea de licențiat pentru reclamantă este în ființă, nu a fost revocat /anulat, se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie unui act administrativ și produce efecte juridice. Nu s-a constatat în nici un fel nulitatea studiilor urmate de către reclamantă, M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nesolicitând în instanță anularea adeverinței sau analizarea criteriilor.
Examinând prezenta cauză prin prisma aspectelor enumerate mai sus, Curtea apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, care nu se impune a fi reformată.
Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea de Apel va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art. 451 C.pr.civ., instanța va obliga recurentul căzut în pretenții să plătească intimatei U. S. HARET suma de 620 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de chematul în garanție M. Educației Naționale cu sediul în București, sector 1, .. 28 – 30, împotriva sentinței civile nr. 5183 din 9.10.2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
Obligă pe recurentă la plata sumei de 620 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata U. S. Haret.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 14.04.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. R. M. L. G. T. V. S.
Grefier
I. S.
Red.C.R.M./26.05.2014
Tehnored.I.S./27.05.2014/5ex.
Fond.A.C.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 1895/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 5021/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
