Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 960/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 960/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 03-02-2014 în dosarul nr. 1041/44/2012/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 960/2014
Ședința publică de la 3 februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. R. M.
Judecător L. G. T.
Judecător M. B.
Grefier Filuța E. D.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta C. Națională de Asigurări de Sănătate București, cu sediul în București, Calea Călărașilor, nr. 248, . civile nr. 2193 din 18.10.2013 pronunțată de Tribunalul B..
La apelul nominal au lipsit recurenta C. NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE BUCUREȘTI și intimații B. L. și PREȘEDINTELE C. NAȚIONALE DE SĂNĂTATE București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că s-a depus la dosar de către apărătorul intimatei reclamante un set de înscrisuri cu opis și note de concluzii scrise, solicitându-se judecarea cauzei în lipsă, după care;
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial la Curtea de Apel G. sub nr._ 12, reclamanta B. L. a chemat în judecată C. Națională de Asigurări de Sănătate și Președintele C. Naționale de Asigurări de Sănătate pentru a se dispune anularea Ordinului nr.301/20.07.2012 și suspendarea efectelor acestui act administrativ.
Prin Încheierea din 19.02.2013, pronunțată de Curtea de Apel G. s-a dispus, în baza art. IV și XXIII alin.3 din Legea nr.2/2013, înaintarea dosarului spre competentă soluționare Tribunalului B..
Reclamanta a precizat că Președintele C. Naționale de Asigurări de Sănătate a emis trei ordine de revocare din funcție și anume: Ordinul nr.215/13.06.2012, Ordinul nr.301/20.07.2012 și Ordinul nr.398/10.08.2012.
Reclamanta a solicitat în prezenta cauză suspendarea efectelor Ordinului nr.301/20.07.2012 în temeiul art.15 din Legea nr.554/2004.
În motivarea suspendării reclamanta arată că în data de 20.07.2012 a fost emis Ordinul nr.301, al Președintelui C. Naționale de Asigurări de Sănătate București de revocare a mandatului de președinte – director general al C. de Asigurări de Sănătate B..
Ordinul a fost transmis prin fax în data de 23.07.2013, când se afla în concediu medical din data de 20.07.2012, (certificat medical . nr._).
Din acest motiv ordinul de revocare a mandatului nu este legal.
Ordinul nr.301/20.07.2012, este nelegal pentru neîndeplinirea ordinelor sau a altor dispoziții ale Președintelui C. Naționale de Asigurări de Sănătate București. Nu se indică ordinile și dispozițiile nerespectate.
Raportul de control nr. DC 274/13.07.2012, nu respectă prevederile Ordinului nr. 278/2008, privind controlul Caselor Asigurări de Sănătate.
Reclamanta critică modul cum a fost întocmit Raportul de control privind delegarea atribuțiilor unuia dintre directorii executivi. Dreptul de semnătură acordat altor persoane a fost făcut prin decizie. Anexele la Raportul de control nu au fost comunicate.
Referitor la încălcarea Normelor legale privind documentele instituției acestea nu sunt reale, corpul de control al pârâtei depășindu-și atribuțiile, iar constatările privesc atribuții ale funcționarilor publici și nu ale reclamantei.
Nu sunt precizate în actul de control normele de drept încălcate privind resursele umane (pct.2.4).
Referitor la cel de al doilea motiv, privind suspendarea actului administrative și anume paguba iminentă pe care ar fi suferit-o, reclamanta arată că în urma pierderii funcției de președinte – director general al C. de Asigurări de Sănătate B. nu ar mai fi beneficiat de drepturi salariale fiindu-i periclitate mijloacele de existență.
Intimata a solicitat respingerea cererii de suspendare a actului administrativ deoarece nu sunt întrunite cele două condiții prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004.
Instanța nu are posibilitatea decât să efectueze o cercetară sumară a aparenței drepturilor și nu poate prejudeca fondul litigiului.
Președintele C. Naționale de Asigurări de Sănătate îi revine prerogativa revocării din funcție a reclamantei în baza dispozițiilor art.2 din Statutul C. Naționale de Asigurări de Sănătate. Conform dispozițiilor art.1552, 1553, 1555 din vechiul cod civil mandatul se stinge prin revocarea mandatarului, iar mandantul poate, când voiește, a revoca mandatul. Contractul are natură civilă și se supune regulilor generale de la contractul de mandat. De aici, rezultă că Președintele C. de Asigurări de Sănătate are puterea de a revoca din funcție pe reclamantă.
Conform dispozițiilor Legii nr.554/2004, Ordinul nr.301/20.07.2012, se bucură de prezumția de legalitate, autenticitate și veridicitate.
Reclamanta nu a dovedit că punerea în executare a ordinului îi produce o pagubă materială iminentă. Reclamanta este de profesie avocat și poate să-și reia activitatea în această profesie.
Prin sentința nr. 2193/18.10.2013 a Tribunalului B., a fost admisă cererea de suspendare a actului administrativ, Ordinul nr.301/20.07.2012, emis de Președintele C. Naționale de Asigurări de Sănătate, formulată de reclamanta B. L., în contradictoriu cu pârâții Președintele C. Naționale de Sănătate și C. Națională de Asigurări de Sănătate și s-a dispus suspendarea Ordinului nr.301/20.07.2012, emis de Președintele C. Naționale de Asigurări de Sănătate, până la pronunțarea unei hotărâri definitive și irevocabile.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut că prin Ordinul nr.301/20.07.2012 s-a dispus revocarea mandatului reclamantei din calitatea de președinte – director general al C. de Asigurări de Sănătate B..
Instanța a constatat că relațiile contractuale dintre părți, s-au născut în baza contractului de management nr.8/01.06.2010.
Conform alin.2 din art.1 al Ordinului nr.301/20.07.2012, revocarea mandatului este justificată de neîndeplinirea obligațiilor legale și contractuale prevăzute în contractul de management.
În ordinul mai sus amintit sunt indicate un număr de nouă abateri preluate din actul de control nr. DC 274/13.07.2012, pe care reclamanta le-ar fi săvârșit.
Conform dispozițiilor art.10 din contractul de management se prevăd un număr de zece motive de încetare a acestuia. Din expunerea de motive ale ordinului rezultă că încetarea mandatului reclamantei ar fi neîndeplinit obligațiile din acest contract.
În urma controlului efectuat nu se arată care dintre obligațiile din contractul de mandat nu au fost duse la îndeplinire. Contractul de management nu prevede indicatori economici de îndeplinit de către reclamantă.
Conform art.33 din H.G. nr.972/2006 contractul de management este un contract civil care trebuie să cuprindă indicatori de performanță generali și specifici.
Contractul de management mai sus arătat nu cuprinde nici un indicator de performanță.
Reclamanta nu a fost verificată asupra modului în care și-a realizat obligațiile asumate prin contractul de management, și care a constituit motivul revocării din funcție.
Având în vedere cele arătate, instanța a constatat că Ordinul nr.301/20.07.2012 nu se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate astfel că a admis cererea reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, pârâta C. Națională de Asigurări de Sănătate, solicitând modificarea în tot a hotărârii și respingerea cererii de suspendare ca nefondată.
În motivarea recursului recurenta a arătat următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Președintelui CNAS recurenta arată că în cauză calitatea procesuală pasivă și implicit, calitatea de emitent al actului administrativ contestat o are C. Națională de Asigurări de Sănătate în conformitate cu art. 266 din Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare.
Totodată, precizează că potrivit art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004 prin act administrativ se înțelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii (...).
În consecință, solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Președintelui CNAS, astfel cum a fost formulată, arătând că instanța de fond nu a motivat nici în drept și nici în fapt dovada existenței identității între persoana pârâtului - persoană fizică și cel obligat în raportul juridic dedus judecății, condiție obligatorie în justificarea calității procesuale pasive.
Recurenta mai arată că suspendarea executării actului administrativ constituie o situație de excepție în cadrul căreia instanța are numai posibilitatea să efectueze o cercetare sumară a aparenței dreptului, iar cele două condiții legale, cazul bine justificat și paguba iminentă nu pot fi analizate decât împreună.
Recurenta precizează că prerogativa revocării din funcția de Președinte Director General al CAS B. revine Președintelui C. Naționale de Asigurări de Sănătate, potrivit dispozițiilor art. 18 pct. 12 din Statutul C. Naționale de Asigurări de Sănătate, aprobat prin HG nr. 972/2006, cu modificările și completările ulterioare.
Raportându-se la prevederile art. 18 pct. 12 și art. 33 din Statutul C. Naționale de Asigurări de Sănătate și ale art. 1552, 1553 și 1555 cod civil recurenta arată că contractul de management încheiat între CNAS și președintele-director general al casei de asigurări de sănătate reprezintă în contract de mandat și se supune regulilor generale referitoare la mandat prevăzute de codul civil.
Suspendarea prin hotărâre judecătorească a executării actului administrativ, reprezintă o excepție de la principiul executării din oficiu a actelor administrative unilaterale și se acordă, doar în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Având în vedere faptul că motivele invocate de instanța de fond în cuprinsul motivării se referă numai la argumente care vizează legalitatea actului administrativ contestat, rezultă că instanța de fond a apreciat nefondat existența unui caz bine justificat și pe cale de consecință apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile necesare pentru admiterea cererii de suspendare.
Pe cale de consecință, motivarea instanței de fond cu privire la aspectele mai sus menționate, precum și asupra legalității ordinului contestat nu se pot subsuma condiției cazului bine justificat, în sensul art. 15 din Legea nr. 554/ 2004, întrucât împrejurările legate de starea de drept și de fapt cu referire la Ordinul Președintelui ONAS nr. 301/20.07.2012, nu sunt de natură sa creeze o îndoială serioasă în privința legalității acestui act administrativ.
Menționează că, la art. 3 din Ordinul președintelui CNAS nr. 301/20.07.2012, se precizează în mod expres că acesta produce efecte de la data luării la cunoștință de către reclamantă a ordinului.
După aducerea la cunoștința CNAS a incapacității temporare de muncă a reclamantei dovedită prin certificatul de concediu medical a fost modificat art. 3 a Ordinului președintelui CNAS nr. 301/20.07.2012, în sensul că acesta produce efecte de la data încetării incapacității temporare de muncă, modificare realizată prin Ordinul Președintelui C.N.A.S. nr. 303/23.07.2012.
Totodată, precizează faptul că prin Raportul de control al CNAS nr. 274/2012 a rezultat îndeplinirea necorespunzătoare sau neîndeplinirea unor obligații legale ori rezultate din contractul de management al reclamantei. In condițiile în care nu ar fi fost luată măsura revocării mandatului președintelui - director general al CAS B., paguba iminentă ar fi fost înregistrată pentru sistemul de asigurări sociale de sănătate, respectiv pentru CAS B., întrucât obligațiile de administrare și gestionare a sistemului la nivel local aferente prerogativei de președinte - director general ar fi fost îndeplinite cu încălcarea dispozițiilor legale sau nu ar fi fost îndeplinite .
De asemenea, contractul de management cuprinde indicatori de performanță generali și speciali, în baza cărora Președintele Director - General își desfășoară activitatea și care vizează capacitatea managerială, capacitatea de a obține cele mai bune rezultate cu resursele disponibile, competența și răspunderea decizională, corectitudinea, loialitatea.
Reclamanta, în calitate de Președinte Director General a raportat trimestrial activitatea desfășurată pe baza acestor indicatori.
Pe cale de consecință, măsura dispusă prin Ordinul președintelui CNAS nr.
301/20.07.2012 este o măsură temeinică și legală și nu poate fi reținută ca întrunind cerințele cazului bine justificat în sensul prevederilor art. 15 cu referire la art. 14 din Legea 554/2004, pentru suspendarea acestui Ordin, având în vedere faptul că revocarea mandatului reclamantei a fost justificată de măsura dispusă de CNAS, urmare a Raportului de control al CNAS nr. 274/2012.
Recurenta apreciază că nu este îndeplinită nici cerința privind prevenirea unei pagube iminente, întrucât nu s-a făcut dovada că prin măsura dispusă de revocare a mandatului de președinte - director general al reclamantei s-a creat o perturbare previzibilă gravă a funcționării CAS B. în conformitate cu art. (2) alin.(t) lit. (s) din Legea 554/2004, nefiind semnalate nici un fel de probleme în activitatea acestei instituții.
Recurenta mai arată faptul că, odată cu încheierea contractului de mandat, de către președinții - directori generali ai caselor de asigurări de sănătate din România, raporturile de serviciu sau de muncă deținute anterior de către acestea, au fost suspendate de drept pe perioada mandatului, urmând ca la încetarea acestuia, mandatarul, să revină de drept la raporturile de serviciu sau de muncă deținute anterior, în conformitate cu art. 288 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 .
Astfel, revocarea contractului de management nu ar avea drept consecințe afectarea intereselor reclamantei de natură materială, întrucât aceasta a revenit la profesia de avocat, fiind înscrisă ca avocat definitiv în Tabloul Avocaților pledanți din Baroul B., precum și asistent universitar.
Împrejurările de fapt și de drept, prezentate de reclamantă, nu oferă indicii de natură să pună sub semnul întrebării prezumția de legalitate a actului administrativ contestat, întrucât revocarea mandatului acordat reclamantei de către Președintele CNAS în vederea organizării, conducerii și administrării CAS B. s-a dispus ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor menționate în Contractul de management încheiat între reclamantă și CNAS.
Totodată, recurenta subliniază că instanța de fond nu a justificat și motivat îndeplinirea celei de-a doua condiții obligatorii referitoare la paguba iminentă, condiție imperativ cerută pentru admiterea suspendării unui act administrativ.
Intimata reclamantă nu a formulat întâmpinare, însă a depus la dosar note de concluzii prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, Curtea de Apel constată că recursul este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Prin cererea ce face obiectul dosarului nr._ 12, al Tribunalului B., reclamanta B. L. a solicitat anularea Ordinului nr. 301/20.07.2012, emis de Președintele C. Naționale de Sănătate prin care i-a fost revocat mandatul de președinte-director general al C. de Asigurări de Sănătate B..
În ceea ce privește posibilitatea suspendării unui act administrativ emis în temeiul unor norme legale, trebuie amintit că din dispozițiile generale ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ rezultă că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, fiind executoriu din oficiu.
Pe de altă parte, din dispozițiile art. 14, cât și din dispozițiile generale ale Legii nr. 554/2004 rezultă că suspendarea executării unui act administrativ este o măsură excepțională care poate surveni exclusiv atunci când acest lucru este prevăzut expres în lege - suspendarea de drept ope legis - ori, când sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege - suspendarea la cererea persoanei vătămate.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".
De asemenea, art. 15 din Legea nr. 554/2004, prevede că Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat.
În consecință, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.
Noțiunea de caz bine justificat, a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
În jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.
Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/ și de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reținute de înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ.
În cauză se constată că motivele invocate de către reclamantă în susținerea cererii de suspendare sunt aceleași cu cele invocate în cererea de anulare a actului administrativ menționat.
Raportat la aceste motive Curtea de apel reține, pe de o parte, faptul că împrejurarea invocată de reclamantă în sensul că se afla în concediu medical la data emiterii ordinului a cărui suspendare s-a solicitat nu poate fi reținută ca o împrejurare de natură a justifica suspendarea ordinului, întrucât certificatul de concediu medical a fost adus la cunoștința instituției emitente ulterior emiterii ordinului, iar în urma acestea încunoștințări, autoritatea pârâtă a modificat art. 3 din Ordinul nr. 301 din 20 iulie 2012, în sensul că efectele se vor produce de la data încetării incapacității temporare de muncă, dovedite cu certificat medical (situație necontestată în cauză).
Pe de altă parte, se reține că ordinul atacat este emis cu respectarea dispozițiilor legale și de autoritatea competentă a emite actul.
Din cuprinsul ordinului nr. 301/2012, Curtea mai reține că revocarea mandatului reclamantei dispusă prin ordinul atacat a fost justificată de neîndeplinirea obligațiilor legale și contractuale prevăzute în contractul de management din 01 iunie 2010, constatate în urma acțiunii de control a C.N.A.S. dispusă prin Ordinul președintelui C.N.A.S. nr. 255 din 29 iunie 2012 și consemnate în Raportul de control din 13 iulie 2012.
Astfel, cum s-a arătat mai sus, cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte care țin de legalitatea actului, întrucât acestea vizează fondul actului, care se analizează numai în cadrul acțiunii în anulare. Instanța are numai posibilitatea de a efectua o cercetare sumară a aparenței dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege nu poate fi prejudecat fondul litigiului.
Examinând sumar actele dosarului, fără a fi posibilă antamarea fondului în această etapă a procedurii, Curtea apreciază că celelalte aspectele invocate de reclamantă nu beneficiază de o aparență de temeinicie suficient de puternică, care să justifice suspendarea executării actului, astfel încât se constată că prima instanță a concluzionat în mod greșit că este îndeplinită condiția cazului bine justificat impusă de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Totodată, Curtea reține că în cauză nu este îndeplinită nici cea de-a doua condiție privind paguba iminentă. În aceste sens se reține că o asemenea condiție se poate considera îndeplinită în măsura în care executarea actului este de natură a cauza pagube grave, dificil de reparat, însă în cauza de față nu se conturează o asemenea situație.
Situația invocată de către reclamantă în sensul că executarea actului administrativ are drept consecință lipsirea sa de drepturile salariale nu poate fi considerată ca îndeplinind condițiile unei pagube iminente și dificil de reparat, având în vedere faptul că aceste drepturi pot fi recuperate ulterior, în situația în care actul administrativ atacat ar fi anulat.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1-3 C. proc. civ., Curtea de Apel va admite recursul formulat și va modifica hotărârea atacată, în sensul că va respinge cererea de suspendare a executării actului administrativ atacat, formulată de reclamanta B. L..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta C. Națională de Asigurări de Sănătate București, cu sediul în București, Calea Călărașilor, nr. 248, . civile nr. 2193 din 18.10.2013 pronunțată de Tribunalul B..
Modifică în tot sentința civilă nr. 2193/18.10.2013 a Tribunalului B. și în, consecință,
Respinge cererea de suspendare a executării actului administrativ ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 3 februarie 2014.
Președinte, C. R. M. | Judecător, L. G. T. | Judecător, M. B. |
Grefier, Filuța E. D. |
Red.TLG/20.03.2014
Tehnored.FED/20.03.2014/2ex.
Fond – M.S.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 191/2014. Curtea de... | Pretentii. Decizia nr. 1896/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
