Obligaţia de a face. Decizia nr. 7601/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7601/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 15-10-2014 în dosarul nr. 10536/121/2012**
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 7601/2014
Ședința publică de la 15 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. I.
Judecător V. M. D.
Judecător E. L. P.
Grefier C. M. D.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de recurenții reclamanți M. G. - PRIN REPREZENTANT M. S. - P. MUN. G., ., și de recurenta pârâtă H. S., cu domiciliul în G., ., . civile nr. 655/04.04.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că recursul dedus judecății este la primul termen de judecată, prin Serviciul registratură, la data de 10.10.2014, autoritățile recurente pârâte au depus întâmpinare, în dublu exemplar, prin care s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, lipsește întâmpinarea recurentei pârâte, după care;
Curtea, verificând actele dosarului, constată că, întrucât întâmpinările depuse la dosar nu sunt formulate în termenul procedural și nu conțin apărări noi, față de cele formulate la instanța de fond, le califică drept note de concluzii scrise și apreciază că nu se impune comunicarea lor. Consideră cauza în stare de judecată, urmând a se pronunța asupra recursului la sfârșitul ședinței de judecată.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin acțiunea introductivă reclamanții M. G. – prin Primar și Instituția P. Mun. G. au chemat în judecată pe pârâta H. Sevastița, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 5868 lei, actualizată până la recuperarea integrală a prejudiciului.
Reclamanții și-au motivat acțiunea arătând că prin decizia nr. 41/18.11.2011 a Camerei de Conturi a jud. G. – pct. 6 și 8 – s-a dispus ca reclamanții să stabilească și să recupereze sumele de bani ce au fost acordate necuvenit salariaților Primăriei G., în perioada 2008 – 2011.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au depus înscrisuri.
Pârâta prin întâmpinare (f. 21, 22 a Tribunalului G., Secția I civilă) a invocat doar excepția inadmisibilității fără a face apărări pe fondul cauzei.
Prin sentința nr. 1476/30.04.2013 pronunțată de Tribunalul G. a fost respinsă acțiunea ca inadmisibilă.
Prin decizia 138/8.01.2014 (dosar_ ) a Curții de Apel G. – Secția C. Administrativ și Fiscal s-a casat sentința nr. 1476/30.04.2013 a Tribunalului G. – Secția C. Administrativ și Fiscal și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Curtea de Apel G. a reținut că prima instanță a soluționat în mod greșit excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea ca inadmisibilă, în condițiile în care pârâtul nu mai este funcționar public și nu îi mai sunt aplicabile disp. Legii nr. 188/1999.
Cauza a fost reînregistrară pe rolul Tribunalului G. – Secția C. Administrativ și Fiscal sub nr._ din 4.02.2014.
Prin sentința nr. 1476/30.04.2013 pronunțată de Tribunalul G. în rejudecare a fost admisă acțiunea în parte, s-a constatat că pârâta este exonerată de plata sumelor reprezentând spor de calculator acordat în anul 2010 (1357 lei brut + 172 lei foloase nerealizate) și a fost obligată să restituie reclamanților; în solidar, suma de 4.339 lei reprezentând spor condiții vătămătoare + stimulente.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că pârâta a fost angajată a Primăriei G. (funcționar public – referent de specialitate). Raporturile de serviciu dintre părți au încetat la data de 1.07.2010, ca urmare a pensionării pârâtei pentru limită de vârstă.
Conform notificării_/28.11.2012 (f. 7 în dosarul Tribunalului G., Secția I civilă) suma de 5868 lei este formată din:
- spor condiții vătămătoare acordat în anii 2008, 2009
- spor calculator acordat în anul 2010
- stimulente acordat în anul 2011.
În urma controlului efectuat de Curtea de Conturi și a emiterii deciziei 41/18.11.2011 reclamanții au stabilit cuantumul prejudiciului creat de pârâtă prin încasarea necuvenită a drepturilor salariale (spor condiții vătămătoare + spor de calculator/arhivă) în perioada 2008 – 2011 la suma de 5868 lei.
Art. 256 al. 1 C. mun. prevede:
„(1) Salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.”
Prin urmare, pârâta trebuie să restituie suma de 4792 lei.
Totuși, Tribunalul reține că Legea nr. 84 / 2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, publicată în M. Of. 401/15.06.2012, în vigoare de la 18.06.2012, prevede:
„Art. 1
Prezenta lege se aplică personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului ale cărui venituri de natură salarială au fost stabilite până la . Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, în baza:
a) contractelor sau acordurilor colective de muncă încheiate, înregistrate la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale sau, după caz, la inspectoratele teritoriale de muncă și necontestate la instanțele judecătorești competente; . . . .
Art. 2
(1) Se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile art. 1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii.
(2) Sumele recuperate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, ca urmare a deciziilor prevăzute la alin. (1), nu se restituie.”
Rezultă din aceste texte legale următoarele:
- sunt supuse exonerării doar acele venituri de natură salarială au fost stabilite până la . Legii-cadru nr. 284/2010, adică 01.01.2011
- ce s-a recuperat până la data de 18.06.2012 nu se mai restituie.
În speță, din cuprinsul notificării emise de mun. G., nr._/28.11.2012, reiese că sporurile acordate privesc perioada 2008 – 2011 și sunt formate din:
- spor condiții vătămătoare acordat în anii 2008, 2009
- spor calculator acordat în anul 2010
- stimulente acordate în anul 2011.
Din aceste sporuri, doar sporul de calculator îndeplinește condițiile prev. de L 84/2012, fiind plătit în baza acordului colectiv de muncă. Prin urmare instanța a constatat că pârâta este exonerată de plata acestuia.
Sporul condiții vătămătoare și stimulentele nu îndeplinesc condițiile prev. de L 84/2012, fiind acordate în baza dispoziției emisă de P. mun. G..
Împotriva susmenționatei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs pârâta și reclamanții, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, în esență, sub următoarele aspecte:
Pârâta a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților, pentru perioada 2008-2009, în virtutea dispozițiilor art. 7 1 din Decretul 167/1958.
Prescripția începe sa curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silita.
Or pentru acțiunea promovata in decembrie 2012, apar ca prescrise sumele de bani plătite in perioada 2008-decemrie 2009.
In acest sens s-a pronunțat Curtea de Apel G., reținând aceleași considerente, calculând si aplicând dispozițiile prescripției extinctive si in cauze ce au ca obiect recuperarea unor sume de bani de la personalul contractual.
In ceea ce privește stimulentele acordate in anul 201 l, in mod irevocabil Curtea de Apel s-a pronunțat in sensul anularii punctelor 7 si 8 care stabileau obligația recuperării prejudiciului reprezentat de stimulentele acordate.
Cu privire la sumele datorate sunt de făcut si aici câteva considerente, întrucât instanța i-a obligat la restituirea sumelor brute-sume care cuprind si contribuțiile către bugetul consolidat al statului contribuții care prin declarații rectificative pot fi compensate.
Mai mult, din statele de plata depuse de reclamanta rezulta ca acesta a încasat sume mai mici decât cele cuprinse in notificare.
A arătat în fața instanței de fond că sumele de bani au fost încasate legal în temeiul unei dispoziții a primarului ce nu a fost anulata, astfel ca nu se poate retine caracterul nedatorat al sumei.
In cauza, nelegalitatea plații unor drepturi salariale speciale a fost relevata de Camera de Conturi, dar instanța de judecata este abilitata a verifica daca subzista motivul de nelegalitate constatat în urma auditului financiar, respectiv daca au fost depășite limitele prevăzute de lege în ceea ce privește salarizarea funcționarilor publici.
Existenta unei decizii a angajatorului, respectiv a documentelor care au dispus plata, Regulamente aprobate prin Decizia Primarului-acte administrative necontestate si care au intrat in circuitul civil au o valoare probatorie, respectiv de instrumentum probationis, în ceea ce privește faptul plații proba ce nu a fost răsturnata de reclamantul intimat care are sarcina probei.
La rândul lor, reclamanții au susținut că, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei doar sporul de calculator a fost prevăzut în cadrul contractului/acordului colectiv de muncă, valabil până la 10.04.2010. Restul drepturilor salariale încasate de către pârâtă nu au fost prevăzute în contractul colectiv de muncă, ci prin regulamente aprobate prin dispoziția primarului, acte administrative pe care dispozițiile Legii nr. 84/2012 nu le include în categoria înscrisurilor care au fost prevăzute venituri de natură salarială și pentru care se aplică amnistia fiscală.
Față de cele arătate succint mai sus, recurenții au solicitat să se constate că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, solicitând, pe cale de consecință, admiterea recursului și pe fond admiterea în tot a acțiunii.
Recursul declarat de pârâtă este întemeiat, pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Validitatea concluziilor verificării efectuate de autoritatea de audit se apreciază în raport de legislația în vigoare la data efectuării controlului.
În speță, s-a apreciat că autoritatea auditată a acordat angajaților săi (inclusiv pârâtei din prezenta cauză) și cu nesocotirea dispozițiilor legale în vigoare o . sporuri, precum spor condiții grele-calculator (ianuarie 2010-august 2011) și spor condiții vătămătoare (septembrie 2008-august 2011). Așa fiind, potrivit Deciziei nr. 41/18.11.2011 a Curții de Conturi a României - Camera de Conturi a Județului G., reclamanții au fost obligați să stabilească întinderea prejudiciului aferent plății celor două sporuri, inclusiv foloasele nerealizate și să ia măsuri de recuperare a acestuia, cu termen de realizare -29.02.2012.
Acțiunea de față se înscrie în demersul reclamanților de conformare la decizia susmenționată, decizie care a fost atacată în instanță și infirmată în parte, potrivit susținerilor părților, aspect care nu se impune a fi verificat în acest moment față de împrejurarea intrării în vigoare a unui nou act de amnistie fiscală care extinde domeniul de acțiune al politicii de acordare facilităților fiscale inițiată prin Legea nr. 84/2012 avută în vedere de judecătorul fondului. Este vorba de Legea nr. 124/23 septembrie 2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice.
Potrivit disp. art. 2 din legea susmenționată:
„(1) Se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială, pe care personalul prevăzut la art. 1 trebuie să le restituie drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi sau alte instituții cu atribuții de control a unor prejudicii”.
Având în vedere că, potrivit dispoziției precizate, reclamanții nu mai pot fi obligați să-și execute obligațiile stabilite prin Decizia nr. 41/2011 a Curții de Conturi, Curtea de Apel apreciază că este lipsit de finalitate practică demersul lor de obligare a pârâtei din prezenta cauză la plata despăgubirilor constând în sporurile încasate în perioadele mai sus precizate și a accesoriilor aferente.
Pentru motivele mai sus expuse, văzând și disp. art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează a admite recursul declarat de pârâtă soluția, a modifica în parte sentința atacată și a respinge ca nefondată acțiunea reclamanților.
Va menține dispozițiile privind respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune.
Pe cale de consecință, față de soluția de admitere a recursului declarat de pârâtă, recursul reclamanților M. G. și Instituția P. Municipiului G. împotriva sentinței civile nr. 655/4.04.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta H. S., cu domiciliul în G., ., ., . civile nr. 655/04.04.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Modifică sentința atacată și, în consecință:
Respinge ca nefondată acțiunea reclamanților M. G. - PRIN REPREZENTANT M. S. - P. MUN. G., în contradictoriu cu pârâta H. Sevastița.
Respinge ca nefondat recursul reclamanților M. G. - PRIN REPREZENTANT M. S. - P. MUN. G., ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Octombrie 2014.
Președinte, G. I. | Judecător, V. M. D. | Judecător, E. L. P. |
Grefier, C. M. D. |
DMV/DMC/2 ex/27.11.2014
Fond: M. G.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 3844/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Anulare act administrativ. Decizia nr. 7837/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
