Pretentii. Decizia nr. 7105/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7105/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 24-09-2014 în dosarul nr. 3182/113/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 7105/2014
Ședința publică de la 24 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. A. B.
Judecător R. J.
Judecător L. C.
Grefier L. I.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către reclamantul I. V., domiciliat în ., ., jud. B. împotriva sentinței civile nr. 376/27.02.2014 pronunțată de Tribunalul B., în dosarul nr_, în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. – pentru Serviciul Fiscal Orășenesc I., în acțiunea civilă având ca obiect „taxă poluare”.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că recursul este la primul termen de judecată, motivat, timbrat, s-a solicitat judecarea în lipsă, după care;
Curtea, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul B. la data de 18.10.2013 sub nr._ reclamantul I. V. a chemat în judecată pe pârâtul SRVICIUL FISCAL ORĂȘENESC I. pentru a se dispune anularea Deciziei privind stabilirea sumei reprezentând timbrul de mediu pentru autovehicule nr. 38/08.05.2013 emisă de pârâtă și obligarea acesteia la restituirea sumei de 5982 lei achitată, cu dobânda legală până la data plății efective și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că a dobândit dreptul de proprietate asupra unui autovehicul marca Ford, an fabricație 2003, pentru înmatricularea căruia a plătit timbru de mediu în valoare de 5982 lei, sumă apreciată ca fiind nelegal încasată.
În acest sens reclamantul a susținut că dispozițiile O.U.G nr. 9/2013 contravin dispozițiilor Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene - art. 34 și art. 35, care interzic statelor membre să instituie taxe contrare principiilor Tratatului, care ar avea ca efect reducerea importurilor în cauză fiind încălcat principiul nediscriminări produselor importate față de produsele interne.
Cum dispozițiile din Tratatul privind funcționare a Uniunii Europene (fostul Tratat de Instituire a Comunității Europene), fac parte de la data de 01 ianuarie 2007 din ordinea de drept intern, iar potrivit art. 148 alineat 2 din Constituția României prevederile Tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, s-a solicitat restituirea taxei ilegal încasate. Au fost invocate dispozițiile Legii nr. 554/2004 ca temei legal al acțiunii.
În dovedirea cererii s-a administrat proba cu acte, respectiv: Decizia privind stabilirea sumei reprezentând timbrul de mediu pentru autovehicule nr. 38/08.05.2013 emisă de Administrația Finanțelor Publice a Orașului I., copie de pe chitanța . nr._/08.05.2013 pentru încasarea taxei în suma de 5982 lei, contract de vânzare - cumpărare a mijlocului de transport auto din data de 11.04.2012, cartea de identitate a autoturismului, contract de vânzare - cumpărare pentru un vehicul folosit din data de 03.04.2013, actele de proveniență.
La data de 11.12.2013 pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii, arătând că timbrul de mediu a fost instituit prin OUG nr. 9/2013, ale cărei dispoziții sunt în concordanță cu cerințele legislației din Uniunea Europeană, fiind aplicabile cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculelor, indiferent de proveniența acestuia.
În consecință prevederile OUG nr. 9/2013 nu contravin dispozițiilor art. 110 TFUE, nefiind încălcat principiul nediscriminări produselor importate față de produsele interne.
Pârâta a mai arătat că decizia atacată nu are caracterul juridic al unui act care să oblige la plata pe reclamant, ci reprezintă calculul stabilit de lege în obligația organului fiscal.
S-a susținut că Decizia de calcul pentru timbrul de mediu contestată este legală și temeinică, în raport de obiectul cauzei, actele depuse și legea aplicabilă, în condițiile în care reclamantul nu a invocat că ar fi eronat calculul taxei sau că acest calcul ar conține elemente neconforme cu legea.
Solicitarea privind acordarea dobânzii legale a fost apreciată ca neîntemeiată, față de dispozițiile art. 9 din O.G. 13/2011 precum și ale art. 124 alineat 1 din O.G. nr. 92/2003, cererea nefiind adresată organului fiscal ci direct instanței de judecată.
În referire la capătul de cerere privind cheltuielile de judecată, s-a solicitat respingerea acestuia, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art.453 din noul cod de procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 376 din 27.02.2014 a Tribunalului B. acțiunea reclamantului a fost respinsă ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că temeiul juridic al stabilirii și încasării timbrului de mediu îl reprezintă O.U.G nr. 9/2013, prin care s-au abrogat dispozițiile Legii nr. 9/2012 referitoare la taxa pentru emisii poluante, iar obligația de plata intervine o singură dată în condițiile art. 4 alin. 1 lit. a - d din actul normativ menționat, respectiv “ a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.”
Instanța a constatat, astfel, că timbrul de mediu este perceput atât pentru autoturismele noi, neînmatriculate anterior, de producție internă sau importate cât și pentru autoturismele deja înmatriculate în România, potrivit art. 4 literele c) si d) din O.U.G nr.9/2013, cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat, în condițiile stabilite în mod expres de actul normativ menționat.
Ca urmare, la data achitării timbrului de mediu de către reclamant, în vederea înmatriculării autovehiculului deținut în proprietate, nu se poate reține instituirea unui regim juridic fiscal diferit și discriminatoriu pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state ale Uniunii Europene, achiziționate și aduse în țară, unde urmau a fi reînmatriculate, față de autoturismele înmatriculate anterior în România, de producție națională sau importate, dispozițiile O.U.G nr. 9/2013 fiind aplicabile tuturor categoriilor de autovehicule menționate.
Potrivit art. 148 alineat 2 din Constituția României „ prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene… au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne” iar conform alineatului 4 ”autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alineatul 2 menționat”.
În acest sens instanța a constatat că dispozițiile art. 110 paragraful 1 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene (ex. art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene) prevăd că „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Aceste dispoziții au efect direct asupra ordinii juridice interne de la data de 01 ianuarie 2007 și împiedică, în materie fiscală, restricționarea de către statele membre a liberei circulații a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste, în privința produselor importate și celor provenind de pe piața internă, de natură similară.
Față de situația de fapt și de drept reținută, în cauză Tribunalul a constatat că nu există o încălcare a principiului comunitar al liberei circulații a mărfurilor ori instituirea unei măsuri cu efect echivalent unei restricții cantitative la import prin aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 9/2013, în sensul prevederilor Tratatului de Funcționare a Uniunii Europene, de natură a determina restituirea sumei reprezentând timbrul de mediu achitat.
Împotriva sentinței civile nr. 376 din 27.02.2014 a Tribunalului B. a declarat recurs reclamantul criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie. În esență, a susținut că OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule este discriminatorie, abuzivă și confuză, fiind, totodată, în totală contradicție cu legislația europeană, astfel încât se impune aplicarea directă a dreptului comunitar cu consecința admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Recursul este nefondat.
Curtea observă că decizia de stabilire a timbrului de mediu a fost emisă sub imperiul OUG 9/2013 privind timbrul de mediu pentru vehicule.
Trebuie examinat, astfel, în ce măsură dispozițiile OUG 9/2013 sunt în acord cu dreptul comunitar, deoarece actele normative anterioare prin care s-a introdus taxa de poluare au avut deficiențe sub acest aspect.
În hotărârea Curții de Justiție Europene din 07.04.2011, pronunțată în cauza nr. 402/09 (T. c. României), s-a reținut că articolul 110 Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene (TFUE) interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Aceste dispoziții ale tratatului vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import. În ceea ce privește, mai precis, impozitarea autovehiculelor de ocazie, există o încălcare a articolului 110 TFUE atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național.
Curtea a observat că un sistem care instituie o taxă pe poluare care se aplică autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări pe teritoriul național, care ia în considerare, la calcularea acestei taxe, deprecierea autovehiculului prin utilizarea unor bareme forfetare, detaliate ți fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elementele referitoare la vechimea ți la rulajul mediu anual real ale acestui vehicul, la care se poate adăuga, la cererea contribuabilului ți pe cheltuiala acestuia, realizarea unei expertize cu privire la starea generală a vehiculului menționat și a dotărilor sale, asigură că această taxă, atunci când este aplicată vehiculelor de ocazie importate, nu depășește valoarea reziduală a taxei menționate încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, aceleiași taxe și nu creează, așadar, nicio discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și acestea din urmă.
Autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente.
Curtea a arătat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le-ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
În această privință, Curtea a apreciat că o reglementare națională care are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate ți caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație pe teritoriul național a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Curtea a avut în vedere la pronunțarea hotărârii prevederile OUG 50/2008 privind taxa de poluare.
Potrivit art. 4 OUG 9/2013, obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Se observă că, spre deosebire de disp. OUG 50/2008 și ale Legii nr. 9/2012 în forma în vigoare înainte de 01.01.2013, OUG 9/2013 stabilește obligația plății timbrului nu numai în cazul vehiculelor second-hand de import, ci și în cel al vehiculelor second-hand înmatriculate deja în România și în cel al vehiculelor noi achiziționate fie din România, fie de pe piața externă.
Așadar, toți cei care doresc să înmatriculeze vehicule sunt obligați să plătească timbrul de mediu, indiferent dacă le-au dobândit din România sau din străinătate și indiferent dacă sunt noi sau second-hand.
Sunt exceptați numai cei care au plătit deja taxa, fie în forma prev. de OUG 9/2013, fie în formele anterioare și nu au obținut restituirea ei.
Curtea constată că, în forma prev. de OUG 9/2013, nu se mai regăsește discriminarea/restricția reținută de CEJ în hotărârea sa, deoarece atât vehiculele second-hand din import, cât și cele din România trebuie să plătească o taxă identică.
Așadar, în opinia Curții, timbrul de mediu prev. de OUG 9/2013 nu încalcă dreptul comunitar.
Nu există o restricție cantitativă ca urmare a faptului că vehiculele deja înmatriculate în România pentru care s-a plătit taxa într-o formă anterioară și care nu a fost restituită nu datorează timbrul de mediu, deoarece, în raționamentul CEJ, taxa deja plătită se include în prețul de vânzare și îl mărește, întocmai ca atunci când vehiculul este adus în România. Nu ar exista, deci, niciun motiv pentru care să se poată considera că actul normativ orientează cererea pe piață spre autovehiculele second-hand din România pentru care s-a plătit și nu s-a restituit taxa.
În orice caz, instanța nu s-ar putea pronunța asupra neconformității unei astfel de situații cu dreptul comunitar, deoarece o astfel de competență o are numai Curtea de Justiție Europeană.
Cererea părții reclamante este, așadar, neîntemeiată, deoarece, în acest caz, timbrul de mediu nu încalcă dreptul comunitar.
Pentru aceste considerente, reținând ca fiind temeinică și legală hotărârea instanței de fond, Curtea, în temeiul art. 496 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul reclamantului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul declarat de către reclamantul I. V., domiciliat în ., ., jud. B. împotriva sentinței civile nr. 376/27.02.2014 pronunțată de Tribunalul B., în dosarul nr_ ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Septembrie 2014
Președinte, I. A. B. | Judecător, R. J. | Judecător, L. C. |
Grefier, L. I. |
Red. și tehn. motivare I.A.B/16.10.2014
Tehn. I.L. 4 ex/16.10.2014.
Fond: A.C.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 1995/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 6437/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
