Pretentii. Decizia nr. 7313/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7313/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 02-10-2014 în dosarul nr. 10515/121/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia numărul 7313
Ședința publică de la 02 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. I.
Judecător V. M. D.
Judecător E. L. P.
Grefier A. M. S.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții M. G. și Instituția P. M. G., cu sediul în ., jud. G., împotriva sentinței nr. 3671/13.12.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Dezbaterile și susținerile orale au avut loc în ședința publică din data de 24 septembrie 2014 și au fost consemnate în încheierea din acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei la data de 2 octombrie 2014.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față.
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului G. – Secția I civilă sub nr._ din 19.12.2012 reclamanții M. G. – prin Primar și Instituția P. Municipiului G. au chemat în judecată pe pârâta D. I., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 5724 lei, actualizată până la recuperarea integrală a prejudiciului.
Cauza a fost transpusă la Secția C. sub nr. _ din 19.03.2013, motivat de faptul că pârâta are calitatea de funcționar public.
Reclamanții și-au motivat acțiunea arătând că prin decizia nr. 41/18.11.2011 a Camerei de Conturi a jud. G. – pct. 6 și 8 – s-a dispus ca reclamanții să stabilească și să recupereze sumele de bani ce au fost acordate necuvenit salariaților Primăriei G., în perioada 2008 – 2011.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au depus înscrisuri.
Pârâta, prin întâmpinare (f. 8- 15 în dosarul Secției C.) a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată. Totodată, a invocat:
- tardivitatea emiterii unei dispoziții de imputare (i s-a emis o notificare și nici până în prezent nu i s-a emis o dispoziție de imputare a sumelor)
- excepția prescripției dreptului la acțiune pentru nerespectarea termenelor de 30 zile, respectiv 3 ani prev. de art. 85 al. 1, 3 din L. 188/1999
- excepția lipsei calității procesuale pasive în ce privește diferența dintre cuantumul brut și cel net al sporului de condiții vătămătoare precum și a penalităților încasate.
Prin sentința civilă nr. 3671/2013 din data de 13 decembrie 2013 pronunțată în cauză, Tribunalul G. a respins excepțiile privind tardivitatea acțiunii, prescripția dreptului la acțiune și, respectiv, a lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâtă prin întâmpinare.
Totodată, s-a constatat că pârâta este exonerată de plata sumelor încasate reprezentând spor de calculator/arhivă + condiții vătămătoare + stimulente, în baza art. 2 alin. 1 din Legea nr. 84/2012, aferente perioadei 2008 – 2010 și s-a dispus, pe cale de consecință, respingerea acțiunii.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Excepția tardivității este nefondată, în condițiile în care, așa cum susține și pârâta în cauză, nu a fost emisă nicio dispoziție de imputare deoarece începând cu data de 06.09.2010 pârâta a fost eliberată din funcția publică deținută (dispoziția 7672/6.09.2010 – f. 22 în ds. Secției I civilă). Prin urmare, nu se poate susține că a fost emisă tardiv o dispoziție de imputare care nu există.
Excepția prescripției dreptului la acțiune este, de asemenea, nefondată. Art. 85 alin. 1, 3 din Legea nr. 188/1999 invocat de pârâtă vizează termenele de emitere a dispoziției de imputare care, așa cum s-a arătat mai sus, nu există. Prin urmare art. 85 alin. 1, 3 din Legea nr. 188/1999 nu este aplicabil.
Excepția lipsei calității procesuale pasive este nefondată deoarece problema restituirii doar a sumelor nete, efectiv încasate, nu a celor brute este o problemă care vizează fondul cauzei, neputând fi analizată pe cale de excepție.
Pe fond
Pârâta a fost angajat al Primăriei G. (funcționar public) până la data de 06.09.2010 când a fost eliberată din funcția publică deținută (dispoziția 7672/6.09.2010 – f. 22 în ds. Secției I civilă).
Din cuprinsul notificării emise de mun. G., nr._/28.11.2012 (f. 7 în ds. Secției I civilă) reiese că suma pe care trebuie să o restituie pârâta este formată din sporuri acordate (inclusiv foloase nerealizate) în anii 2008 - 2010.
În urma controlului efectuat de Curtea de Conturi și a emiterii deciziei 41/18.11.2011 reclamanții au stabilit cuantumul prejudiciului creat de pârât prin încasarea necuvenită a drepturilor salariale (spor de calculator/arhivă + condiții vătămătoare + stimulente) în perioada 2008 - 2010 la suma de 5724 lei.
Art. 256 al. 1 C. mun. prevede:
„(1) Salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.”
Prin urmare, pârâta trebuie să restituie suma de 5975 lei.
Totuși, Tribunalul reține că Legea nr. 84 / 2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, publicată în M. O. nr. 401/15.06.2012, în vigoare de la 18.06.2012, prevede:
„Art. 1
Prezenta lege se aplică personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului ale cărui venituri de natură salarială au fost stabilite până la . Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, în baza:
a) contractelor sau acordurilor colective de muncă încheiate, înregistrate la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale sau, după caz, la inspectoratele teritoriale de muncă și necontestate la instanțele judecătorești competente; . . . .
Art. 2
(1) Se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile art. 1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii.
(2) Sumele recuperate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, ca urmare a deciziilor prevăzute la alin. (1), nu se restituie.”
Rezultă din aceste texte legale următoarele:
- sunt supuse exonerării doar acele venituri de natură salarială care au fost stabilite până la . Legii-cadru nr. 284/2010, adică 01.01.2011
- ce s-a recuperat până la data de 18.06.2012 nu se mai restituie.
În speță, din cuprinsul notificării emise de municipiul G., nr._/28.11.2012 (f. 7 în d. Secției I civilă) reiese că suma pe care trebuie să o restituie pârâta este formată din sporuri acordate (inclusiv foloase nerealizate) în anii 2008 - 2010.
Prin urmare, se constată că pârâta este exonerată de plata sumelor încasate aferente perioadei 2008 - 2010, în baza art. 2 alin. 1 din Legea nr. 84/2012.
Împotriva susmenționatei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs reclamanții, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, în esență, sub următoarele aspecte:
Potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei doar sporul de calculator a fost prevăzut în cadrul contractului/acordului colectiv de muncă, valabil până la 10.04.2010. restul drepturilor salariale încasate de către pârâtă nu au fost prevăzute în contractul colectiv de muncă, ci prin regulamente aprobate prin dispoziția primarului, acte administrative pe care dispozițiile Legii nr. 84/2012 nu le include în categoria înscrisurilor care au fost prevăzute venituri de natură salarială și pentru care se aplică amnistia fiscală.
Față de cele arătate succint mai sus, recurenții au solicitat să se constate că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, solicitând, pe cale de consecință, admiterea recursului și pe fond admiterea în tot a acțiunii.
Intimata-pârâtă, deși legal citată, nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare față de motivele recursului de față.
Recursul de față este nefondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Validitatea concluziilor verificării efectuate de autoritatea de audit se apreciază în raport de legislația în vigoare la data efectuării controlului.
În speță, s-a apreciat că autoritatea auditată a acordat angajaților săi (inclusiv pârâtei din prezenta cauză) și cu nesocotirea dispozițiilor legale în vigoare o . sporuri, precum spor condiții grele-calculator (ianuarie 2010-august 2011) și spor condiții vătămătoare (septembrie 2008-august 2011). Așa fiind, potrivit Deciziei nr. 41/18.11.2011 a Curții de Conturi a României - Camera de Conturi a Județului G., reclamanta a fost obligată să stabilească întinderea prejudiciului aferent plății celor două sporuri, inclusiv foloasele nerealizate și să ia măsuri de recuperare a acestuia, cu termen de realizare -29.02.2012.
Acțiunea de față se înscrie în demersul reclamantei de conformare la decizia susmenționată, decizie care a fost atacată în instanță și infirmată în parte, potrivit susținerilor părților, aspect care nu se impune a fi verificat în acest moment față de împrejurarea intrării în vigoare a unui nou act de amnistie fiscală care extinde domeniul de acțiune al politicii de acordare facilităților fiscale inițiată prin Legea nr. 84/2012 avută în vedere de judecătorul fondului. Este vorba de Legea nr. 124/23 septembrie 2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice.
Potrivit disp. art. 2 din legea susmenționată:
„(1) Se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială, pe care personalul prevăzut la art. 1 trebuie să le restituie drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi sau alte instituții cu atribuții de control a unor prejudicii”.
Având în vedere că, potrivit dispoziției precitate, reclamanta nu mai poate fi obligată să-și execute obligațiile stabilite prin Decizia nr. 41/2011 a Curții de Conturi, Curtea de Apel apreciază că este lipsit de finalitate practică demersul său de obligarea a pârâtei din prezenta cauză la plata despăgubirilor constând în sporurile încasate în perioadele mai sus precizate și a accesoriilor aferente.
Pentru motivele mai sus expuse, văzând și disp. art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează a menține soluția primei instanțe cu suplimentarea considerentelor în sensul celor arătate mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții M. G. și Instituția P. M. G., cu sediul în ., jud. G., împotriva sentinței nr. 3671/13.12.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, ca fiind nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Octombrie 2014.
Președinte, G. I. | Judecător, V. M. D. | Judecător, E. L. P. |
Grefier, A. M. S. |
Red. G.I./31.10.2014
Tehnored.A.M.S./2 ex./03.11.2014
Fond: M.G.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2585/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 7832/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
