Obligaţia de a face. Decizia nr. 7832/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7832/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 28-10-2014 în dosarul nr. 10449/121/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 7832/2014
Ședința publică de la 28 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. C.
Judecător C. R. M.
Judecător L. G. T.
Grefier Z. E.
.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea recursului declarat de pârâta G. O., domiciliată în G., ., ., județul G., împotriva sentinței nr. 2875/16.10.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 21 octombrie 2014 care au fost consemnate în încheierea din aceiași zi, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei la data de 28 octombrie 2014.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului G. sub nr._, reclamanții M. G. prin reprezentant M. S. Primarul Municipiului G. și Instituția Primarul M. G. au chemat în judecată pe pârâta G. O., solicitând obligarea acesteia la restituirea sumei de 4809 lei încasată necuvenit, actualizată cu indicele de inflație până la rambursarea efectivă.
În motivarea acțiunii s-a arătat că prin Decizia nr. 41/2011 a Camerei de Conturi a Județului G. s-a stabilit că Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului G. a acordat nelegal angajaților săi unele drepturi salariale, dispunând luarea măsurilor pentru recuperarea acestora.
Au mai arătat reclamanții că pârâta a fost angajata Primăriei G., beneficiind în anii 2008-2011 de spor de calculator, arhivă, iar pentru perioada 2009-2010 și de stimulente, constatate ca nelegale de organele de control.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității, pe motiv că singura cale de recuperare a unor sume acordate necuvenit este emiterea unei dispoziții de imputare, conform art. 85 alin. 1 din Legea nr. 188/1999.
Prin sentința civilă nr. 2875/16.10.2013 pronunțată de Tribunalul G. a fost respinsă excepția inadmisibilității, invocată de pârâtă și a fost admisă acțiunea formulată de reclamanți, pârâta fiind obligată pârâta să achite reclamanților suma de 4809 lei încasată necuvenit cu titlul de condiții vătămătoare, spor calculator/arhivă și stimulente, actualizată cu rata inflației până la achitarea efectivă a sumei.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut, cu privire la excepția inadmisibilității, că pârâta a avut calitatea de funcționar public la data când a încasat sumele respective, însă a pierdut această calitate ulterior.
Astfel, pârâta nu mai era funcționar public nici la data efectuării controlului de către Curtea de Conturi, nici la data promovării acțiunii.
Așa fiind, față de ea nu se mai putea emite o dispoziție de imputare în baza Legii nr. 188/1999 republicată.
În schimb, este admisibilă o acțiune pentru recuperarea sumelor pe cale judecătorească, fiind singura posibilitate pentru reclamanți de a obține un titlul executoriu în baza căruia să poată recupera prejudiciul.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că pârâta a deținut funcția publică de consilier la Primăria G., funcție pe care în prezent nu o mai deține.
În anul 2011, Primăria G. a fost supusă unui control, finalizat prin Decizia nr. 41/2011. Prin aceasta s-a reținut că funcționarilor publici din cadrul Primăriei li s-au acordat necuvenit unele drepturi salariale (spor calculator/arhivă, stimulente) și s-a dispus luarea măsurilor pentru recuperarea sumelor. Decizia menționată nu a fost anulată de instanțele de judecată până în acest moment, nefăcându-se vreo dovadă în acest sens.
Așa fiind, s-a reținut că organele de control abilitate au stabilit nelegalitatea acordării sumelor în discuție.
Conform art. 84 lit. b din Legea nr. 188/1999 republicată, în astfel de situații este atrasă răspunderea civilă a salariatului care a încasat sumele necuvenite, textul nefăcând vreo referire la condiția vinovăției pârâtului.
În consecință, instanța a apreciat fondată acțiunea, reținând și faptul că pentru repararea completă a prejudiciului, sumele vor fi actualizate cu rata inflației.
Cât despre incidența Legii nr. 84/2012, instanța a apreciat că aceasta nu atrage respingerea acțiunilor formulate pentru recuperarea sumelor necuvenite (după cum nu împiedică nici emiterea dispozițiilor de imputare pentru cei care mai sunt funcționari publici), ci este doar o problemă de executare a titlurilor executorii, acestea nemaiputând fi executate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta G. O., solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii cererii introductive ca nefondată.
În motivarea recursului recurenta a arătat că în mod greșit a apreciat instanța de fond că excepția inadmisibilității este nefondată, întrucât art. 84 din Legea nr. 188/1999 reglementează clar modul în care se recuperează pagubele pe care funcționarul public le produce autorității din care face parte, textul de lege nedistingând între calitatea de funcționar public sau nu la momentul recuperării pagubei.
În opinia recurentei importantă pentru lămurirea excepției este calitatea de funcționar public la momentul producerii pagubei și nu la momentul recuperării acesteia.
Recurenta mai arată că dispozițiile art. 256 din codul muncii nu pot constitui temeiul de drept al acțiunii, întrucât există dispoziții speciale ale Legii nr. 188/1999, că pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a funcționarului public este necesar a se stabili și vinovăția în producerea pagubei, care în situația de față nu a fost dovedită.
Mai arată că instanța a obligat-o la restituirea sumelor brute, iar din statele de plată rezultă că a încasat sume mai mici decât cele cuprinse în notificare, recurenta apreciind ca nelegală argumentarea instanței în sensul că suma va fi stabilită în concret la data punerii în executare, întrucât naște între părți litigii ulterioare, iar o hotărâre trebuie să fie clară și fără interpretări.
Recurenta a mai susținut că nelegalitatea acordării unor drepturi salariale speciale a fost relevată de Curtea de Conturi, dar instanța de judecată este abilitată a verifica dacă subzistă motivul de nelegalitate constatat în urma auditului, respectiv dacă au fost depășite limitele prevăzute de lege în ceea ce privește salarizarea funcționarilor publici.
Instanța de fond nu a analizat în nici un mod înscrisurile care emană de la reclamantă și care atestă legalitatea plăților și nici nu a apreciat nelegalitatea acestora în raportare la texte de lege.
În speță instanța nu a observat că sporul pentru condiții vătămătoare în anul 2011 are la bază buletine de noxe care atestă că pârâta era îndreptățită la acordarea unor asemenea sporuri, iar în ce privește stimulentele nu a observa că nelegalitatea acordării acestor sume constă doar din faptul că aceste sume aferente anului 2010 au fost acordate în anul 2011, după încetarea raporturilor de serviciu.
În opinia recurentei instanța era în măsură să aprecieze asupra legalității acestor sume cuvenite unui funcționar public după încetarea raportului de serviciu, în condițiile în care aceste sume vizează activitatea desfășurată anterior, iar drepturile salariale au fost plătite ca urmare a înțelegerilor făcute cu reprezentanții salariaților.
În drept, recurenta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7 și pct. 9 Cod proc. civ.
Intimații reclamanți au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind ca fiind legală soluția instanței de fond cu privire la excepția inadmisibilității, întrucât pârâtei nu îi mai sunt aplicabile dispozițiile art. 85 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, deoarece la momentul stabilirii prejudiciului aceasta nu mai era deține funcție publică în cadrul instituției.
Intimații au mai arătat că instanța a fost învestită cu o cerere privind obligarea pârâtei la plata prejudiciului cauzat prin încasarea unor drepturi salariale necuvenite și stabilite a fi nelegale de către Curtea de Conturi prin decizia nr. 41/2011 și nicidecum nu a fost chemată să analizeze și să stabilească legalitatea acordării către pârâtă a acestor drepturi salariale.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Curtea de Apel reține următoarele:
Criticile formulate de recurentă cu privire la modul de soluționare a excepției inadmisibilității sunt nefondate.
În acest sens Curtea reține că instanța de fond a făcut o corectă interpretare a dispozițiilor art. 85 din Legea nr. 188/1999 reținând că în conformitate cu aceste dispoziții legale autoritatea publică nu poate emite dispoziții de imputare decât în privința persoanelor care se află în continuare în raporturi de serviciu cu aceasta.
Din cuprinsul dispozițiilor art. 85 din Legea nr. 188/1999 rezultă că pentru a se putea dispune repararea pagubei aduse autorității sau instituției publice prin emiterea unei dispoziții de imputare este necesar ca persoana a cărei răspundere civilă este angajată să aibă calitatea de funcționar public, respectiv să se afle în raporturi de serviciu cu acea autoritate sau instituție publică la data emiterii dispoziției de imputare.
În ceea ce privește criticile vizând fondul cauzei Curtea reține faptul că sumele solicitate de reclamanți a fi restituite de către pârâtă reprezintă venituri de natură salarială încasate de aceasta în perioada 2008-2011, iar prin Decizia Curții de Conturi nr. 41/2011 s-a considerat că aceste sume au fost nelegal acordate, entitățile reclamante fiind obligate la luarea măsurilor legale în vederea stabilirii întinderii prejudiciului și recuperării acestuia.
Instanța de recurs reține că prin sentința civilă nr. 2870/16.10.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, sentință devenită irevocabilă prin respingerea recursurilor prin Decizia nr. 5226/21.05.2014 pronunțată de Curtea de Apel G. în dosarul nr._, a fost anulată în parte Decizia nr. 41/18.11.2011 emisă de Curtea de Conturi, respectiv în ceea ce privește punctele 7 și 8 și măsurile corespunzătoare.
Din considerentele sentinței civile nr. 2870/16.10.2013, anexate de recurentă la dosar rezultă că la punctul 7 din Decizia nr. 41/2011 a Curții de Conturi s-a reținut că UAT M. G. a efectuat plăți nelegale de personal în perioada ianuarie 2011 – august 2011, reprezentând stimulente acordate personalului din cadrul compartimentului de specialitate al entității, cu titlu de restanță pentru perioada 2009 – 2010, iar la punctul 8 s-a reținut că, prin încălcarea prevederilor legale, au fost efectuate în perioada ianuarie – august 2011 plăți/cheltuieli de personal reprezentând stimulente către persoane care, la momentul efectuării plăților, nu se aflau în relații contractuale de muncă cu entitatea, fără existența unui titlu executoriu și fără ca acestea să fie înregistrate în evidența contabilă a entității în calitate de creditori ai instituției.
Prin hotărârea judecătorească menționată instanța a reținut cu putere de lucru judecat faptul că stimulentele acordate personalului în perioada ianuarie 2011 – august 2011 au fost plătite cu titlu de restanță pentru perioada 2009 – 2010, iar entitatea era îndreptățită să efectueze plata acestor drepturi, inclusiv persoanelor care în perioada arătată (2008 – 2010) se aflau în relații contractuale de muncă cu aceasta, indiferent de momentul concret al plății.
Față de aceste aspecte Curtea constată ca fiind nefondată cererea reclamanților privind obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2070 lei încasată de aceasta cu titlu de stimulente și la plata foloaselor nerealizate aferente.
În ceea ce privește celelalte sume solicitate de reclamanți, reprezentând sume încasate de reclamantă în perioada 2008-2011 cu titlu de spor calculator/arhivă și condiții vătămătoare, Curtea de Apel reține că, ulterior pronunțării sentinței atacate, a intrat în vigoare Legea nr. 124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, iar potrivit prevederilor art. 2 din acest act normativ „Se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială, pe care personalul prevăzut la art. 1 trebuie să le restituie drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi sau alte instituții cu atribuții de control a unor prejudicii.”
Totodată, la art. 3 din același act normativ se prevede că la data intrării în vigoare acestei legi încetează plata de către personalul prevăzut la art. 1 a sumelor reprezentând venituri de natură salarială pentru care Curtea de Conturi sau alte instituții cu atribuții de control au constatat că au fost acordate cu crearea de prejudicii.
Având în vedere că prezenta acțiune a fost formulată pentru punerea în aplicare a Deciziei nr. 41/18.11.2011 a Curții de Conturi a României – Camera de Conturi a Județului G., iar pârâta se încadrează în categoria de personal prevăzută la art. 1 lit. a din Legea nr. 124/2014, Curtea constată că pârâta este exonerată de la plata sumelor solicitate prin prezenta cerere de chemare în judecată, astfel că acțiunea formulată de reclamanți se impune a fi respinsă ca nefondată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1-3 Cod proc. civ., raportat la art. 3041 Cod proc. civ., Curtea de apel va admite recursul formulat de pârâtă și va modifica în parte sentința atacată în sensul că va fi respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanți, urmând a fi menținută dispoziția sentinței privind respingerea excepției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de pârâta G. O., domiciliată în G., ., ., județul G., împotriva sentinței nr. 2875/16.10.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Modifică în parte sentința recurată și, în consecință;
Respinge acțiunea formulată de reclamanții M. G. și Instituția Primarul Municipiului G., ca nefondată.
Menține dispoziția sentinței atacate privind respingerea excepției.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Octombrie 2014.
Președinte, L. C. | Judecător, C. R. M. | Judecător, L. G. T. |
Grefier, Z. E. |
Red/Tehno/TLG/11.11.2014
Tehno ZE/11.11.2014
Ex.2
Fond: V.D.
| ← Pretentii. Decizia nr. 7313/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 7051/2014.... → |
|---|
