Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 6712/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6712/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 06-08-2014 în dosarul nr. 1640/121/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 6712/2014
Ședința publică de la 06 August 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. I.
Judecător C. R. M.
Judecător L. G. T.
Grefier Maghița D.
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G., cu sediul în G., ., jud. G., împotriva sentinței civile nr. 684/08.04.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, privind pe intimata reclamantă ., prin C.I.A. „G. I.“, cu sediul în G., ., ., jud. G., având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimata reclamantă av. G. I., în baza delegației pe care o depune la dosar, lipsă fiind recurenta AJFP G..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prezenta cauză este la primul termen de judecată, recursul fiind motivat, scutit de taxa de timbru, iar prin motivele de recurs recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă. Se referă, de asemenea, că intimata reclamantă a depus la dosar întâmpinare, după care;
Apărătorul intimatei reclamante precizează că nu are cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind cereri de formulat, nici excepții de invocat în cauză, Curtea constată cauza în stare de judecată.
Apărătorul intimatei reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat hotărârea instanței de fond fiind temeinică și legală.
Solicită a se constata că instanța de fond în mod corect a reținut că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de suspendare, prev. de art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004, respectiv a sesizării autorității emitente a actului, cazul bine justificat și existența unei pagube iminente, precum și a plății cauțiunii conform dispozițiilor prev. de C.pr.fiscală.
Pentru toate cele expuse solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 684/08.04.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosar nr._ a fost admisă cererea formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. și s-a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. F-GL 81/21.02.2014 emisă de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. până la pronunțarea instanței de fond cu privire la anularea actului administrativ fiscal.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G., solicitând casarea sentinței și în rejudecare, respingerea cererii de suspendare formulată de reclamantă ca nefondată.
În motivarea recursului recurenta critică sentința pentru nelegalitate, arătând că susținerile făcute în conținutul acțiunii de către societatea reclamantă nu constituie motive suficiente pentru răsturnarea prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ fiscal, raportat la împrejurările de fapt și de drept, aplicabile în cauză.
Referitor la condiția privind iminența producerii unei pagube recurenta arată că evidența producerii unei asemenea pagube ce ar rezulta din faptul că „punerea în executare a deciziei contestate ar duce inevitabil la blocarea conturilor acesteia, având în vedere suma considerabilă în discuție” este străină spiritului prevederilor art. 2 lit. ș din Legea nr. 554/2004, care se referă la un prejudiciu material viitor și previzibil.
Recurenta susține că și în cazul celei de-a doua condiții Tribunalul G. a omis dispozițiile Codului civil în sensul că pentru a putea fi întrunită această condiției reclamanta trebuia să facă dovada existenței unui prejudiciu material, nu simple supoziții ale urmărilor executării actului.
Mai mult, executarea unei obligații bugetare care a fost stabilită printr-un act administrativ fiscal care se bucură de prezumția de legalitate nu poate constitui prin ea însăși o pagubă. Din punct de vedere economic orice diminuare a patrimoniului este echivalentă cu o pagubă, dar din punct de vedere juridic paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului. Ori, în cauză executarea obligațiilor bugetare suplimentare a fost dispusă în baza unui act administrativ fiscal care se bucură de o puternică prezumție de legalitate, astfel că nici cea de-a doua condiție prevăzută de lege nu este îndeplinită.
Recurenta a mai susținut că sunt irelevante și eronate susținerile că verificarea a fost efectuată de același serviciu de inspecție (dar nu de aceeași echipă) sau că inspectorii au început verificarea cu intenția de a stabili sume suplimentare.
În drept, recurenta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și art. 3041 Cod procedură civilă.
Intimata reclamantă a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând în esență că în mod corect a reținut Tribunalul G. că există argumente juridice aparenta valabile în contestarea legalității actului și care creează o îndoială serioasă a conformității acestuia cu legea în a cărui executare a fost emis.
În ceea ce privește condiția referitoare la prevenirea unei pagube iminente intimata arată că recurenta omite faptul că din interpretarea disp. art. 2 lit. ș din Legea nr. 554/2004 rezultă că prejudiciul nu trebuie să se fi produs, legiuitorul vizând evitarea producerii unei pagube iminente prin executarea actului.
Simpla invocare de către recurentă a prezumției de legalitate a actului administrativ nu este suficientă pentru a răsturna situația de fapt și de drept reținută de instanța de fond, reclamanta dovedind condițiile prevăzute de disp. art. 14 din legea nr. 554/2004.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Curtea de Apel constată că recursul este fondat.
Cu titlu prealabil Curtea reține că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Noului Cod de procedură civilă, având în vedere că cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta . a fost înregistrată pe rolul instanței după . acestui act normativ, respectiv după data de 15 februarie 2013.
În ce privește motivul de recurs aplicabil, Curtea constată că măsura suspendării executării actului administrativ nu poate fi dispusă decât în ipoteza în care sunt respectate toate condițiile prev. de art. 14 Legea nr. 554/2004. Deoarece, în caz contrar, o eventuală suspendare a executării actului ar fi nelegală, aspectul îndeplinirii lor apare a fi o problemă de legalitate de drept material, care se încadrează în motivul de recurs prev. de art. 488 alin. 1 pct. 8 C.pr.civ.2010.
Curtea notează că suspendarea executării actului administrativ, care se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea lui, constituie o măsură de excepție, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, pe baza cărora să se poată reține îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și iminența pagubei, astfel cum sunt definite prin art. 2 lit. ș) și t) din aceeași lege.
Îndeplinirea acestor condiții se analizează în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată. Acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube, dificil de reparat, în cazul particular supus evaluării.
În raport cu circumstanțele concrete ale prezentei cauze, îndeplinirea cumulativă a celor două condiții impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu poate fi reținută.
Astfel, în cauza de față nu există elementele care să contureze îndeplinirea primei condiții, a cazului bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.
Curtea apreciază că în mod greșit a reținut prima instanță că împrejurările invocate de reclamantă sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ fiscal a cărui suspendare a fost solicitată.
Cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte care țin de legalitatea actului, întrucât acestea vizează fondul actului, care se analizează numai în cadrul acțiunii în anulare. Instanța are numai posibilitatea de a efectua o cercetare sumară a aparenței dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege nu poate fi prejudecat fondul litigiului.
Ori, în cauză se constată că susținerile reclamantei, prin care se tinde a se face dovada aparenței de nelegalitate, respectiv a unei serioase îndoieli în privința legalității actului, privesc în realitate aspecte de nelegalitate în fond cu privire la actul contestat.
Înalta Curte de Casație și Justiție, în practica sa, a statuat că pentru constatarea îndeplinirii acestei condiții, instanța nu trebuie sa procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări de fapt si/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ. În acest sens, poate constitui un caz temeinic justificat: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competentei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ.
Din examinarea motivelor invocate în susținerea cererii de suspendare Curtea constată că reclamanta nu a relevat aspecte de nelegalitate evidentă a actelor administrativ fiscale contestate, iar motivele invocate de aceasta, respectiv că facturile fiscale ar îndeplini condițiile legale pentru a putea fi considerate documente justificative în vederea acordării dreptului de deducere a TVA prin coroborare cu alte documente și înregistrări contabile, nu pot fi examinate în cadrul procedurii de față, întrucât aceste aspecte constituie chestiuni de fond care depășesc limitele procedurii sumare a suspendării executării actului administrativ, necesitând o analiză mai aprofundată prin raportare la baza factuală existentă în speță. Curtea apreciază că aspectele invocate de reclamantă nu beneficiază de o aparență de temeinicie suficient de puternică, care să justifice suspendarea executării actului, aspectele de nelegalitate putând naște discuții, ce vor fi tranșate de instanța fondului.
În raport de aspectele mai sus expuse, Curtea constată că în mod nelegal a reținut instanța de fond că în cauză este îndeplinită condiția „cazului bine justificat” prevăzută de lege pentru a se putea dispune măsura de excepție a suspendării actului administrativ fiscal contestat, motiv pentru care criticile de nelegalitate formulate de recurenta-pârâtă se constată ca fiind fondate.
Constatând că în cauză nu este îndeplinită una dintre condițiile cumulative prevăzute de lege pentru a se putea dispune suspendarea actului administrativ fiscal, Curtea apreciază că nu se mai impune examinarea criticilor formulate de recurentă sub aspectul condiției pagubei iminente, întrucât neîndeplinirea uneia dintre condițiile cumulative prevăzute de lege conduce în mod necesar la respingerea cererii de suspendare a executării actului administrativ fiscal ca nefondată.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 496, 498 C. proc. Civ., raportat la art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. Civ., Curtea va admite recursul formulat de pârâtă și va casa în tot sentința atacată, iar în rejudecare, va respinge cererea de suspendare executare act administrativ fiscal formulată de reclamanta . ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G., cu sediul în G., ., jud. G., împotriva sentinței civile nr. 684/08.04.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Casează în tot sentința atacată și în rejudecare:
Respinge cererea ca nefondată.
Definitivă
Pronunțată în ședința publică de la 06 August 2014.
Președinte, G. I. | Judecător, C. R. M. | Judecător, L. G. T. |
Grefier, Maghița D. |
Red. GLT/12.08.2014
Tehnored.M.D. /12 August 2014 – 4 ex.
Fond: LAO
| ← Alte cereri. Decizia nr. 5112/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... → |
|---|
