Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 7643/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7643/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 16-10-2014 în dosarul nr. 1270/113/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE APEL G.
SECȚIA C. A. ȘI FISCAL
Decizia numărul 7643/2014
Ședința publică de la 16 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. M. D.
Judecător V. S.
Judecător D. V.
Grefier A. M. S.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta U. A. Teritorială . civile nr. 383/6.03.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
Dezbaterile și susținerile orale au avut loc în ședința publică din data de 9 octombrie 2014 și au fost consemnate în încheierea din acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei la data de 16 octombrie 2014.
C.
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, C. reține următoarele;
Prin sentința civilă nr. 383/06.03.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ s-a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta U. A. Teritorială Racovița, în contradictoriu cu pârâta C. de C. a României București și a fost respinsă cererea de suspendare ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul B. sub nr._ sub nr._ reclamanta U. A. Teritorială . a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. de C. a României, Camera de C. Județeană B., anularea Încheierii nr.6/06.03.2013 emisă de C. de C. a României conținând soluția pronunțată cu privire la contestația împotriva punctului II.1 din Decizia nr.4/12.01.2013, emisă de C. de C. a României, Camera de C. Județeană B..
De asemenea a solicitat suspendarea Deciziei nr.27/08.08.2011, emisă de C. de C. a României, Camera de C. Județeană B. și a Încheierii nr.6/06.03.2013 emisă de C. de C. a României până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Prin Decizia nr.4/12.01.2013 emisă de pârâta Camera de C. județeană B. s-a decis stabilirea de către ordonatorul principal de credite al Unității A. Teritoriale . prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia ca urmare a plății nelegale în sumă de totală de_ lei reprezentând spor de vechime acordat în perioada 01.01._12 conform constatărilor de la pct.12 pag 23-24 din procesul verbal de constatare.
Prin încheierea nr.6/06.03.2013 emisă de C. de C. a României s-a respins contestația reclamantei împotriva Deciziei nr.4/12.01.2013, emisă de C. de C. a României, Camera de C. Județeană B..
Cu privire la perioada supusă controlului aceasta este iulie 2010-iunie 2012 astfel cum rezultă din pct.12 a procesului verbal de control f 25, perioada este menționată corect în încheierea nr 6/0603.2013 emisă de C. de C. a României.
Faptul că în Decizia nr. 4/12.01.2013 emisă de pârâta Camera de C. județeană B. s-a menționat perioada 01.01._12 este apreciat ca o simplă greșeală materială care poate fi îndreptată și care nu are consecințe în ceea ce privește legalitatea actului, mai ales că în cuprinsul Deciziei f 2 pct.8 se menționează perioada corectă.
Prin sentințele civile nr. 518/13.05.2010 și nr. 519/13.05.2010 pronunțate de Tribunalul B. f 212,f 214 reclamanta a fost obligată să plătească numiților M. I. și A. S. spor de vechime, până la încetarea mandatului de primar, respectiv viceprimar conform dispozițiilor Legii nr. 330/2009.
Potrivit art. 2 alin. 3 din Anexa IX la Legea nr. 330/2009, persoanele care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite nu beneficiază de premii, de spor de vechime și nici de alte sporuri prevăzute de prezenta lege.
Potrivit art.30 alin. 6 din Legea nr. 330/2009 Pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la prezenta lege și nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în indemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.
Potrivit art.6 alin. 1 din O.U.G. nr. 1/2010, în cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea-cadru nr. 330/2009 și cu prezenta ordonanță de urgență sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Această sumă se include în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare, după caz, dar nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabilesc în funcție de acestea.
Din textele legale invocate rezultă că persoanele pentru care s-au făcut plăți cu titlu de spor de vechime nu beneficiau de acest spor potrivit Legii nr. 330/2009 și că odată cu . O.U.G. nr. 1/2010, diferența dintre drepturile salariale din data de 31.12.2009 și cele de la data intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009 putea fi acordată ca și sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care se include în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare, după caz, dar nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabilesc în funcție de acestea.
Contrar acestor prevederi reclamanta a acordat sume cu titlu de spor de dispozitiv, deși Legea nr. 330/2009 nu prevedea, înainte de . O.U.G. nr. 1/2010 și separat de indemnizația aferentă funcției deși suma compensatorie trebuia introdusă în indemnizația lunară.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs U. A. Teritorială ., cu motivarea;
Cu privire la cererea de suspendare apreciază că instanța de fond a procedat greșit și a încălcat legea în soluționarea cererii pronunțând soluția de respingere după judecarea acțiunii în fond, deoarece potrivit Legii nr.554/2004, art. 14 și 15 cererea de suspendare se judecă de urgență și cu precădere cu citarea părților înainte de judecarea acțiunii în fond.
Ori Tribunalul B. a judecat mai întâi acțiunea în fond și în funcție de această judecată s-a pronunțat apoi și asupra cererii de suspendare a celor două acte.
De asemenea nu există nici o motivare cu privire la soluția dată pentru cererea de suspendare.
În acest caz consideră că au aplicabilitate dispozițiile art. 304, pct. 7 și 8 din codul de procedură civilă vechi, aplicabil în cauză, motiv pentru care solicită modificarea sentinței recurate.
În cauză apreciază că sunt îndeplinite condițiile de suspendare a celor două acte ale Curții de C. existând cazul bine justificat determinat de faptul că asupra actelor planează serioase îndoieli în ce privește legalitatea lor, respectiv abuzul de dispunerea recuperării de sume pentru o perioadă mai mare decât pentru care s-a constatat încălcarea legii în condițiile în care sumele au fost plătite pe bază de Hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la limita de 31.12.2009, fapt recunoscut chiar de tribunal în sentința recurată.
Există o a doua condiție, respectiv cea a prevenirii unei pagube eminente așa cum este definită de art.2 din Legea nr. 554/2004 respectiv în primul rând este vorba de o sumă care a fost acordată legal fără a se depăși cuantumul prevăzut de lege cum recunoaște și Tribunalul B., iar ulterior dacă cele două acte vor fi anulate aceste sume ar constitui prejudiciu care nu s-ar mai putea recupera și deasemenea s-ar crea
un prejudiciu prin perturbarea gravă a funcționării autorității publice deoarece persoanele care ocupă funcție de demnitate publică în astfel de instituții asigură conducerea operativă a unității respective.
Referitor la cererea de anulare a celor două acte administrative apreciază că instanța de fond a încălcat legea și a făcut o aplicare greșită a prevederilor legale când a pronunțat soluția de respingere a acțiunii.
Astfel în considerente, Tribunalul B. a întemeiat soluția de respingere a acțiunii pe faptul că perioada mai mare de aplicare a unei sancțiuni respectiv 01.01._12 prevăzută în Decizia nr. 4/2013 a apreciat-o ca fiind o simplă greșeală materială și care nu are consecințe în ce privește legalitatea actului, mai ales că în cuprinsul Deciziei pct.8 se menționează perioada corectă.
În opinia recurentei, eroarea este gravă și aparține instanței de fond deoarece efecte juridice produce măsura cuprinsă în dispozitivul Deciziei nr. 4/2013 respectiv pct. II, pct.1 în care se arată că măsura de recuperare a sumelor considerate ca plătite nelegal de către C. de C. se aplică pentru perioada 01.01._12 și nu în perioada iulie 2010-iunie 2012 cum dintr-un anumit punct de vedere este perioada corectă deoarece plățile s-au făcut efectiv în această perioadă, iar intimata C. de C. în procesul verbal chiar a consemnat acest fapt că plățile respective s-au efectuat în iulie 2010 - iunie 2012, aceasta fiind și perioada care s-a controlat. Este absolut abuzivă măsura dispunerii a unei recuperări de sume considerate ca plătite nelegal pentru o perioada mai mare decât cea pentru care s-a constatat de către C. de C. prin propria opinie că s-a produs încălcarea legii.
Cel puțin pentru acest aspect consideră că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală cu privire la soluționarea acțiunii în fond a cauzei.
Un alt aspect cu privire la acordarea sporului de vechime pentru cele două funcții de demnitate publică este faptul că există două hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, respectiv sentințele nr. 518 și nr. 519 /2010 prevăd clar că sumele se acordă cu precizarea perioadei de timp.
Instanța de fond nu a luat în seamă cele două sentințe judecătorești considerând că au fost depășite anumite prevederi legale, prevederi care au dovedit cu înscrisuri că au fost respectate prin faptul ca nivelul sumelor plătite au fost cele existente la data de 31.12.2009 pentru fiecare caz în parte ale persoanelor care ocupau funcții de demnitate publică.
Este clar că Tribunalul B. a greșit prin soluția dată deși într-o oarecare măsură în considerente arată că într-adevăr nu a fost depășită limita veniturilor celor două persoane față de 31.12.2009, dar în loc de „spor de dispozitiv” cum în mod nejustificat este folosit de tribunal în sentința recurată consideră acesta că trebuia introdusă în limita aceluiași cuantum, suma compensatorie.
Și acest aspect îl consideră deosebit de grav pentru că nici un moment în speță U. A. Teritorială . de C. nu a făcut referire la indemnizația de dispozitiv, cu atât mai puțin era nedreptățit Tribunalul B. să facă referire la acest tip de indemnizație.
Pe de altă parte cel mai important lucru este faptul că dacă suma veniturilor nu a fost depășită și a fost la nivelul prevăzut de lege indiferent că trebuia să se numească sumă compensatorie sau nu, consideră că este abuziv să se dispună măsuri de recuperare.
Daca ar fi să admită că în condiția în care nu s-a depășit limita veniturilor de la 31.12.2009, să se mențină o măsură de recuperare a unor sume din cele a căror nivel nu a fost depășit ar însemna să se diminueze nejustificat patrimoniul persoanelor în cauză.
Prin întâmpinare, C. de C. a României, a invocat excepția nulității recursului, întrucât cererea de recurs nu cuprinde mențiunile prevăzute de disp. art. 486 alin. 1 lit. d și e din Noul Cod procedură civilă.
Ulterior prin precizările depuse la dosar, autoritatea recurentă, a suplinit lucrurile semnalate prin întâmpinare. De fapt, prin concluziile orale, reprezentantul Curții de C. a renunțat la a mai susține această excepție.
Pe fondul recursului, C. reține:
Așa cum susține autoritatea recurentă, sporul de vechime a fost acordat în baza unor hotărâri judecătorești, cu respectarea disp. Legii nr. 330/2009, începând cu 12.02.2007 și până la încetarea mandatului de primar respectiv de viceprimar. Ca atare, C. de C., prin acte administrative, nu poate anula dispoziții ale următoarelor hotărâri judecătorești irevocabile, care își produc efectele. În această privință, instanța de fond în mod greșit a reținut incidente disp. art. 2 alin. 3 din Anexa IX la Legea nr. 330/2009 și art. 30, alin. 6 din Legea nr. 330/2009.
Drepturile cu privire la salarizare, obținute în instanță nu por fi diminuate unilateral, întrucât se încalcă teoria drepturilor câștigate, teorie ce guvernează dreptul muncii.
Aceste drepturi salariale câștigate sunt garantate și prin art. 26 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, în sensul că legea autohtonă, nu trebuie să facă nici o discriminare de protecție și să garanteze tuturor persoanelor protecție egală și efectivă împotriva discriminării în baza oricăror criterii inițiate de autoritățile publice.
În consecință, C. constatând că recursul Unității A. Teritoriale ., este fondat, urmează a-l admite ca atare, să se caseze sentința recurată și în rejudecare să admită acțiunea cu consecința anulării încheierii nr. 6/06.03.2013 a Curții de C. a României și Deciziei nr. 4/12.01.2013, punctul II, pct. 1 emisă de Camera de C. B..
Cererea de suspendare, urmează a fi respinsă ca rămasă fără obiect, din moment ce litigiul a fost soluționat în fond și definitiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul reclamantei U. A. Teritorială . civile nr. 383/6.03.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
Casează sentința recurată și în rejudecare admite acțiunea, anulează încheierea nr. 6/06.03.2013 a Curții de C. a României și Decizia nr. 4/12.01.2013, punctul II, pct. 1 emisă de Camera de C. B..
Respinge cererea de suspendare ca fiind rămasă fără obiect.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Octombrie 2014
Președinte, I. M. D. | Judecător, V. S. | Judecător, D. V. |
Grefier, A. M. S. |
Red. V.S./19.03.2015
Tehnored.A.M.S.4 ex./19.03.2015
Fons: M.S.
..03.2015
| ← Alte cereri. Decizia nr. 6067/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Conflict de competenţă. Sentința nr. 13/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
