Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 7178/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7178/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 30-09-2014 în dosarul nr. 1961/91/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 7178/2014
Ședința publică de la 30 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. P.
Judecător M. B.
Judecător D. V.
Grefier C. M. D.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de autoritatea pârâtă M. F. Publice A.N.A.F.D.G.V. - D.G.R.F.P. Galati D.R.V. Galati Biroul Vamal Interior V., cu sediul în G., ., județul G. împotriva sentinței civile nr. 1100/10.07.2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, în contradictoriu cu societatea intimată reclamantă ., ., județul V., având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru societatea intimată reclamantă avocat Sacrieru A. C., în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, lipsind reprezentantul legal al recurentei pârâte.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul dedus judecății este la primul termen de judecată, prin Serviciul registratură, la data de 26.08.2014, societatea intimată a depus întâmpinare ce a fost comunicată, iar la 30.09.2014, avocat Scrieru A. C., pentru societatea intimată reclamantă, a transmis, prin e-mail, concluzii scrise, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, acordând cuvântul în combaterea recursului.
Reprezentantul convențional al societății intimate reclamante depune împuternicirea avocațială și, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune.
Arată că se invocă de către recurentă nelegalitatea sentinței Tribunalului V. cu motivarea că, în mod greșit, s-a reținut că a existat un exces de putere în ceea ce privește executarea acestui act administrativ și că, pe de altă parte, nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 14din lege.
Arată că a transmis, prin e-mail, concluzii scrise în care a detaliat contraargumentele invocate.
Arată că, în mod corect, Tribunalul V. a observat că, prin executarea deciziei nr. 4/2014, prin care a fost suspendată autorizația de antrepozit fiscal a societății intimate, practic, s-a realizat ceea ce se cheamă un exces de putere pentru că, această decizie, în condițiile în care această societate era în perioada de observație, a condus la executarea unei scrisori de garanție bancară de 440 mii lei.
Or, această executare, înseamnă două înfrângeri grave de texte de lege. Pe de o parte, înfrângerea textului de lege prev. de art. 36 din Legea nr. 85/2006 care spune că la momentul deschiderii procedurii generale a insolvenței toate executările se suspendă, iar, pe de altă parte, se înfrânge grav dreptul societății de a propune un plan de reorganizare. Prin executarea unei sume atât de mari se blochează practic posibilitatea reorganizării societății.
În ceea ce privește prejudiciul previzibil și iminent pe care societatea îl încearcă prin executarea acestei sume, solicită respingerea criticii în sensul că nu a existat un asemenea prejudiciu, arătând că unitatea are 103 salariați, că, pentru plata acestor salarii, plătește contribuții la buget anual de peste 5 milioane de lei, astfel se poate vorbi de un prejudiciu înregistrat chiar în bugetul statului, prin imposibilitatea unității de a se reorganiza, și că, tot ceea ce înseamnă plăți curente, sunt profund afectate de o asemenea executare silită.
Cu cheltuieli de judecată, conform dovezii pe care o depune la dosar.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului V. sub nr._ /04.07.2014, reclamanta S.C. V. S.A. Focșani - societate in procedura insolventei, reprezentata legal prin administrator judiciar ASIST C. IPURL Focșani a solicitat, in contradictoriu cu pârâta Direcția Regionala Vamala G. - Biroul Vamal Interior V., suspendarea executării Deciziei nr. 4 emisă de pârâtă la data de 30.06.2014 până la soluționarea litigiului având ca obiect anularea acestei Decizii.
In motivarea cererii s-a arătat, în esență, faptul că, prin Decizia nr. 4/30.06.2014, M. F. Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generala a Vămilor - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. - Direcția Regională Vamală G. - Biroul Vamal Interior V., a dispus suspendarea autorizației de antrepozit fiscal nr. RO0052639PP02 valabilă din 01.04.2014, până la momentul reîntregirii garanției necesare.
Organul fiscal a emis aceasta decizie ca urmare a adresei nr. 3852/13.06.2014 înregistrata la BVI V. sub nr. 3160/13.06.2014, prin care A.J.F.P. V. comunica faptul că a fost executată parțial garanția constituita în baza autorizației nr. RO0052639PP02/31.03.2014, respectiv scrisoarea de garanție bancara nr. 12/4001/MN in valoare de 100.000 euro emisă de Piraeus Bank, invocând in acest sens prevederile pct. 108 alin. (23) si alin. (24) din H.G. nr. 44/2004, prevederile art. 20654 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum si prevederile Legii nr. 554/2004 coroborate cu cele ale Ordinului președintelui A.N.A.F. nr. 208/2012.
S-a arătat că, începând cu data 26.03.2014, societatea se afla in insolvență așa cum rezultă din sentința civilă nr. 77/2014, pronunțată la data de 26.03.2014, de Tribunalul V.-secția a II-a Civila si de C. Administrativ Fiscal, in dosar nr._, iar in ședința publică din data de 9 iulie s-a arătat ca societatea intenționează să se reorganizeze.
S-a arătat că împotriva cererii de executare nr._/23.05.2014, emisă de D.G.R.F.P. G., prin care s-a solicitat către Piraeus Bank Romania S.A. executarea scrisorii de garanție bancara nr. 12/4001/MN din 08.06.2012 pentru suma de 440.000 lei, s-a formulat contestație la executare in dosarul nr._ aflat pe rolul Tribunalului V..
Reclamanta a precizat că se afla în insolvență, iar diminuarea garanției in urma executării silite a scrisorii de garanție bancară reprezintă o măsura abuziva, motiv pentru care prevederile pct. 108 alin. (23) si alin. (24) din HG nr. 44/2004, prevederile art. 20654 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum si prevederile Legii nr. 554/2004 coroborate cu cele ale Ordinului președintelui A.N.A.F. nr. 208/2012, nu sunt aplicabile in cazul de față.
Cu privire la paguba iminentă, reclamanta a precizat că, prin executarea acestei Decizii, societatea va fi in imposibilitate de a executa Planul de reorganizare, aspect care va conduce la ..
Suspendarea autorizației de antrepozit fiscal va conduce, totodată, si la imposibilitatea achitării datoriilor, împrejurare care va afecta inclusiv salariații societății.
In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.14 din Legea nr. 554/2004.
In dovedirea susținerilor sale reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Pârâta D.G.R.F.P. G., pentru Biroul Vamal Interior V., nu a formulat întâmpinare în cauză.
Prin concluziile susținute oral in fata instanței la termenul din data de 9 iulie 2014, pârâta, prin reprezentant legal, a arătat că cererea este neîntemeiată, în cauză nefiind întrunite cele doua condiții impuse de art.14 din Legea nr. 554/2004.
S-a arătat că executarea silită de care face vorbire reclamanta nu este afectată de dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 cât timp a fost executata o scrisoare de garanție bancară, scrisoare emisă de o altă entitate, si anume PIRAEUS BANK.
Prin sentința civilă nr. 1100/2014 a Tribunalului V. a fost admisă cererea și s-a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 4/30.06.2014 emisă de Biroul Vamal Interior V. până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anularea acestui act.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâta D.G.R.F.P. G. criticând-o ca fiind nelegală conform art. 488 alin 1 pct. 8 Cod proc.civ.,instanța de fond reținând greșit că sunt întrunite condițiile prev. de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În esență, recurenta a precizat că, în ceea ce privește condiția cazului bine justificat, instanța a reținut că suspendarea Autorizației de antrepozit fiscal nr. RO0052639PP02/31.03.2014 a operat ca urmare a executării silite de către D.G.R.F.P. G. a scrisorii de garanție bancară emisă de Piraeus Bank.
In loc să aprecieze strict și cu obiectivitate aparența de legalitate a Deciziei nr. 4/30.06.2014, instanța a analizat, în schimb, așa cum rezultă din motivarea sentinței recurate, legalitatea executării scrisorii de garanție, în cadrul unui raport juridic dintre pârâtă și banca respectivă, ce excede obiectului judecății.
Or, Decizia nr. 4/30.06.2014 a fost emisă tocmai în baza dispozițiilor art. 206 ind. 56 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale prevederilor pct. 108 alin. 23 - 24 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2013, aprobate prin H.G. nr. 44/2014, cu modificările și completările ulterioare.
Instanța se află într-o fundamentală eroare cu privire la executarea silită împotriva reclamantei, în condițiile în care, în primul rând nu a fost o executare silită iar, în al doilea rând, așa zisă executare s-a îndreptat asupra băncii, nu a reclamantei, fiind vorba doar de o simplă cerere de plată a sumei pentru care banca a garantat plata.
Prin urmare, nu se poate nega pur și simplu realitatea că suma a fost plătită de bancă, iar nu încasată de la debitor, cu atât mai puțin pe calea executării silite, cum pretinde eronat instanța, fiind exclusă astfel incidenta disp. art.36 din Legea nr. 85/2006.
Pentru menținerea valabilității Autorizației de antrepozit fiscal, reclamanta avea obligația de a constitui garanția bancară în cuantumul stabilit - de 121.514 Euro, ceea ce nu s-a întâmplat, fapt care, evident, nu este de natură să atragă în vreun fel nelegalitatea Deciziei nr. 4/30.06.2014 prin care s-a luat act de această situație de netăgăduit și s-a dispus în consecință măsura legală.
Este un fapt constatat de organul vamal, conform dispozițiilor legale, de necombătut de către reclamantă, aspect ce trebuia reținut de către instanță.
Prin întimpinarea depusă, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat având în vedere că instanța de fond trebuia să analizeze legalitatea executării scrisorii de garanție atât timp cât suspendarea dispusă prin decizia nr. 4/2014 a operat ca urmare a faptului că recurenta a executat scrisoarea de garanție bancară.
Diminuarea abuzivă de către recurentă a nivelului garanției aferentă autorizației RO0052639PP02 reprezintă un exces de putere iar actul consecvent care consfințește nelegalitatea acestei executări, respectiv Decizia nr. 4/30.06.2014 a fost contestat.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, conform art. 488 pct. 8 C.proc. civ., Curtea constată că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale în materie și o integrală apreciere a materialului probator administrat în cauză, pronunțând o sentință legală și temeinică a cărei reformare nu se impune.
Conform dispozițiilor art. 14, cât și din dispozițiilor generale ale Legii nr. 554/2004 rezultă că suspendarea executării unui act administrativ este o măsură excepțională care poate surveni exclusiv atunci când acest lucru este prevăzut expres în lege - suspendarea de drept ope legis -ori, când sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege - suspendarea la cererea persoanei vătămate.
Într-adevăr, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".
Deci, cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.
Noțiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Pentru analizarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/ sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.
Instanța de fond, pipăind fondul, a reținut corect că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv existenta unui caz bine justificat în sensul art. 2 alin 1 lit. t din Legea nr. 554/2004, precum și că exista iminenta producerii unei pagube, in sensul art. 2 alin. 1 lit. s din același act normativ.
Astfel, critica recurentei că, în privința existenței cazului bine justificat, această condiție nu este îndeplinită având în vedere că actul fiscal a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale în materie, nu poate fi primită, cât timp există o anumita aparență de nelegalitate, împotriva executării scrisorii de garanție bancară emisă de Piraeus Bank este promovată contestație la executare, iar, pe de altă parte, ar avea repercusiuni asupra procesului de administrare judiciară, care ar pune-o în imposibilitatea de a se putea aproba un plan de reorganizare, conform Legii nr. 36/2005, prin imposibilitatea continuării activității.
Susținerea recurentei că cererea de plată s-a îndreptat împotriva băncii care a garanta plata prin emiterea scrisorii de garanție bancară, și nu împotriva intimatei, nu poate fi primită, cât timp, conform art. 2321 alin 4 Cod civil, emitentul are drept de regres împotriva ordonatorului scrisorii de garanție.
De asemenea, în privința pagubei iminente, intimata a probat prin acte că are în derulare mai multe contracte de credit, contracte de leasing, datorii către furnizori, filele 63- 183, iar suspendarea autorizației de antrepozit fiscal ar pune-o în imposibilitatea de a-și îndeplini obligațiile contractuale, cu consecințe asupra angajaților.
În baza disp. art. 453 alin. 2 C.pr.civ., va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată către intimată conform dovezilor existente la dosar.
În baza art. 496 alin. 1 Cod proc. civ. și art. 488 pct. 8 Cod proc. Civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de autoritatea pârâtă Ministerul Finanțelor Publice A.N.A.F.D.G.V. - D.G.R.F.P. G. D.R.V. G. Biroul Vamal Interior V., cu sediul în G., ., județul G. împotriva sentinței civile nr. 1100/10.07.2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, în contradictoriu cu societatea intimată reclamantă ., ., județul V., având ca obiect suspendare executare act administrativ.
Obligă recurenta la plata sumei de 4300 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Septembrie 2014.
Președinte, G. P. | Judecător, M. B. | Judecător, D. V. |
Grefier, C. M. D. |
MB/14.10.2014
DMC/4 ex/23.10.2014
Fond: S. F. N. .>
| ← Alte cereri. Decizia nr. 5511/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Anulare act administrativ. Decizia nr. 2371/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
